3,021 matches
-
astea ad-hoc în care sunt puse filme celebre sună infinit de comic ; îmi pare rău că nu am colecționat unele dintre ele, de prin cotidiane sau ghiduri TV : erau de un haz enorm ! “i nu pentru că recurgeau la categorisirile deja știute (Vertigo e thriller etc.), ci pentru că adoptau formule inedite, încercând să prezinte filme care se sustrag îndeobște formulelor ; cum ar suna oare Povestea cu realismul este însă serioasă. (între paranteze fie spus, Antonioni este realist : poți reconstitui fără probleme Italia
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
îl va pune în practică... Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (titlul este excelent găsit !) are multe lucruri bune : în primul rând, câteva interpretări foarte convingătoare (copiii mai ales, dar și veteranul Jean Constantin într-un rol la antipodul șușelor știute), o imagine (Marius Panduru) pregnantă și sugestivă, o scenografie ce reconstituie cu simț al detaliului atmosfera epocii etc. Povestea curge molcom, ca o gelatină cu molecule de intrigă, până spre final, când se precipită din cauza evenimentelor din Decembrie. Fiecare moment
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
doar adevăratele valori o au. Reușesc să prind liftul. Intru, închid ușile, apăs pe butonul pentru etajul doisprezece și mă întorc spre oglinda de pe peretele din spate al liftului, să-mi controlez ținuta. Sus, la etajul doisprezece, bat la ușa știută. Aud un "da, intrați, vă rog!", deschid, fac un pas înăuntru, închid ușa încet, apoi îmi scot casca. Sărut mîinile, spun doamnei Teona, care mai țăcăne o dată pixul și-l lasă peste dosarul din fața sa. Am adus contractele, vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-s oare mai sărac în sufletul meu știind-o pe Teona tristă din cauza acelui cuvînt vulgar?!... "Îi telefonez și-mi cer scuze!", îmi ordon. Urc la pupitru, iau receptorul telefonului, formez zero, iar cînd aud tonul de oraș, formez numărul știut. Inima îmi bate puternic, iar obrajii îmi iau foc sînt iar adolescent!... Telefonul sună în gol, prelung. Închid și o iau de la capăt, în speranța că prima oară am greșit numărul, iar acum o să-mi răspundă, să-i pot spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vechiul tablou, reflectat într-o oglindă venețiană spartă și acoperită de praf. [...] M. c. p. Marți, 11 iulie [1950] Draga mea, am dat la legat seria c[ărților] tale p[oștale] din 1948 și 1949 într-un volumaș încântător, pe știuta hârtie cu pătrățele, și corespondența de la 1 ianuarie la 30 iunie [1950] în alt volum. Cum hârtia pepit nu ajungea, am dat și câteva benzi de piele roșie pentru cotor. Au să aibă înscrise numele tău mic și anul. [...] c
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
regizorul român Lucian Pintilie a amintit de „evreii care purtau steaua galbenă și care măturau Bucureștiul” la Începutul anilor 1940. Într-o pagină de jurnal, scriitorul român Paul Goma, stabilit la Paris, a comentat astfel acest episod : „Știam - din cele știute - că, În România, evreii suferiseră persecuții [...], dar nu purtaseră stea galbenă” (Timpul, nr. 10/1995). Trebuie să observ - ca rabinul din celebra parabolă - că ambii interlocutori au, În felul lor, dreptate. Ar avea dreptate și cel care ar afirma că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mai numeroasă” <endnote id="(194 ; vezi și nota 361)"/>. Cam tot atunci (1834), poetul romantic Adam Mickiewicz elogia corectitudinea cârciumarilor evrei din Polonia-Lituania (și calitatea băuturilor lor) prin personajul său Iancăl din poemul Pan Tadeusz : „Bătrân evreu, de-o lume știut ca om cinstit,/ De ani de zile crâșma-n arendă el o ține/ Și nimeni din comună, și nici din nobilime,/ Vreo plângere-mpotrivă-i n-a ridicat nicicând/ La curtea boierească ; la ce s-ar fi plângând ?/ Dă băuturi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Andrei Macoviciuc, șeful legionarilor din județul Dorohoi, Olăieru Mihai, Nenati Aurelian, șeful poliției din Dorohoi sub regim legionar, toți sunt la Cernăuți, se ocupă cu comerțul. Florica Ungureanu a venitla Dorohoi la atelierul de croitorie a d-nei Cuparencu, institutoare pensionară știută ca simpatizantă legionară. În iulie 1942, dare de seamă asupra situației interne, starea de spirit ordine și siguranță. Atitudinea față de implicarea țării în război; „evenimentele actuale externe au influențat în bine starea de spirit a populației românești, victoriile armatelor Axei
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
