3,030 matches
-
sfinxului și trebuie să-i răspund, În ziua cînd nu voi mai ști ce să-i răspund, mă va ucide. Zeii n-au amintiri și de aceea nu vor ști niciodată ce e nefericirea... Ar trebui, poate, să astup cu țărînă gura acestui sfinx nesățios, ori să Încep să rîd ca un nebun, să-mi bat joc de rătăcirile mele și să uit. Însă ce ar rămîne din mine atunci? Un biet vagabond surîzÎnd fără noimă ca zeii, uitînd că a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
crescut Între timp torențial asfixiind iarba caldă și plină de soare... o curte unde un măr bătrîn cu fructe sticloase și acrișoare a rămas martor fidel al timpului cînd am făcut și eu parte dintre zeii ce se jucau În țărînă fără să se Întrebe ce este fericirea, dar trăind-o.. Însă nimeni nu mi-ar reda și sufletul de odinioară, iar memoria mea Îndărătnică nu vrea să priceapă că e o lege firească să nu mai am harul de a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
soare, grecul antic are liniștea lui Apolo, lumina ce limpezește totul. Abia cînd soarele intră În nori și obrazul său revine asupra pămîntului, vom recunoaște trăsăturile lui Oedip, iar buzele Întredeschise vor murmura „socot că totul e bine”, În timp ce În țărînă șarpele se reface din bucățile Însîngerate. Sfinxul nu suie niciodată pe Olimp și nu intră nici În atelierele sculptorilor de la apogeul clasicismului grec. Acolo sînt zeii, iar el e totdeauna de aceeași parte cu Oedip, unde zvîcnește un sînge plin
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
clară (Îmi amintesc nepăsarea regală cu care Apolo din Belvedere Își ignoră goliciunea) nu lasă loc la nici o Îndoială. Apolo e tot numai echilibru, frumusețe rece, majestuoasă și inumană, În vreme ce, În preajmă, Diony sos trece cu mîinile pline de o țărînă a tuturor suferințelor și bucuriei, beat de dansul său pe struguri, pătimaș, tenebros și exuberant. Și totuși voi vorbi despre fericire. SÎnt convins că Între legile după care grecii și-au creat zeii și cele după care și-au creat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Se vede că fiecare moarte Închide un cerc... O, dacă aș mai fi o dată tînăr ca pe vremea Himerei! Dar de ce trebuie să regretăm totdeauna prea tîrziu ? Și doar l-am văzut pe Dionysos strîngînd În pumn un bulgăre de țărînă În care sîngele era amestecat cu lumina. Dar atunci n-am Înțeles gestul lui. Iar acum, soarele acesta În amurg Îmi umple parcă mîinile de sînge. Și umblu iarăși cu sîngele Himerei pe mîini. Mi le frec cu nisip, dar
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și ridicol, dar nu-mi imaginez un tribunal care să-l condamne. Antigona Antigona, se știe, nu s-a mulțumit să-și ducă de mînă tatăl spre Colonos. Ea a avut propriul ei adevăr pe care l-a exprimat presărînd țărînă peste cadavrul fratelui ei, deși aceasta Îi atrăgea condamnarea la moarte deoarece Creon, tiranul Thebei, poruncise ca Polinice să rămînă neîngropat. Poseidon ia treptat locul Afroditei În atmosfera de pe țărm. Dar această schimbare de zei se petrece subtil și cu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu pot. Tocmai pentru că iubesc soarele care se joacă În coroanele măslinilor și praful cald care mi-a mîngîiat tălpile cîtă vreme am rătăcit cu tatăl meu, nu pot să Înfrunt umilința de a le pierde altfel decît murind. Presărînd țărînă pe trupul mort al bietului meu frate, n-am făcut-o numai pentru el. Poate că am făcut-o În primul rînd pentru mine. Am vrut să mă apăr de rușinea de a ocoli adevărul. Trupul lui Polinice Îmi cerea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
îi erau ca gheața. Cât ghinion avusese. Omul pe care-l divinizase, pe care-l iubise necondiționat, de la care moștenise apucăturile, calitățile chiar și fanteziile, nu reușise să-i dea sărutul de adio și să-i arunce un pumn de țărână în mormânt ca să-i fi putut spune după obiceiul strămoșesc „fie-i țărîna ușoară”. Un vânt al naibii de urât făcuse chiar atunci să bată în geam puternic crengile unui copac, iar frunzele lui se învârtejeau pe geam rămânând aproape veștede și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
care-l iubise necondiționat, de la care moștenise apucăturile, calitățile chiar și fanteziile, nu reușise să-i dea sărutul de adio și să-i arunce un pumn de țărână în mormânt ca să-i fi putut spune după obiceiul strămoșesc „fie-i țărîna ușoară”. Un vânt al naibii de urât făcuse chiar atunci să bată în geam puternic crengile unui copac, iar frunzele lui se învârtejeau pe geam rămânând aproape veștede și fără vlagă. Se simțea ca și când ar fi fost înjunghiată pe la spate și pusă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și până în 1987 orice urmă a închisorii a fost ștearsă. Osemintele ei au rămas neidentificate și necăutate de nimeni, undeva, sub fundația mallului Sun Plaza, construit în 2010 pe locul fostei închisori Văcărești. Peste trădările de atunci s-a așternut țărâna uitării. Oamenii s-au stins și după cei care au făcut atâta rău au rămas doar niște nume murdare. Însă faptele lor, sau, mai bine spus, ceea ce a fost general uman și repetitiv în abjecțiile comise de ei, asta nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ortodoxă”, trecând la „necredința evreiască” și ținând „sabatul cu evreii”. Când a revenit la „credința cea dreaptă”, creștin-ortodoxă, „din tot trupul [cneghinei], din creștet până-n tălpi, a Început să-i curgă o sudoare rău-mirositoare, care s-a tot scurs În țărână cam o jumătate de ceas” <endnote id="(753, p. 37)"/>. În fine, la scriitorii englezi contemporani cu Shakespeare, motivul foetor iudaicus se Întâlnește din abundență <endnote id="(688, pp. 36-37)"/>. Este foarte probabil că sărăcia și mizeria care domneau În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
