93,058 matches
-
care, asemenea eroului sau, Moraes Zogoiby, poreclit Maurul, îl iubește și urăște cu pasiune. Exorcizarea operată în românele anterioare, precum Midnight^s Children (Născuți la miezul nopții - 1981) sau The Satanic Verses (Versetele satanice - 1988), a fost insuficientă. Rushdie se întoarce din nou la orașul în care coordonatele spațio-temporale reale sunt răsturnate în fantezii și halucinații, unde o mulțime de religii, naționalități și limbaje coexista într-un flux multisecular al politicului, unde binele și răul se suprapun în dorințele fantasmagorice ale
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
Schopenhauer în 1840, au marcat vremea noastră: gândirea lui Kant, descoperirile științifice, masivă traducere de texte budiste și hinduiste, care ne-au oferit șansă de a ne regăsi rădăcinile. Problemă rădăcinilor e legată de Schopenhauer, de Orient. Acolo sunt rădăcinile. Întorcându-se către Confucius și Budha, Eminescu și Slavici nu fac decât să urmeze un gând enunțat de Schopenhauer și elogiat de Nietzsche. Dacă vrem să ne întoarcem la imaginile esențiale, nu ne rămâne decât să-i citim pe orientali. 3
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
regăsi rădăcinile. Problemă rădăcinilor e legată de Schopenhauer, de Orient. Acolo sunt rădăcinile. Întorcându-se către Confucius și Budha, Eminescu și Slavici nu fac decât să urmeze un gând enunțat de Schopenhauer și elogiat de Nietzsche. Dacă vrem să ne întoarcem la imaginile esențiale, nu ne rămâne decât să-i citim pe orientali. 3. Românii și ungurii la 1870. Primele pagini din Studii asurpa maghiarilor sunt scrise în 1871 (vor apare în numărul din 15 iulie 1871 al revistei Convorbiri literare
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
mai vârtos decât la Arad am fost cuprins de simțământul din cale-afară de nesuferit că nu sunt în stare să mă potrivesc cu lumea în mijlocul căreia trăiesc." La fel de elocvențe sunt observațiile pe care le face la Pesta - cu care se întoarce de la Pesta: "Era în toamna anului 1868, cănd Dietă ungară a votat legea pentru egală îndreptățire a naționalităților. Pe mine nu mă-nteresa nimic din cele ce se petreceau în viața politică. Nici gazete nu citeam, nici la discuțiunile adesea foarte
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
era civilizat; dușmanii s-au purtat frumos cu el. Cei pentru care a purtat bătăliile se poartă ca niște ticăloși. Îi fură manuscrisele, îl jignesc, îl încărca de un șir de păcate. A devenit portretul-robot al ticăloșiei. Lumea s-a întors cu susul în jos. Care sunt noile adevăruri? Cum poate să-și citească viața? Să-i găsească adevăratele sensuri? Care e lumea cea mai bună cu putință? Huiduit pe stradă, Slavici va ajunge la concluzia că oamenii care "în împregiurări
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
fac parte din opera lui, din excesele unui timp în care întemeierea cerea războaie. Unele cu totul regretabile. * Toate drumurile lui Slavici, așa cum le vede el în amintiri, în Lumea prin care am trecut, duc spre Viena. Toate amintirile se întorc către Eminescu. El nu e genialul pe care l-ar fi dorit proiectul schopenhauerian: el rămâne într-o margine a Imperiului, mereu hrănita și mereu amenințată de iluzie. Trăind, nu-i așa, sub semnul autodistrugerii. * A se compară cu monologul
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Cînd fiul nostru cel mare, Camil (botezat cu numele tatălui meu), născut în Italia, avea trei ani, securitatea mi-a trimis un mesaj precis: dacă nu încetam atacurile contra Bucureștiului în presa occidentală, îl răpeau pe băiat, obligîndu-mă să mă întorc în țară. Evident, am întețit atacurile, aceasta fiind singura tactică eficace. De atunci, "brațul lung al revoluției" a încercat în fel și chip să mă lovească. Ultima mișcare a fost decizia eliminării mele fizice, în 1989, împreună cu alți șase "bandiți
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
am replicat că dacă ei consideră moartea atîtor tineri uciși de gloanțe, o farsă, atunci și rezistența partizanilor italieni antifasciști a fost tot o farsă. - Cînd ați revenit, pentru prima oară după revoluție, în România? Ce impresii aveți? - M-am întors în țară după 22 de ani, în iunie 1990, pentru congresul de refondare a Uniunii Artiștilor Plastici. Venisem cu băieții mei, care vedeau țară pentru prima data. Am nimerit în plină mineriada. Vă puteți imagina perplexitatea lor. Mă aflam în fața
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
