4,963 matches
-
-i forțai astfel pe comuniști să scoată la surplus ultimele lor rezerve. Până la golire și epuizare!“ Se opri îngândurat, de efect. Își scutură câteva scame de pe umărul stâng, nervos, repezit. Aproape îl lăsase junghiul. „Dar subliniez - și arătă cu mâna întinsă spre fundul sălii, poate, poate o fugi definitiv junghiul -, cu justificată mândrie subliniez, că adevărata, marea, tăcuta rezistență a poporului român a dat-o hoția socialistă. Că, vorba aia, oricum trebuie s-o recunoaștem, în comunism câinii erau mai grași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
auzit Aznavour și am trecut pe-aici, dădu el să se scuze. Mi-am permis să intru. Am simțit, așa, inexplicabil, dorința să vă invit la dans. Se aplecă ceremonios, o reverență de demult, cu un gest larg al mâinii întinse spre ea. - Vă rog... Ca vrăjită, se urni spre el, așa goală cum era. O înlănțui, rotindu-o ușor. Aznavour tocmai începuse să îngâne Boema lui. Se mlădia după pașii lui. Un dansator perfect, inventând parcă mișcările după dusul cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
atingând cutiile de pe șifonier. Se ridică un norișor de praf. Se privi iar în oglinda șifonierului. Mlădiul trunchi de până mai adineauri prinsese să se îngroașe. Blugii pocniră, sfâșiați. Bluza crăpă și ea. Atârna ca o zdreanță pe o creangă întinsă în gol. - Doamne, ce se întâmplă, se gândi îngrozită. Ce m-a apucat? Simți cum picioarele-i se-nfig adânc în tavan, cum trec prin el, și degetele, preschimbate în lungi odgoane, cutreieră aerul încăperii de desubt, ating un dulap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Academiei Române, unde Ceaușescu era făcut membru titular și președinte de onoare al nemuritorilor. Vorbeau, rând pe rând, Radu Voinea, Ioan Ursu, Ion Anton, Cristofor Simionescu, Ștefan Pascu, Emilian Dobrescu, Mihai Florescu, Nicolae Teodorescu, Alexandru Balaci, Mircea Malița, Virgil Teodorescu. Avea întinse în față cărțile de Tarot și cum pleca unul de la tribună întorcea o carte, o privea lung, clătina abătută din cap și apoi o ascundea la sân. Burtăncureanu dădu s-o întrebe ce vedea bosorcoaia în cărțile acele, dar își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fel încât numai textul imprimat să se poată desprinde cu ușurință. Am ieșit din sufragerie deschizând cu băgare de seamă ușa și pașii mi-au lipăit pe gresie până în dormitor. Am crăpat puțin ușa și am văzut-o pe Andreea întinsă pe pat cu spatele la mine, îmbrățișând perna. Spatele i se ridica și îi cobora regulat, iar sunetul ieșirii aerului începea să se transforme în sforăit. Am închis cu grijă ușa la loc. În cealaltă cameră, am deschis șifonierul și am ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
jos ochelarii și mi-am frecat fața cu palma. Fetele vorbeau în șoaptă. Am rămas așa o vreme. - Mihai! m-a strigat Z. Y era în picioare, rezemată de perete. Probabil asta era poziția ei favorită. X și Z stăteau întinse pe canapea, urmărind televizorul. Își puseseră sub capete o pernă mare. Z ținea telecomanda în mână. - Ce e? - Am vorbit despre incidentul de adineaori. Ne-am gândit că ar fi bine ca X să fie inițiată într-un act sexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
odinioară era roditor și verde, fumegă acum și împrăștie în aer mirosul trupurilor carbonizate, al cenușei și al gazului otrăvitor. În câțiva ani nu va mai rămâne nimic din Whipie, asta e sigur. Casele albe cu acoperișuri roșii și fermele întinse de o parte și de alta a șoselei 31 vor deveni amintire, așa cum rămâne totul în urma unei tornade F5. Luptele se dau între patru facțiuni rivale: clanul șerifului Mallami, gașca lui Frank E. Sun, feministele lui Carol Humphrey și marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
că nu au aflat de el. În ambele situații, lucrurile ies din sfera normalului. Ceea ce se întâmplă aici e, poate, mult mai profund decât ne imaginăm. Un peisaj tipic pentru Whipie îl reprezintă fabricile de bere și plantațiile de hamei întinse pe mai multe dealuri, ocolite de foc și schije, în vreme ce în jurul lor toate clădirile sunt devastate. Datorită plantațiilor, orașul supraviețuiește și își închide rănile, iar păstrarea în bune condiții a singurelor surse de venit e o datorie pe care nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