te înscrii. (șeful are ore marți și vineri de la 11:30, cînd deci îl găsești sigur.) Cred că înscrierea ta la doctorat acum (insist: acum) este foarte importantă. Mîine sau poimîine am să mă interesez, la Rectorat, dacă în afară de documentele știute mai trebuie și altele. Dacă da, îți dau o telegramă. Cum s-a anunțat în ziar, înscrierile se fac pînă pe 5 martie a.c. Rămîne ca atunci cînd vii (să mă anunți ca să te aștept la gară) să discutăm multe
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
mai 1974”> Dragă Costică, Am ajuns acasă cu bine și cu multe vești. Am povestit despre Ducu și Roxana. Așteptăm deci ca să vii la Iași cu Ducu (numai dacă se face foarte cuminte). În alte privințe, nimic nou, în afara celor știute sau ușor de bănuit. La catedră, perspectiva generală destul de incertă. într-o ședință fulger avută ieri, șeful a precizat că e bine ca unii din cei aflați acum la cercetare să se orienteze spre învățămîntul celălalt, unde s-ar fi
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
dau și aș putea să dau. Cum aș mai vrea ca tot ce scriu să fie strașnic de bine scris, frumos scris, genial scris! Dar... E la mine o febrilitate nefastă pentru scris, o precipitare neînțeleasă în fața foii albe. Or, știut este că, nu întotdeauna primele idei sînt și cele mai bune. Va trebui deci să-mi educ voința, să-mi frîng penița, să oblig inima să bată mai măsurat. Și, mai e ceva: Toate drumurile duc la Roma! Iar pe
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
artistice ce nu erau altceva decât piese de doi bănuți perechea scrise de către vreun amator de arginți storși din sudoarea muncii altora. În ședința TDE plus CDE din data de 13 aprilie 1948, la care au mai participat ( În afară de cei știuți deja) și tovii Ilie Leibovici, A. Țipris și Elias Leizerovici dar au lipsit și câteva somități de genul lui A. Rosen, B. Meer sau „...domnișoara Marcovici Sirena”, s-a discutat taman despre un voios festival ce urma a se desfășura
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
stea În cinci colțuri ale unor scribi de curte. Iată o strofă care nu i-a plăcut deloc viitorului co-autor al „Cronicii Vasluiului”: „În noaptea tristă care ne desparte,/ străjeri ai viselor pierdute,/ mai dăinuie și astăzi teii/ boltind aleile știute./ Și peste-al amintirilor covor,/ eu singură plîng În palmele-mi Întinse”. Cu toate că se cunoaște scriitura unei doamne (domnișoare) foarte sensibile, rigidul și veșnic morocănosul cenzor nu i-a permis apariția. La fel a pățit și poemul „Neliniști” care, ajuns
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
se știe când vii la masă, și te-o apuca foamea pe acolo. Gheorghiță se supune sfatului dat, după care-și ia cutia în care era vioara și arcușul, fiind sigur că are și sacâzul necesar, la locul lui bine știut, și pleacă la școală pe drumul cel mai scurt, traversând pârâul Racova pe la Terente, fiul lui Ion Hanganu. Ajuns la școală, îi spune lui Costică Abaci să meargă și el până acasă să mănânce, pentrucă sar putea să dureze mai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și-i spun mamei că voi găsi colacii, când ne-om întoarce acasă. Apoi, același drum cunoscut spre Bârlad, cu un vânt tăios și rece în față și o fulguială ce anunța iarna. Așa am ajuns la Bârlad pe drumul știut și am mers la director acasă, fiindcă locuia în imediata vecinătate a școlii. Paul Constantinescu ne-a spus că, fiind sărbătoare, nu va veni la școală, dar că ne primește în ziua următoare, la ora zece. Revenim la școală și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
viu urmele neșterse ale obuzelor care au brăzdat pământul cu gropi, precum fața unui bolnav de vărsat. Neuitată mi-a rămas întâlnirea batalionului nostru de elevi cu un cioban din partea locului, decorat pentru că a condus pe cărări numai de el știute un batalion românesc, care s-a strecurat în spatele pozițiilor austro germane și a dat peste cap toată apărarea inamică, fără să fie nevoie de pierderi de vieți omenești. 20 iulie 1938. Dimineață ne instruim, după masă ieșim la Trotuș pentru
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
admonestat și înjurat copios în limbaj cazon, dar rabd admonestarea în poziție de drepți, urmând ca tot eu să corectez totul. După inspecție sunt din nou chemat, admonestat și iarăși dăruit cu alese cazonisme. De data aceasta, tot în poziția știută, protestez cu tărie în fața căpitanului care din start greșise calculul. Și-a recunoscut vina, am rezolvat totul în alte 2-3 nopți și mi-am văzut liniștit de munca mea de comandant de pluton. Mi-am făcut datoria cu răspunderea cuvenită
