3,163 matches
-
casetofon... De pick-up nu mai vorbesc. Și vreau și eu să fiu înainte de toate cele și la urma urmelor, discret. Și noi de ce am venit acuma aici?-îndrăznesc eu să rup vraja. Cum de ce? - schimbă Valy tonul-Păi n-am bătut șaua azi în bibliotecă în așa fel, ca să priceapă iapa, castelane? Pentru prima dată Valy mi se adresa cu acel castelane. Parcă s-ar fi înțeles cu contabilul șef. Mă făcea curios dacă el și contabilul-șef premeditaseră întâlnirea de la județ
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
doi nu avem alți principi. Ce poruncă biblică zice să nu ai alți principi? Încep să mă plimb de colo-colo tot mai impacientat: Nici una. Ceva nu miroase a bine... Fii liniștit. Totul miroase bine. Mai ales dacă știi să pui șaua pe iapă cât mai curând... Și răspunsurile mele, tot alegorice: Lasă-mă cu șaua. Iapa asta are deja șa. Fii liniștit. Are și nu prea. Contele, de multe ori, nu e în stare să i-o pună ca lumea. Parola
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Încep să mă plimb de colo-colo tot mai impacientat: Nici una. Ceva nu miroase a bine... Fii liniștit. Totul miroase bine. Mai ales dacă știi să pui șaua pe iapă cât mai curând... Și răspunsurile mele, tot alegorice: Lasă-mă cu șaua. Iapa asta are deja șa. Fii liniștit. Are și nu prea. Contele, de multe ori, nu e în stare să i-o pună ca lumea. Parola. Spune-mi care e parola? Se închide cercul! Mă înseninez. Constat că mă aflu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
colo-colo tot mai impacientat: Nici una. Ceva nu miroase a bine... Fii liniștit. Totul miroase bine. Mai ales dacă știi să pui șaua pe iapă cât mai curând... Și răspunsurile mele, tot alegorice: Lasă-mă cu șaua. Iapa asta are deja șa. Fii liniștit. Are și nu prea. Contele, de multe ori, nu e în stare să i-o pună ca lumea. Parola. Spune-mi care e parola? Se închide cercul! Mă înseninez. Constat că mă aflu totuși pe drumul cel bun
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în dubiu. Să n-o ai. Nu merită. Mă rog... Faci ce vrei. Dacă ai ști câți au avut-o... pe conștiință... Nu ți-ai dat seama că e o iapă dintr-alea care nu se mulțumesc cu o singură șa? Hă, hă, hă! Hai să nu exagerăm, totuși...-subliniez plictisit ca și când n-aș fi fost întărâtat la maximum. Da. Așa e. Să nu exagerăm. După o lungă tăcere, Valy: Tovarășe Gerard, una cu una fac două. Eu mai zic una
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
clar. Vedea cum peste umărul umbrei lui, putea vedea părul bogat al Iozefinei, bretonul părului blond și întregul contur al părții de sus a coafurii. Își aminti acolo, în fața umbrelor îmbrățișate, că la o discuție despre fosă (Gerard bătea atunci șaua ca să priceapă calul) Iozefina îi mărturisise că nici măcar nu voia să audă de așa ceva, adică de o vizită în fosă, mai ales că sub toate clădirile astea, zicea ea, au fost săpate în urmă cu sute de ani, tuneluri care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
potrivesc deloc valului cu care merge societatea noastră înainte. Fiți liniștit. Știi bine că, dacă intelectualitatea noastră nu este atee, se duce dracului județul... Discuția noastră, evident, devenise periculoasă. Cu atât mai mult cu cât interlocutorul meu putea să bată șaua anume, ca să mă bage pe mine la apă, ceea ce nu credeam totuși că s-ar putea întâmpla. Nu vă e frică să glumiți așa? - îl consolez eu pe Regizor. Crezi că se poate glumi altfel? - zâmbește el cu privirilei sclipitoare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
castelan. Eu sunt un om care întotdeauna te-a apreciat mai mult decât trebuia... Și care ți-a spus întotdeauna adevărul, castelane. Ți-am spus eu cu timp în urmă, că iapa asta nu se mulțumește numai cu o singură șa? Nu m-ai crezut, dar așa a fost. Gerard, aproape ieșit din pepeni, îl prinse de mână ușor și-i zise apoi strângându-l tot mai tare: Și cu mascarada asta aranjată la patru ace de voi doi, ce-a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la pământ, căci nici să zboare nu mai îndrăzneau când, în sfârșit, ajunse la zenit. Targuí-ul opri atunci animalul, îl obligă să îngenuncheze și înfipse în pământ spada sa cea lungă și bătrâna-i pușcă, ce slujiră drept suport, împreună cu șaua, pentru un micuț acoperiș de pânză groasă. Se retrase la umbra acestuia, își sprijini capul pe spinarea albă a mehari-ului și adormi. L-a trezit, mângâindu-i nările, cel mai jinduit dintre mirosurile deșertului. A deschis ochii și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