poate că nu sunt decât niște inglesi 2... , spuse Sally gânditor. Câteodată nici nu știu care e diferența.. oricum, sunt prietenii ei. Dar nu cred că știu pe unde e ea. —Poate că Hugo avea dreptate, sugerai eu. Poate chiar a murit. Întinsă pe pat, într-un neglijeu din șifon foarte decoltat, cu inima străpunsă de un pumnal cu un model ciudat, oriental... a fost cineva la ea acasă? A, da, impresarul ei. S-a dus o dată, spuse Sally, tăind aripile imaginației mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cam cât jumătate din greutatea mea, ceea ce mă făcea să mă simt și eu o dată fragilă. —Bun, spunea Bez. Ne arătă cele câteva cabluri care se întindeau pe peretele galeriei de parcă ar fi făcut parte dintr-un instrument muzical gigantic, întinse la maxim, asemenea corzilor unui pian, solide și puternice. — Astea ajung până la grilajul din tavan. Fiecare trece printr-un scripete și apoi coboară până la traverse. —Traversele pe care se sprijină decorul? — Da. Se poate spune și așa. Uită-te din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sau poate era vorba de altceva, un fel de morbiditate care atinsese cote înalte; deja oamenii renunțaseră să mai prevadă ce dezastre îi pândeau și așteptau pur și simplu să vadă ce avea să fie de data asta, cu nervii întinși la maxim. Urcând, printre mulți alții, pe scara lui Iacob, am ieșit prin gura pătrată tăiată în podeaua zonei de servicii, unde am dat peste o grămadă de oameni. În afară de toți cei car lucrau acolo și de mașiniștii de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
De fapt, acolo nu era mai goală decât în seara aceasta, dar pozițiile de acolo erau cu siguranță mai picante decât cele pe care le adopta acum - asta dacă nu apărea în ediția de a doua zi a ziarului Mail întinsă pe spate, cu picioarele desfăcute și o mână vârâtă pe jumătate în decolteu. Aveam îndoielile mele. O să începem repetițiile pentru Casa păpușilor în curând, zise ea. Hugo ridică din sprâncene: — Da’ mult o să mai țină repetițiile. —Dragă, e o piesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
că joacă tare. De parcă MM s-ar comporta așa. Sau și-ar compromite viziunea pentru a face ceva ce nu potrivit pentru ea. MM își ridică privirea și-i zâmbi tandru. O adora pur și simplu din priviri, cu mâinile întinse către ale ei. Mă întrebam de cât timp dura povestea asta. Fuseseră întotdeauna un cuplu, păstrând discreția în timpul repetițiilor sau povestea era de dată mai recentă? — Mi-ar plăcea foarte mult să mai lucrez cu tine, Sam, îmi spuse MM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
culori verzi, diferite, și începu să usuce pământul luminișurilor, dar strădania lui a fost zadarnică: pierdu bătălia și, din nou, veni ploaia, stăpână absolută pentru zile întregi, pentru săptămâni, pentru luni, fără ca nimeni și nimic să-i conteste atotputernicia. Fata, întinsă în hamacul ei, înfuleca banane și dormita căzută în letargie. El, trântit în pat, citea și citea timp de ore, zile și săptămâni. Anotimpul ploilor impunea vieții amazoniene o paranteză - precum iarna în țările nordice - și, în acest timp, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ar fi descurcat mai ușor. — S-a stins incendiul? Întrebă el când intră În camera de zi. Fetița nu-l auzi. Era la sute de kilometri și de ani depărtare de el. Stătea adusă de spate În fotoliu, cu picioarele Întinse În față. Pe brațul fotoliului erau două cotoare de măr, iar pe podea, lângă ea, era un pachet de biscuiți. — Chiara, zise el, apoi mai tare: Chiara. Ea ridică privirea din pagină, nevăzându-l pentru o clipă, apoi dându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
doar de tinerețe, sănătate și uniforme Îngrijite de altcineva decât el Însuși. — Șeful Brunetti? zise el și se ridică În picioare În spatele pupitrului. Lui Brunetti, bărbatul Îi lăsa impresia că tocmai ieșise de sub duș sau din cadă: pielea lui era Întinsă, strălucitoare, de parcă tocmai lăsase jos lama de ras ca să-i strângă lui mâna. Cât dădură mâinile, Brunetti Îi observă ochii de-un albastru clar, translucid, culoarea pe care o avusese laguna cu douăzeci de ani În urmă. — Sunt foarte bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
