26,133 matches
-
-o bunica, m-am mai visat, împreună cu soțul meu, în curtea de la Frasin, chiar pe locul unde o visasem pe Măicuța, dar eram amândoi îmbrăcați în gri destul de deschis, dar nu strălucitor, ci mat. Luni, 26 mai 2008 După toate întâmplările de acum un an, descrise în „Povestea unei reîncarnări”, m-am rugat câteva zile la rând la Părintele ceresc și la Măicuța pentru ca să-mi spună ce va fi cu copilul care vine. Și am rugat să fie sănătos și un
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
vrut să-i dau de pomană; a respins rochia, a respins și culoarea rochiei - închisă - care semnifică boala. până nu demult mă uitam la el și semăna foarte bine cu o fotografie de-a mea când eram mică. După această întâmplare m-am dus la el și m-am uitat intens la el. Și mi-a răspuns la fel: cu o privire lungă și pătrunzătoare, care vroia parcă să-mi spună: - Da, eu sunt! Și am observat că are trăsăturile bunicii
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
ridică, străluminând, câte un surâs firesc și cuceritor, podoabe și găteli alese nu numai din pietrele prețioase și veșmintele subtile ale viermilor de fluture, ci și din luminile becurilor electrice, din tăceri și nopți - abundent, hieratic, generos, regal !”¹ Deschizând la întâmplare, pretutindeni se observă un paradis cu o muzică fantastică : „Balul”, „Șarpele”, „Sânii gemeni”. Scriitoarea a depășit aritmetica, geometria, istoria și geografia noastră, a creat simțiri noi, uneori inaccesibile. Intuiția sa pornește de la adevăratul substrat al amorului și de la rădăcina lui
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de ram, o picătură de ploaie încrețesc ușor fața acestor personaje ce sunt asemeni unor oglinzi hipersensibile. Realitatea se răsfrânge în ele deformată. Nimic din ceea ce e cu adevărat important în viață, nu pătrunde în astfel de suflete, în schimb, întâmplări mărunte, ba chiar nesemnificative, le pot provoca stări de criză acută. Dacă Manuela e ușor indispusă și trece pe dinaintea vitrinei unui armurier, gândul morții i se insinuează brusc în minte și începe să o obsedeze. Niște priviri dornice de bărbat
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Papadat-Bengescu, personajele feminine sunt măcinate de nostalgii sfâșietoare după vieți netrăite, de un bovarism convertit în cultivarea obsesivă a evenimentului mărunt, exterior, de drama patriarhală trăită. Ele duc în general o existență de autoanaliză, într-un univers al faptelor și întâmplărilor microscopice, supradimensionate de spiritul inchizitiv și latura analitică a personajelor. PROZA ENIGMELOR MĂRUNTE În jurnalul său, Katherine Mansfield ipostaziază emblematic diversele dimensiuni ale universului domestic, ale acelui spațiu pe care și-l creează ea însăși privilegiat, înconjurându-se cu minuțiozitate
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
mai banal și mai puțin vizibil dintre elemente - astfel s-ar putea sintetiza maniera narativă mansfieldiană. În fiecare dintre prozele Hortensiei Papadat Bengescu, amănuntul joacă un rol esențial, coordonează un spațiu, determină desfășurarea unui episod, anticipă sau dezvăluie cheia vreunei întâmplări: de pildă, o oală de lut cu flori aflată pe pervazul vecin îi conferă naratoarei din proza Vecinătate o intuiție a unui conflict interior, a unei taine sufletești conservate de femeia căreia îi aparține apartamentul vecin - „viața unui dor lăuntric
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de un soi de empatie cu spațiul înconjurător, cu natura: descrierea fructelor dintr-un anumit vas, a unui păr din grădină, de nuanță argintie, ce pare să o însoțească pretutindeni și s-o desemneze pe blonda Miss Fulton, protagonista-cheie a întâmplărilor etc. Detaliile joacă însă un rol diferit în proza lui Katherine Mansfield, unde sunt strâns legate în încrengătura narativă, în vreme ce la Hortensia Papadat-Bengescu ele fac însăși materialul narativ - în Vecinătate se va amplifica enigma nu va fi niciodată rezolvată, ci
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Halloween la țară Lucy și Shelley petrec câteva zile la țară, la bunica. Întâmplarea face să fie sărbătoarea de Hallowen, pe care fetele o sărbătoresc încă de când erau la grădiniță. Au și costume și le-au luat cu ele: Lucy are costum de vrăjitoare, negru, cu pelerină neagră, pălărie țuguiată, la care adaugă mătura
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3086]
-