botul cu jind spre cortina de apă ce înainta descompunând lumina și transformând peisajul. A mugit ușor și din gâtlejul său s-a auzit un tors de pisică uriașă, satisfăcută. Gacel s-a ridicat încet în picioare, i-a scos șaua și, la rândul lui, și-a scos straiele, pe care le-a întins cu grijă peste tufele de scaieți ca să se ude cât mai tare. Apoi, desculț și gol, a așteptat în picioare ca primele picături să stropească nisipul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se prelingea printre degete. Plângea vântul la ceasul vânătorului. Privi stelele, care îi spuseră cât mai lipsea ca lumina să le șteargă de pe firmament, strigă noaptea și îi răspunse mugetul stins al mehari-ului ce mesteca scaieții umezi. îi puse șaua, porni din nou la drum și pe la jumătatea după-amiezei zări în depărtare cinci pete întunecate ce se profilau pe întinderea pietroasă: tabăra lui Mubarrak-ben-Sad, imohag-ul din „Poporul Lăncii“ care îi condusese pe soldați până la jaima lui. își făcu rugăciunile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
al locuitorilor săi. — Apa e a tuturor, răspunse. Dar accept cu plăcere invitația ta. Unde ai vânat-o? Gacel zâmbi în sinea lui văzând capcana grosolană. — în nord, răspunse. Strânsese vreascurile de care avea nevoie și, așezându-se pe pătura șeii, scoase cremenea și iasca, dar Malik îi oferi cutia lui de chibrituri: — Folosește-le pe astea, îi zise. E mai comod. Apoi făcu un gest de refuz: — Păstrează-le. Avem multe la economat. Se așezase în fața lui și îl observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
stinseră una după alta și peste campament și oază se așternu tăcerea; o tăcere ruptă doar de foșnetul frunzelor de palmier agitate de ușoara boare și de schelălăitul unui șacal înfometat. Gacel se înveli în pătură, își sprijini capul pe șa, aruncă o ultimă privire spre barăci și vehiculele parcate în rând într-un garaj rudimentar și adormi. Zorii îl găsiră în vârful palmierului cel mai bogat în roade, aruncând la pământ ciorchini grei de curmale coapte. Umplu un sac; de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Merseră apoi încet, mereu spre soarele ce se ascundea, iar când se înnoptă se urcă pe mehari, lăsându-l pe acesta să continue marșul, sigur că nu se va abate din drum în vreme ce trăgea un somn bun, legănat acolo, în șaua înaltă, clătinându-se ca pe o mare agitată, dar atât de sigur și plăcut ca și cum s-ar fi aflat sub acoperișul jaimei sale, dormind lângă Laila. A fost noaptea cea mai liniștită. Vântul nu se tânguia, picioarele ca de pluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să-ți cer să te predai. N-ai cum să scapi! Asta doar Alah poate s-o spună. Deșertul e foarte mare. — Dar salina asta nu. Și oamenii mei te înconjoară. Aruncă o privire spre gerba fleșcăită ce atârna de șa. — Ai apă puțină. N-o să reziști mult - făcu o pauză. Dacă vii cu mine, îți promit o judecată dreaptă. — Nimeni n-are de ce să mă judece, preciză Gacel cu naturalețe. Pe Mubarrak l-am omorât în luptă dreaptă, după obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
câteva minute, își trase sufletul și pipăi cu grijă stomacul cămilei care, fiind legată, nu se mișcase când îi sosise sfârșitul, limitându-se să încline capul. Când simți în mod sigur locul ales, șterse jungherul încovoiat de pătura roasă de sub șa și-l înfipse cu forță, adânc, răsucindu-l de câteva ori, căutând să mărească rana cât mai mult. Când scoase arma, țâșni un pic de sânge și apoi un jet de apă verzuie și urât mirositoare cu care umplu până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
căută gerba și apelă încă o dată la toată voința lui că să înghită lichidul verzui și respingător ce curgea, aproape gros acum, de parcă ar fi fost mai degrabă albuș de ou amestecat cu fiere. Apoi își scoase pumnalul încovoiat, desprinse șaua și tăie cu forță pielea de pe cocoașa cămilei, extrăgând grăsimea albicioasă, un seu rece care în curând avea să se strice, dar pe care îl mestecă, conștient că era singurul aliment ce-i putea reda forțele. Chiar și după moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