numai foamete. Nu se deranjase să-și ia servieta de data asta; era puțin probabil să găsească pungi de cocaină două zile la rând, dar Își cumpărase un ziar din gară și-l parcurse În timp ce trenul Îl purtă prin câmpia Întinsă spre Vicenza. Nu se spunea nimic azi de americanul mort, locul lui fiind luat de-o crimă pasională săvârșită În Modena, un dentist care strangulase o femeie ce refuzase să se mărite cu el, după care se Împușcase. Își petrecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nu vreți - să-mi oferiți nici un fel de tratament? a zis rar Amanda. —Pachetul Standard de Naștere nu oferă acoperire pacientei și în cazul unei nașteri înainte de termen, a confirmat recepționista. Aveți numărul spitalului din localitatea dumneavoastră? Morocănoasă, stând acum întinsă pe patul fără damasc din spitalul aparținând Serviciului Național de Sănătate, Amanda s-a lăsat cotropită de un nou spasm și a încercat să uite ce urmase. Călătoria până la Spitalul de Vest în microbuzul muncitorilor care-i montau bucătăria. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Va trebui să mă mai gândesc, a spus Neil. Păi, poți să te gândești acum? Altfel, mă tem că va trebui să-mi caut un post în altă parte. Disperarea îl făcea pe Hugo îndrăzneț. Cu toate că știa că nervii lui întinși la maximum n-ar mai fi făcut față unui alt interviu în compania lui Theo. Atras de strălucire, copilul se întindea acum în direcția prespapierului lui Neil. Juca la noroc. Neil i-a aruncat o privire. Urechile lui Hugo au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
despre el că e un „ticălos uns cu toate alifiile“ și că-l detestase din prima clipă din motive pe care ea nu le înțelesese. În fond, el nu suferise din cauza Amandei Hardwick. Dar singura alifie prezentă acum era cea „întinsă“ pe părul în mod evident nespălat al lui Hugo. Costumul lui altădată elegant era acum mototolit și pătat; în special în zona umerilor și a reverelor. Clar, era vorba de un copil. Alice știa că Amanda născuse; Jake se întâlnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să vorbească serios, a răspuns el evaziv. Probabil că așa înțelege el să glumească. Să glumească! a exclamat Laura furioasă. Știi ce mi-a spus seara trecută? Hugo a observat că paharul ei de șampanie era deja aproape gol. — Eram întinși în pat, iar el făcea ce face el de obicei... —Ei, vezi, a întrerupt-o Hugo triumfător. Făcea ce face el de obicei. Ce altă dovadă mai vrei ca să înțelegi că se simte atras de tine? — Când zic asta - ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un telefon de la birou și să bată rapid în retragere. Dar el n-a făcut nimic din toate astea. În schimb, a deschis ușa dormitorului. Era mai rău decât se temuse. Laura, goală pușcă, în afara papucilor din satin roșu, stătea întinsă în centrul unui pat cu baldachin, mare, cu așternuturi mototolite. Genunchii îi erau ridicați, iar picioarele îi erau larg depărtate, într-o atitudine care îi aducea aminte lui Hugo, la modul neplăcut, de poziția de naștere din casetele video prezentate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de acord cu ele, iar Hugo le privea cu sentimente împărțite - deși le era recunoscător pentru liniștea pe care o aduceau în casă, detesta faptul că-l făceau pe Theo să arate ca un Hannibal Lecter cu aripioare de plastic întinse de-o parte și de alta a feței. Dar, când Hugo l-a dezbrăcat pe Theo, motivul care determina cumințenia complet necaracteristică a copilului s-a revelat instantaneu, în toată hidoșenia sa. Petele de un roșu pal care erupseseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Pentru prima dată în seara aia, a început să fluiere. —Cina! a strigat el la puțin timp după aceea. Când a adus farfuriile în sufragerie, Hugo strălucea. —Ce rapid ai fost, a remarcat Alice impresionată, luând farfuria care-i fusese întinsă. — Am pregătit ceva la repezeală, a rânjit Hugo cu modestie. Gustând din paste, Alice a detectat un iz straniu, dur, aspru și dulceag. Totuși, era mult prea politicoasă ca să facă vreun comentariu. Amândoi își urcaseră picioarele, relaxați, pe măsuța din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pământ. Asta-i mâna Luciei, își spuse în gând, ea a citit manuscrisul. De unde l-o fi pescuit și pe ăsta și câți bani i-o fi dat? Își aduse brusc aminte de ziua în care ajunsese acasă cu nervii întinși la maximum (o altă editură, a câta oare?, îi transmisese că era mai bine să se apuce de altă meserie), intrase în sufragerie dorind să se îmbete ca un porc și să înjure societatea de consum, apoi dăduse peste Lucia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]