cînd am fost luați cu asalt de trupele speciale, care s-au năpustit înjurînd, asupra noastră. Bucureștiul era în fierbere, am fost sfătuiți să plecăm. În avion, aveam același sentiment cu care venisem - sentimentul că plec de acasă, ca să mă întorc acasă (la Gallese, în a doua patrie), cu deosebire că la întoarcere, bucuria reîntîlnirii cu țara se preschimbase într-o adîncă tristețe. - Dupa ^89, relațiile dumneavoastră cu autoritățile române, cu Ambasada, s-au schimbat? - M-am întîlnit cu Iliescu la
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
implice, lansînd cuvîntări contradictorii - performanță în care mulțimea care l-a votat, pe drept cuvînt, nu se recunoaște. Se omite însă faptul de netăgăduit că Ana Blandiana și Alianța Civică au detectat pericolul, au cerut imperios companionilor lor să se întoarcă la obiectivele inițiale și la stilul de cooperare plămădit în comun. După succesivele apeluri, trăgînd concluzia că nu se dorește un reviriment real, s-au simțit constrînse să părăsească navă comandantului. Nu mă raliez în toate punctele la programul Alianței
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
-și va juca propria ei reputație mizînd pe România, ci va porni de la fapte palpabile. Așa că nu e de mirare că riscul de țară al României a mai încasat o lovitură de la o agenție improtantă de rating. Dar, daca ne întoarcem la o privire microscopica asupra întregii situații, ea e șei mai labila decît notă proastă dată de o agenție de rating. Într-un moment în care România are probleme mult mai grave decît palmaresul mineriadelor de data recentă și cînd
Microscopul si ocheanul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18094_a_19419]
-
rîde): - Păi, n-am nici un secret și nici un merit în asta. E o chestiune de genetică. Și de gimnastică mentală. Mintea trebuie mereu ocupată cu lucruri interesante. Sînt, slavă domnului, din belșug. - Pentru mine, interesant ar fi acum să ne întoarcem în anii adolescenței dvs. pe cînd erați licean la "Spiru Haret". Cu cine ați fost coleg? - Cu Dinu Noica, Arsavir Acterian, Cornel Valjan, Radu Mislea, Marcel Avramescu - cel care semna Jonathan X. Uranus, era ezoterist și a avut o biografie
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
la Vlăstarul. Am păstrat numărul asta fiindcă în el am debutat. Poeziile pe care ni le dăduse Eugen, i le trimisese și lui Arghezi, la Bilete de papagal și Arghezi, cu flerul lui extraordinar, l-a debutat oficial. - Să ne întoarcem la Ion Barbu, dacă vreți. - Sigur că vreau. Deci, Barbilian a citit Vlăstarul și a văzut că "troglodiții" sînt preocupați de literatură. La ora următoare, a venit în clasă și ne-a spus: "Uite cum o să facem: n-o să vă
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
Vreți să-mi povestiți? - Nu. Despre asta nu vreau să-mi amintesc acum. Mai bine să trecem din nou canalul înapoi, în tinerețe. Știți ce era gruparea Forum? Ea a fost coagulata în 1931, de Ionel Jianu, după ce Comarnescu se întorsese din America. Ei doi închiriaseră - pe datorie - sala de la Fundația Carol și inițiaseră un ciclu de conferințe, sub genericul Explicația timpului nostru. Prelegerile erau foarte interesante, se puneau față în față, pro și contra, poziții diferite și lumea a prins
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
soțul meu a rămas în ultima selecție, împreună cu alți 1000. Medicul l-a văzut de departe, drept, îmbarcat într-un camion. Camerele de gazare se aflau la Birkenau, la cîțiva kilometri de Auschwitz. După mai multe ore, camioanele s-au întors cu hainele care au fost predate la dezinfecție." Văduva nu se lamentează, nu-și strigă durerea. Recitește poeme, caută prin manuscrise: "Soțul meu nu se confesa niciodată, nici chiar celor mai buni prieteni. Mărturisirile le caut acum în poemele lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
O înțelegere căreia, în cele din urmă, Miron Cozma i- a căzut victimă. Altfel spus, el ar fi ajuns la înțelegere cu Puterea să mai facă o mineriada, ca să fie învins, arestat, iar cei care l-au urmat să se întoarcă acasă înfrînți. Cum de s-a ales Miron Cozma după aceasta mineriada eșuată cu o arestare și cu posibilitatea de a intra în pușcărie pe termen lung, această chestiune e una de factură labirintica pentru Ion Cristoiu care a recunoscut
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
și persistentă - pe care o are cititorul este aceea că a intrat într-un regim al gravitații greu de suportat și că are de ales: sau adera integral la el și continuă lectură sau aruncă cartea din mână și se întoarce la viața lui veselă și lipsită de griji de dinainte. Lectură poeziei Angelei Marinescu este un fel de călugărire. Poeta nu acceptă compromisuri - ca să nu mai vorbim de refuzul ei de a face vreun gest de "cucerire" a cititorului. Singură
