10,469 matches
-
podeaua din coteț, să-și facă galerii... Nu stăteau deloc degeaba. Un vecin, Ștefan Grigoraș ne-a ajutat și de astădată, punând podele groase și duble în cotețul lor. Mama a mai cedat în fața rugăminților noastre, de a nu-i înstrăina pe nicunul. Prea erau frumoși și drăgălași. Pe ascuns însă, am prins câte ceva din cele ci-i povestea Revecăi Lavric, vecina și prietena ei. Cum că, de hram, va pregăti friptură de iepure, iepure la frigare, ostropel de iepure. Peste
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
n-o iubise niciodată. Fusese, cum bine se știa, o căsătorie politică. Poate că, dacă nobila din neamul Welfilor ar fi avut copii, lucrurile s-ar fi Îmbunătățit. Dar Dumnezeu nu binecuvântase căsnicia lor cu urmași, astfel că soții se Înstrăinaseră treptat. Cu toate acestea, Sophie nu Încetase niciodată să-l iubească pe strălucitul cavaler, care o fermecase din clipa În care Îl văzuse pentru prima oară și care În fața lui Dumnezeu și a oamenilor era soțul ei. Îi urmărea cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
305.780 lei aur, ceea ce echivalează cu cantitatea de 13.827.254 kg. aur, adică aproximativ 14.000 tone aur sau 1.400 vagoane” (Pentru o mai completă cunoaștre a se vedea și documentarul „Tezaure cultural istorice și creștine românești înstrăinate” de conf. dr. Constantin Cloșcă în revista „Teologie și viață” nr.712, 1999, Iași). Valori în natură sau în lei/aur au de recuperat românii și de la prietenii americani, iugoslavi etc. * Încercările lui Ion Antonescu de recuperare a valorilor confiscate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
desăvârșirea unirii fiilor înstrăinați ai țării cu frații dezrobitori. Dar chestia națională a răzeșilor nu mai avea în cale organizarea ucrainenilor bătăioși favorizată de o autoritate de stat și școala românească introdusă peste tot urma să arate chiar celor conștient înstrăinați drumul cel bun de urmat. Apoi regimul nostru politic era - „democrat” - erau abolite titlurile deosebitoare de clase sociale, iar răzeșii, sau mai bine zis unii din ei, mazilii, aveau titluri și încă titluri (de noblețe), străine, din timpul dominației austriece
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Țara Șipenițului, Teodor Balan scrie printre altele: „În urma Tratatului de pace, România este obligată să cedeze Poloniei o bucată de pământ situată în N.E. Bucovinei. O dată cu această fâșie de pământ ce ar urma să treacă în proprietatea polonilor se vor înstrăina satele Babin, Prelipce și Zvineace. Ar mai trebui să se ia teren și de la comunele Ștefaniuca și Criceatec. ... Țara Sepenicului a fost situată la nord de Țara Moldovei. S-ar putea crede că ea a fost întemeiată atunci când Bogdan a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
drepturile istorice comunicate aici nu vor fi considerate atunci să ni se permită nouă, pe care trecutul îi interesează în aceeași măsură ca prezentul, să vărsăm o lacrimă în momentul când fâșia de pământ românesc descrisă mai sus se va înstrăina.” De cel puțin 60 de ani, după 1940, românilor din Țara Sepenicului, dar și celor din România-mamă, încorsetați de diplomația timpului, nu le-au rămas decât... să tot verse lacrimi. * „... Cernăuți, capitala Bucovinei, al doilea oraș al țării, e situat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pe țară. Când Îmi va fi dat s-o văd? A murit d-na Maria Vârnav, prietena și colaboratoarea credincioasă și sinceră. A fost jale la noi În casă. Am scris imediat familiei (fiicei sale Dr. Vera Nica) să nu Înstrăineze nimic, ci să trimită Muzeului Flt. tablouri, scrisori, fotografii etc. (A fost mereu Vicepreședinta „Ligii”) . Fiica sa a fost eleva mea și mă va asculta. Sunt foarte curios să văd, cum arată acum casa Octav Lovinescu, transformată În Muzeu. Direcția
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
să aibe „curajul” valorii chiar când ea apare pe un sol fără prestigiu cultural sau istoric și încă o dată am să dau exemplul frapant al celor doi uriași creatori în piatră și lemn, Brâncuși și Paciurea. Primul, pentru că s-a înstrăinat, a devenit ceea ce știm cu toții că este și semnifică azi în lume; Paciurea, din aceeași plămadă gigantică, nu numai că e neștiut în Europa, dar nici cetățenii României nu-i cunosc prea bine numele! Să fie acesta adevăratul provincialism al