seama că era prima ființă umană care întâlnea rămășițele „Marii Caravane“. Fâșii de pânză acopereau pe alocuri corpurile călăuzelor și ale conducătorilor caravanei, mulți dintre ei își strângeau la piept armele și gerbele goale, iar cămilele aveau peste cocoașele lor șei tuarege decolorate de soare, harnașamente de argint și cupru, legături mari cu marfă desfăcute de vreme, care-și împrăștiaseră peste nisipul tare conținutul prețios. Colți de elefant, statuete de abanos, mătăsuri care se rupeau când le atingeai, monede de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ce rămăsese între Abdul, care nici măcar nu deschise ochii ca să-i mulțumească, și cămila cea mai tânără, singura care se mai putea ține pe picioare încă vreo două zile. Bău sângele ultimului animal și, după ce-l legă pe bătrân de șa, o porni din nou la drum, lăsând acolo chiar și foaia de cort care le făcea umbră, o greutate inutilă de-acum, căci era conștient că nu se vor mai opri, nici ziua, nici noaptea, și că singura posibilitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cârmă, atunci înseamnă că avem o problemă: nu este stăpână pe viața ei, nu a preluat frâiele destinului nărăvaș, pentru că, dacă-l lași fără zăbală, destinul își poate face rău de cap. Vorbește cu fata și zi-i să pună șaua pe destin, să nu lase hățurile în mâna altora... Acum, zicea Nineta, să dăm cuvântul științei... Nu era nevoie să-i văd chipul Ninetei. Știam că vorbește foarte serios și impune respect asistenței. Deschidea un cărțoi vechi pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mine. Cât despre ce fac... Apoi, văzând că prin văzduh se cerne atâta pulbere de argint, am ieșit să culeg și eu oarece din ea... Măcar cât să am ce lăsa moștenire... “Asta-i taman ca în zicala ceea: Bate șaua, să priceapă iapa” - m-a luat în primire gândul de veghe. “Poate vrei să fii mai limpede?” “El ți-a ghicit gândurile care hojma te frământă. Așa că toate treburile curg după dorința și privegherea sfinției sale. De ce? E ușor de priceput
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
aici, în lumea ta, și nu te preocupă să ieși afară, să privești oamenii. Zilele astea, mi-am putut da seama de ceva: Există mai mulți Inti Ávila decât credeam și există mai multe fete frumoase în blugi, așezate pe șaua din spate a unei motociclete, decât pe bancheta unei mașini luxoase. Pe vremea mea, nu era așa. Pe vremea mea, fetele frumoase aspirau la haine de lux, cluburi de noapte, restaurante scumpe și să se plimbe în mașini ultimul model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ai lui Tiberiu, de pe vremea cînd nu absolvise Încă Liceul de coregrafie. Dar ascunși pe după perdele, ochii somnoroși ai vecinelor care pîndesc dacă oprește vreun camion cu carne În fața alimentarei, Îl văd cum stă puțin Înclinat Într-o parte În șa, cum Își pierde direcția, cum se oprește din douăzeci În douăzeci de metri și probabil că În mintea lor contrariată scapără ca din senin un cuvînt: biciclistul! Iată că după Îndelungi așteptări Nino și-a obținut semnul distinctiv, porecla, reclama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ar fi ca amintirile să moară odată cu noi, iar mintea să asiste la lenta destrămare a trupului, nu invers. Nu suntem făcuți să trăim atât. Medicina a făcut uriașe salturi Înainte, dar la un moment dat ne-a aruncat din șa. Pe vremuri, când moartea era după primul sau al doilea colț, mergeai către un viitor necunoscut, iar trena de amintiri Își mai deșira un fir. Acum, trecutul a devenit un hău, iar În față Îți stă un viitor pe care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
iar cea românească, speră ca prin apa luată de la izvorul de la Târgoviște, să vindece printr-o minune cerească boala, pentru care alde Băsescu le-a închis spitalele. Și acum dragii moșului, dați-mi voie să încalec și eu pe-o șa, că v-am spus povestea așa! Osama bin Laden și țața Veta Cică să tot fie vreo 11 ani, nu chiar bătuți pe muchie, dar ce mai contează acum, de când niște avioane sută la sută americane, cu pasageri sută la
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]