discurs artistic, lipsit de inutile podoabe stilistice, Svetlana Iurcu exersează valoarea maximei sincerități, dând expresie unei confesiuni care, nu în puține cazuri, conține elemente dramatice. Marcată profund încă din copilărie de pierderea mamei sale, autoarea va încerca să refacă din întâmplări și gesturi rămase în amintire chipul mamei, într-un tablou plin de lumină și de dureroasă sensibilitate: „Afară este înnourat, nu se aude niciun sunet. Tot satul e pustiu, parcă nu ar mai exista nimeni pe fața pământului. Ploaia așteaptă
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
Avem dezbateri de genul, de unde am provenit noi? Săraca profesoară care face lecțiile cu noi... Numai să fim provocați, că totul începe să fie foarte frumos.” De remarcat este faptul că autoarea manifestă o anumită înclinație spre conținutul moralizator al întâmplărilor, extrăgând componenta creștină, pe care o prezintă cu valoare axiomatică: „Nu trebuie să uităm că roata se întoarce, este rotundă, ceea ce am dat, aceea ajungem să primim. Am făcut bine, bine primim. Am făcut rău, rău primim. Am uitat să
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
că mama mea a fost o femeie bună, îmi place când aud spunându-se despre ea lucruri frumoase. Știu că mama mea avea și o inimă generoasă și, din cât avea, ajuta pe cei în suferință. Mi-a povestit o întâmplare: mama mea venea de la oraș și era în rutieră. A ajuns un om sănătos să ceară milostenie, să-l ajute. Și știu cum era în rutieră; o mulțimea de oameni a întins mâna spre mama. Și mama mea i-a
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
întrebarea Sfinxului. Așa se face că abordarea filozofică a problemei fatalității e mai simplă, iar abordarea psihologică e neguroasă; singură abordarea scriitoricească, mai ales în cazul romanului, cumulează toate beneficiile reflecției în subiect, ale artei constructiviste și ale sugestiei stilistice. Întâmplările fatidice trec pe deasupra vieții omului și par să-l absolve de responsabilitate chiar atunci când omul le servește de unealtă. Ideea de destin vine cu liniștea, lipsită de fericire, de după decuplarea omului de răspundere, vine cu dulcea orchestrare a măruntelor resemnări
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
Omul răspunde de actul său reprobabil în fața lui Dumnezeu și a conștiinței proprii. Aceasta, numai dacă are reprezentarea actului său ca păcat. Dacă nu, el îi poate afla explicația în acea necesitate oarbă care-l făcea pe Kant să fixeze întâmplarea în ea însăși, indiferent de cauza care a produs-o. Firește, în acest caz nu se mai pune problema mântuirii și a rostului venirii pe lume a lui Iisus Hristos. Am făcut aceste reflecții fără să fi numit suportul lor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
Iisus Hristos. Am făcut aceste reflecții fără să fi numit suportul lor faptic și oportun, adică fără să precizez ce anume l-a determinat. Ele sunt datorate recentului roman al lui Constantin Clisu, care are drept temă, implicită și explicită, întâmplarea creatoare de destine, altele decât cele știute și dorite de eroi, de îndreptățirile și speranțele lor. Marea surpriză a romanului stă tocmai în apăsarea de către cel care hotărăște drumul vieții omenești, ca din greșeală, pe altă clapă a obișnuitei claviaturi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
ținut de promisiune. Plebeu din fire, nu am perceput niciodată subtilitatea sentenței galice: „Promettre c'est noble, tenir c'est bourgeois!” (A promite este nobil, a ține promisiunea este burghez). 11 aprilie 2006 După ce am parcurs câteva pagini alese la întâmplare din caietul P.H.Lippa, mi-am dat seama că nu-l voi putea citi atât de repede pe cât am crezut inițial. De aceea am cerut telefonic să mi se spună, totuși, un termen de restituire. „Dar nu vă faceți probleme
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mai puțin intențiile de interpelare în momentele când simte că are și ea ceva de spus! Totuși, din relatarea lui P.H.L. nu reiese că Profesorul ar fi incapabil să-l asculte pe celălalt. Adeseori o urmărește atent, vădit interesat de întâmplările povestite de Teodora cu detașare, uneori cu umor. Ceea ce îi creează și ei un anume „confort” sufletesc. Scriitorul nu se întreabă ce ar putea diminua (sau anula!) atracția femeii tinere față de un bărbat cumult mai în vârstă. Nu pune preț
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de la un moment o anume inconsistență a relației lor, o anume limitare proprie „singurătății în doi”? Mă întreb și eu... P.H.Lippa nu încearcă să speculeze eseistic asupra relației dintre Profesor și Teodora. Notează doar atât, că în vârtejul unor întâmplări care au copleșit-o, ea pare să fi găsit sprijin în bărbatul acesta matur, dar nu bătrân, cultivat și hârșit în ale vieții, aparent echilibrat, dar capabil de surprinzătoare elanuri erotice; imaginativ, uneori liric, dar căutând mereu temeiuri raționale pentru