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Tânărul acceptă să îl învețe jocul minunat, ca formă de răspândire a încărcăturii numinoase a perechii, dar nu poate să renunțe la calul său. Cel mai adesea bidiviul constituie un dar ritual, de la naș, și de aceea nu poate fi înstrăinat. În colinda citată mai sus primim un indiciu pentru eșecul regal: acțiunile împăratului înfocat după cal sunt caracterizate de perfectul compus indicativ, și nu de imperfect, așa cum am văzut în fragmentele referitoare la flăcăul ce depășește probele inițiatice. Instanță supremă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
da oi și și-oiu da boi,/ Ți-oi da buți cu bani mărunți!/ - Ba, zău, mie nu-mi trebuie/ Nice oi și nice boi”. O astfel de năframă a lumii nu poate fi cuprinsă în valori profane, și nici înstrăinată de cuplul inițiat. Țesutul devine o probă inițiatică, prin nefirescul executării lui în Fata din icoană, variantă a basmului AT 706, în care intențiile incestuoase ale tatălui provocau fetei retragerea în materia lemnoasă. Dorința lui nefirească se manifestă prin solicitarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
imaginativă. Sentimentul firescului nu părăsește niciodată narațiunea, indiferent de hierofaniile și minunile la care devenim martori. Mentalul tradițional românesc face omul să se simtă acasă în toate dimensiunile ontologice, pentru că ele seamănă întotdeauna cu ceva deja cunoscut. Nimic nu se înstrăinează de imaginarul moștenit și astfel cele mai terifiante apariții sunt neutralizate adeseori într-o cheie umoristică. O gradație a dramatismului este marcată prin reluarea sintagmei despre iminența morții lui Mistricean: „Sui soarele la prânz,/ Trăgea moarte cu mult plâns/ Veni
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
chitanțe de primire. Pe bază de cutumă și bună practică - comportamente sfinte pe care trebuie să le aibă ori ce Bancă Centrală - Banca Națională a României a avut grijă de acel aur, l-a depozitat, l-a păzit de germani, nu l-a înstrăinat (subl. ns.,V. M.). L-a salvat, l-a trimis la Tismana împreună cu aurul românesc, când Armata Roșie a intrat pe teritoriul României, l-a adus înapoi la București și apoi l-a restituit Poloniei, în 1947. În plin război
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei și cu de-a-sila alipită Coroanei Habsburgice; considerând că 144 de ani, poporul bucovinean a îndurat suferințele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naționale și care prin strâmbătăți și persecuții căuta să-i înstrăineze firea și să învrăjbească celelalte neamuri, cu cari ei voiește să trăiască ca frate; considerând că, în scurgere de 144 de ani, bucovinenii au luptat ca niște mucenici pe toate câmpiile de bătălie în Europa sub steag străin pentru menținerea
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
le boteză cu un nume impropriu „Bucovina”, pentru a acoperi prada în ochii diplomației europene. Actul de cesiune s-a încheiat fără consimțământul înaintașilor noștri, de Poarta suzerană, care, în virtutea vechilor capitulațiuni cu Domnii Moldovei, n-avea dreptul de a înstrăina nici o palmă de loc din pământul țării. Declarațiile de mai târziu ale părinților noștri nu pot avea putere legală, fiind stoarse de usurpatori de la o populație robită și dezbrăcată de dreptul ei firesc de a se rosti liber asupra soartei
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
ne Binecuvânta! Și mulți veneau În turma sa Dar astăzi multe s-au schimbat În lume, În țară și În sat Și nu mai este acel fior Să alergăm la acel izvor Izvorul veșnic nesecat Dar noi ne-am mai Înstrăinat Pe căi departe am plecat Și astăzi clopotele bat Dar câți le mai aud În sat? Aș vrea ca iar să ne adunăm Un cor frumos să Înălțăm Acolo sus la noi pe deal... Biserica ne cheamă iar Cum cheamă
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
copilărei și unde mă duc c-o plăcere deosebită. Dacă ar fi să mă duc la două zile, m-aș duce la două zile acolo, să văd despre ce-i vorba. Îmi pare foarte rău că am..., a trebuit să înstrăinez casa părintească. N-a avut cine rămâne acolo, eu n-am frați, rude am, dar toți s-au dus fiecare pe la casa lor și n-a avut cine să se ocupe de ea și este destul de greu, sunt 22 de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
ale învățatului ieșean se încheiau cu optimism în ceea ce privește viitorul așezării moldave. Cu modeste eforturi, scria Ion Simionescu, „din orașul Huși se poate crea o citadelă de radiare a cimentării sufletești între părțile de jos ale celor două jumătăți din Moldova, înstrăinate vreme de un veac și mai bine. Adăugându-se și darurile naturii, energia omenească ar putea face minuni din acest orașel tihnit”. „Acest splendid colțișor al naturii” l-a emoționat și pe scriitorul Virgil Caraivan, atunci când l-a vizitat, în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