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
iar Marilyn Monroe e româncă (interpreta Edyta Obszowka are multe replici în română!); un road movie în care drumul din România spre un bar din Italia ce folosește șoșii pentru spectacole, trece prin butoiul de pulbere numit Iugoslavia... S-a întors la Salonic după doi ani, Peter Greenaway, cu o retrospectivă cinematografică, de arte plastice și cu Prop-Opera: 100 de obiecte pentru a reprezenta lumea, un fel de lume văzută de Greenaway într-un spectacol de teatru vizual în care se
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
victimă a prea-încercatilor nervi de spectator! Dar domnul micuț și firav ce privea timid după ochelari, spunea publicului glume de la filmări, era conciliant în fața ziariștilor și exclama disperat "Doamne, ce film prost am facut!" Tot după doi ani s-au întors la Salonic și Bernardo Bertolucci și Lucian Pintilie, dar numai prin ultimele lor filme: Besiged și Terminus Paradis, cel din urmă, inclus în ciclul "Privire asupra Balcanilor" rulînd cu o sală arhiplina. O eternitate și o zi, de Angelopoulos, va
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
filmele sale. Și ultimul - poem al veșnicii reîntoarceri - a fost filmat în chiar orașul în care Angelopoulos revine de atîta timp. Grație Festivalului Internațional de Film, Salonicul își găsește tot mai mulți fideli. Adică, să vezi Salonicul și să te întorci...
De la Valladolid la Salonic by Magdalena Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/18122_a_19447]
-
își scosese mănușile și răsfoia un catalog de pictură". Pentru a putea vizita o expoziție de la Berlin, "el și-a închis atelierul pe cîteva zile, și-a luat banii de drum, și-a sărutat nevasta și fetița, Lineli, si se întorcea, satisfăcut că artistul pe care il urmărise cîțiva ani cu pasiune, prin toate orașele Europei Centrale, era în progres...". Mai aflăm următoarele: "Petrecerea lui de seară, între nevasta și copilă, era intelectuală, citînd cu voce tare povestiri din Andersen, Grimm
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
acum refrenul, imperativ mascat al autorității paterne: "vorbiți mai încet"; deși nimeni nu vorbește...). Scena reluată la infinit, cu variațiuni ce sugerează (alături de punctajul leitmotivic) subtilități muzicale, dincolo de aparențele fluxului confesiunii, este a cinei: mama servește mîncarea, tatăl s-a întors din mina unde lucrează, copilul este între ei. Prima conotație - facilitată și de accentul pus asupra perechii "tăcere-vorbire" - trimite la alegoria Sfintei Familii. O atare lectură se vede întărită apoi de multe alte detalii: familia este străină prin părțile locului
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
vremilor de către oameni culți, cu o înzestrare superioară, ce știu să răspundă nevoilor sufletului la modul convingător. Un poet care și-a asumat greul unui grai trecându-l prin inima sa și, încărcat de răbdare, înțelepciune și nouă frumusețe, îl întoarce semenilor săi care-și deschid de bunăvoie inima să-l primească, pentru a-și duce mai demn pe mai departe viața în spiritul dreptății, al iubirii ce covârșește și poate birui totul, al credincioșiei față de cele nepieritoare și al nădăjduirii
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
-o și pe asta. Zăpada a îmbrăcat Bucureștiul de bal, artificiile au fost grozave, aripile îngerului s-au zgribulit în viscol. După care am revenit mahmuri la ale noastre. Pe 4 ianuarie, cînd anul ritmat de numere al Cronicarului se întoarce iar la 1, primele reviste literare din 2000 sînt încă în gestație. Așa că sîntem nevoiți să trecem pragul înapoi și să luăm din decembrie un subiect, ca și cum am mînca din resturile reîncălzite ale ospățului. Subiectul din RAMURI nr. 12, proza
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
reprezentat, la un moment dat, după cum precizează autorul, "un antidot împotriva neîncrederii cu care oamenii priveau un anumit regim" (op. cît., pag. 48-49). Este vorba, desigur, de Arhitectură cu majuscula, aceea a edificiilor monumentale, preferate de reprezentanții realismului-socialist de la Moscova. Întorcându-ne la structura de ansamblu a lucrării discutate, constatăm că autorul recurge la întreg arsenalul unui critic postmodern în scopul reinterpretării stilurilor arhitecturale românești, privite, desigur, în context european. Paradoxal ni se pare însă faptul că lucrarea să, desi uzează
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]