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
autorul romanului Adela. Nu știu câtă realitate și câtă închipuire este și aici. Criticul cu recunoscute calități analitice era un timid, sau un romantic cu opțiuni idealizante. Cu autorul basarabean pare a fi altceva. El „se defulează” în jurnalul atribuit Profesorului, cu „întâmplări minunate” trăite la o vârstă ce nu mai acceptă abulia proprie bărbaților din „veacul de mijloc”, sau a romanticilor care au preluat de la vechii „truveri” (trubaduri) modelul donna angelicata (femeia-înger). Eroul lui P.H.L este un patetic reținut, un spirit
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
80 de ani. Povestea cu inteligență și umor fapte și evenimente dintr-o Românie veche, în care trăise generația lui și a lui P.H. Lippa. În lumea aceea, din care oaspetele nostru (al meu și al colegilor de birou) extrăgea întâmplări picante, de un pitoresc balcanic tipic, se învârtise și autorul pseudojurnalului pe care îl am în mână. Spre deosebire de regățeanul Frangolea, un „bonviveur” exploziv, înzestrat cu talentul de a retrăi totul, în fața noastră, la modul oral, patriotul basarabean fusese un patetic
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de a imagina „iubirea pură ca apa de izvor”: acea relație onestă, de comunicare totală, la care visează două ființe umane care s-au întâlnit fără să se caute. Sau tocmai fiindcă nu se căutau! Ar fi una dintre fericitele întâmplări ale lumii acesteia. Mă întreb în ce familie scriitoricească s-ar înscrie P.H.Lippa, cu aceste meditații despre iubire? Ca să-mi fac o idee corectă citesc în continuare. 4 iunie ora 2,15 Reiau lectura caietului lui P.H.L. Pagina 39
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
poveștii care tocmai se derulează. Comentează, adnotează, aprobă sau contrazice comportamentul celor doi eroi. De aceea este greu să-ți dai seama unde „se oprește” personajul, adică Profesorul, și de unde începe experiența autorului însuși, meditația sa personală în marginea unor întâmplări pe care poate chiar le-a trăit. Apare însă o întrebare: de ce trebuie să-mi pun problema unei delimitări ca și imposibile? Nu e mai simplu să iau scrierea drept o povestire obișnuită, scrisă de un om care, firesc, poate
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
întâlnirile din hotelul micuț, scăpat întreg după teribilele bombardamente lansate asupra orașului de către armata sovietică în primăvara anului 1944. Teodora nu-și face timp prea mult ca să viseze. Responsabilitatea de mamă o absoarbe aproape cu totul. Revederile lor devin „evenimente”, întâmplări înscrise într-un calendar secret, cu o frecvență imprevizibilă. Săptămâni, uneori chiar luni (!) trec fără a trăi acele ore de visare în doi sau, cum mai glumește Domnul R., „ore de navigare sub tropic”, duși de alizeul fierbinte scăpat din
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe umeri. Aș putea spune că aici P.H.L. se lasă în voia unui stereotip romantic „prizat” din proza secolului al XIX-lea, pe care a avut-o la dispoziție în bibliotecile româno-rusești din Chișinăul tinereții sale. Dar este posibil ca întâmplarea să o fi trăit efectiv și întocmai, el însuși. Mai ales că își pune și o întrebare, aș zice, firească: cât este de „reală” persoana femeii spre care se îndreaptă atenția (și, curând, dorința!) unui bărbat și cât este ea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
paginile lui P.H.L.? Comentariul scriitorului lasă să se vadă printre rânduri și ceva (poate chiar mai mult decât pare) din propria „experiență de viață”. Bărbatul matur, „trecut prin multe” - cum scrie P.H.L. - s-a obișnuit să disece pe îndelete fiecare întâmplare, ca într-un curios „joc de unul singur”, să analizeze oamenii cu vădită detașare și să se implice sufletește (și omenește) doar cât crede că este necesar. Orice elan este punctat de pasul înapoi al rațiunii. Domnul R. o ascultă
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
la tine?... 30 iunie 2006 Merg la București cu acceleratul, pe o rută folosită de atâtea ori și de P.H.L., din tinerețe și până spre apusul carierei sale politice (prin anii 19381940). Pe acest drum va fi meditat adesea la întâmplările din viața personajelor sale. Le-a „îndosariat” cu grijă în acest caiet. Tot pe acest traseu s-au întâlnit și eroii săi. Domnul R. este vădit impresionat de farmecul Teodorei. Oare ce îl atrage mai mult la ea? Mai precis
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]