stau departe. Ne mai spunea că sunt sănătoși și că nu lipsesc de nimic. Fiecare adaugă o frază de iubire și de dor. Ce emoțiune! Pe rând, ne treceam foaia ca să urmăm citirea, căci, pe rând, ne orbeau lacrimile. Deși înstrăinat prin scriitură și limbă, era primul ecou direct de la ei, întârziat, atenuat, dar, în fine, îi revedeam cu gândul împrejurul aceleiași mese, toți la un loc. Le am răspuns în aceleași forme, prin același soldat, întrebându-ne ce va fi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
corespundeau. Ce greutate să ai un pașaport; să circuli prin țară era imposibil, cărțile și ziarele nu treceau granița. O sută de ani izolarea a fost totală, un zid de fier ne despărțea. Dacă însă sufletul românesc nu s-a înstrăinat, a fost, mai întâi, grație lipsei de comunicații a satelor cu Rusia și chiar cu orașele, repede rusificate și sionizate, și lipsei de școli în care oficial i-ar fi silit să învețe limba străină și să uite pe a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
inima ei cu noi și îi era urât să rămână singură în casă, până la parastasul de 9 zile. Mi-era și milă de ea s-o văd așa de izolată, certată cu familia fratelui său, de[spre] care spunea orori, înstrăinată de a noastră. Pe de altă parte, eram mai aproape de Ionel, nu numai de mormânt, dar de sufletul lui, care-mi părea că plutește în întreaga casă și că-l simt lângă mine. Dormeam în camera cea mare de sus
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din cărți, chiar dacă unele nu sunt altceva decât fantasmagorii. Părinții și dascălii trebuie să învețe a deosebi lucrurile autentice și valoroase de cele fantasmagorice și să cumpere apoi cărțile potrivite. Părerea că basmele și legendele ascultate în copilărie l-ar înstrăina pe copil de viață se numără și ea printre periculoasele sugestii actuale. Or, fantezia basmelor se transformă în idei creatoare și îi face pe viitorii adulți mai destoinici în viață.și inventivi. Alături de memorie, ca temelie a oricărei transmiteri de
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
mai ales, la banchetele tradiționale, dar această dispozițiune de spirit era sporadică la el. A doua zi părea iarăși întunecat, dus pe gânduri ca de obicei și, de ce înainta în vârstă, de ce vălul tristeții îl acoperea parcă mai mult, îl înstrăina de lume până când, în sfârșit, cuprins de neurastenie complicată cu o boală de inimă, a închinat steagul fără vreme spre marea părere de rău a rudelor și a prietenilor lui, între care mă număram și eu. Dimitrie Gherghel și colonelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
poate schimba eventual viața materială a unui popor spre mai bine, ea îl poate civiliza chiar, dar o astfel de civilizație este improductivă; ea nu atinge și nu dezvoltă însuși fondul sufletesc al poporului; dimpotrivă, ea îl deformează și îl înstrăinează de sine însuși" (67, p. 308). Toate popoarele mari, aprecia Ghibu, își au pedagogia lor; poporul român însă avusese parte numai de o pedagogie eclectică, împrumutată îndeosebi din Germania. Se impunea deci elaborarea unei pedagogii naționale. O astfel de sarcină
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și a căpitanilor. Ali Pașa Hekim Oglu s-a întors în 1745, dar cu misiunea din partea guvernului central de a impune mărirea substanțială a impozitelor. El a revenit încă o dată în 1747 în același scop, dar, dat fiind că se înstrăinase de foștii lui suporteri, a fost nevoit să părăsească țara în decurs de un an. Între 1747 și 1756, Bosnia a trecut printr-o perioadă de anarhie care a cuprins atît orașele, cît și satele. În cadrul acestui deceniu, notabilii locali
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
au decis să încerce să preia comanda armatei pandurilor. Ei erau la curent și cu negocierile lui Vladimirescu cu autoritățile otomane, pe care le considerau drept un act de trădare. Ipsilanti a fost ajutat de faptul că liderul român îi înstrăinase pe unii dintre comandanții lui atunci cînd executase cîțiva ofițeri panduri pentru jaf. Cu ajutorul acestor disidenți, conducerea mișcării grecești a reușit să-l răpească pe Tudor, care a fost torturat și apoi executat în noaptea de 8/9 iunie. După
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]