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
orașul Bârlad... După primul an de muncă la această școală de frunte din orașul Bârlad, cu acea ultimă serie de elevi, observ că îmi este tot mai greu în munca ce prestam. Mi se părea că nu mai dau randamentul știut, dădeam dese lucrări de control pe care le corectam și le aduceam în ora următoare. Copiii răspundeau solicitărilor mele. Încep să am dureri de cap la sfârșitul săptămânii, apoi și la mijlocul aceleiași săptămâni, pentru ca acestea să fie un simptom aproape
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o oră, am inversat pe rând rolurile, după care totul a fost perceput astfel. Revenind la personajele inițiale, progresul a fost remarcat de profesoară. Diferența dintre exercițiul de atunci și cel de acum este că, în facultate eram cu rolurile știute, având doar trei zile până la examen, pe când la prima lectură de miercuri încă nu știa nimeni (teoretic cel puțin) ce rol va interpreta. Bărbații citeau roluri de femeie, femeile pe cele de bărbat și așa mai departe. Apoi, Alexander ne-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și cum a început totul... 1937, 19 decembrie Chișinău, Zodia Săgetătorului Se spune că privind un ou nu poți ști ce găină o să iasă din el. Apropo de origini, fiind "disponibilizat" în 1983 împreună cu alți colegi din MAE, pentru motive știute numai de "Cabinetul 2 ", aveam să revin în diplomație în martie 1990. La revenire am găsit ministerul bine dotat cu "lupi tineri" care, sprinteni la limbă, aveau să eticheteze vechea generație de diplomați drept "dinozauri", în cadrul "speciei", noi cei dați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cultural-științifice naționale se direcționau către Europa în special spațiul UE și SUA. Oamenii de cultură și știință români fuseseră privați ani îndelungați de dialogul benefic, pozitiv cu colegii lor din occident și erau "flămânzi" să cunoască și să se facă știuți și cunoscuți în occident. (Apropo de această "foame", îmi vine să zâmbesc la amintirea primei participări a României la Târgul internațional de carte de la Paris, imediat după "revoluție". A plecat o delegație la Târg de nu mai puțin de 70
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sintetizată de președintele Lula: "Violența este un factor care joacă împotriva Braziliei, nu se poate nega. Trebuie însă să arătăm alte lucruri, pe cele bune!" Și aceste "lucruri bune" se străduiau cei de la Oficiul pentru turism să ni le facă știute! O observație finală la cele de mai sus: întors în "Micul Paris", buzunarele mele aveau să fie mai des "consultate" într-o lună în metrou, autobuz, tramvai sau pe stradă decât în toți anii petrecuți la Rio! Cu birocrația consulară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mănăstire (parcă era o replică celebră în Hamlet "Ofelio, du-te la mânăstire"!), dar mi s-a comunicat că plecaseră nu se știe unde și duși au fost... Cu românii purtați prin lume de legi și impulsuri numai de ei știute aveam să mă mai confrunt într-o altă situație "de peliculă". Cu câteva zile înainte de plecarea în concediu, mă trezesc sunat de la poliția aeroportului "Carrasco" din Montevideo și mi se comunică o știre-bombă: cu zborul Swissair a sosit un grup
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cea pe care o concep ei. Dac) vrei s) afli ceva despre boșimanii australieni, te uiți În Larousse. Lucr)rile clasice publicate În Franța conțin - precum la John Keats Adev)rul și Frumosul - tot ce se cunoaște sau ce trebuie știut. Parisul, centru al civilizației europene de secole, s-a Îmbog)țiț În reprezent)ri colective, În imagini sau opinii indispensabile, prin intermediul c)rora lumea civilizat) s-a conceput pe șine. Franța era pentru aceste reprezent)ri ceea ce a Însemnat sistemul
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Nici un semn că ceva ar mai putea să mă scoată din indispoziția sufletească în care mă aflu. Asemenea stări nu par de nimic motivate, se infiltrează, se depun, te invadează după un calendar și după un orar numai de ele știute. S-ar putea vorbi, în acest caz, chiar de o fatalitate (oarbă, firește). O după-amiază de noiembrie apăsătoare, nu numai la figurat, ci și la propriu: în cameră e o căldură înăbușitoare (locuiam pe atunci încă pe Florilor). În soba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]