duc „dincolo” ca „să joc” cu ea un tango, căci cînta la radio Gelozia . Bineînțeles că mă execut și mă las și condus de ea jumătate din dans, că așa îi place. Ce zici! La vîrsta asta noi scormoneam în țărînă! Dar să lăsăm amintirile, deși noi avem magia lor cum poate alții (oamenii practici, pozitiviști, cum ar zice Eminescu) nu o au. Copilăria noastră știe de Moș Crăciun, cum spui și tu în scrisoare, și pentru mine este și înainte
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
fericiți. Mihai Drăgan P.S. Dacă ai Ramuri din 1969 (cred!), decupează traducerile filosofice ale lui Maiorescu, cîte s au publicat. Mi-au scăpat! Telefonul l-ați instalat? Dispariția atît de neașteptată a lui Mișu m-a impresionat. Să-i fie țărîna ușoară, după vorba românească. Nu cumva în ultima vreme a băut el prea multă vodcă și alte tării!? </citation> (94) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”21 octombrie 1975”> Dragă Costică, într-adevăr, „ceva pare să fie în neregulă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
REFERIRI EXTRASE: -PETRIȘOR, DIANA, Confesiuni. Petru P.Andrei, Ed. Ankarom, Iași 1997LĂCĂTUȘU, GLORIA, Casa glasurilor noastre : Radio Iași, 55 de ani, Ed. Cronica Iași - 1996, p.13-15. -OSTAP, CONSTANTIN, Parfum de Iași, Ed. Tehnopress, Iași, 2002, p.99-100 -ILISEI, GRIGORE, Țărâna ușoară, Evenimentul (IS) nr. 3241, 16 martie 2002, p.6 -CONDURACHE, VAL, Farmecul discret al inteligenței, Monitorul (IS) nr.37 (3234) 14.02.2002, p.6A. ARTICOLE: -TOMPEA, DORU, In memoriam, Petru P. Andrei, Monitorul (IS), nr.36 (3233), 13
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
la exemplele din Biblie cât și din istoria creștinismului prin care anumiți copii ai lui Dumnezeu îl puneau la încercare. Niciodată nu am fost de acord cu acest fapt. Să-i spun eu lui Dumnezeu, care sunt o mână de țărână în fața lui Dumnezeu, că voi face și voi drege dacă îmi va da 50.000 lei ?! Mi se părea o mare încumetare să faci așa ceva. Și totuși, neavând altă variantă la îndemână, m-am lamentat cu gândul pe care-L
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
sănătate Că mă apăr eu de toate” înserarea coboară tot mai mult peste dealul Inăriei. Oamenii începuseră să-și curețe sapele cu care prășiseră toată ziua. Porumbul crescuse și ajunsese la prășitul „de-al doilea”, când trebuie adunat la rădăcina țărână în mușuroi, până la frunzele de jos. Marița Ciotacu cu cei doi feciori, Gheorghe și Ion, prășeau la locul numit Poarta Lipovei și ajunseseră cam la jumătatea ogorului. Era un pământ hleios, ce se săpa cu greutate, dar la vreme de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
din premilitarii conștiincioși, foarte activ. - Scuzați domnule pretor, să vedem ce vrea să ne spună premilitarul Costică Abaci; - Da, desigur, poate e ceva foarte important, este de acord pretorul, zâmbind puțin; - Stimați camarazi! Comandantul nostru, Corneliu Zelea Codreanu, fie-i țărâna ușoară, spunea: « Domnilor ! țelul politicianismului este de a-și construi o avere, al nostru este de a ne construi o patrie înfloritoare...pentru ea vom face din fiecare român un erou gata de moarte...Legionarii privesc pe evrei ca pe
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
oamenilor mei, se bănuiește că sunt comandantul și pe o rază de 15-20 metri în jurul meu cade o ploaie de proiectile Brandt. Adăpostit într-o groapă circulară existentă, mă zbat și mă frământ de durere în sângele propriu, amestecat cu țărâna din fundul gropii. Un sergent sanitar vine la groapa unde mă aflam și încearcă să oprească scurgerea sângelui din cotul zdrobit. Continuu supravegherea poziției, dau unele ordine privind rezistența în teren, oamenii se susțin reciproc, hotărâți să reziste! Aproape două
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și când revine mă cam ia la rost că nu sunt disciplinat! Îl rog să mă consulte că mi-e tare rău! Galben ca ceara la față, cu aspectul meu de om care avea urme vădite de sânge amestecat cu țărâna din groapa în care mă zvârcolisem cu trei zile în urmă - cu miros puternic neplăcut, precum un cadavru în descompunere -, mă consultă și când vede rana cusută, ea îmi dăduse un început de cangrenă, exclamă violent: „Uite criminalii cum omoară
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Cheler să țină loc de Comandant de Divizie câteva nopți, pe-acolo. Au tot fost încercări de a impune din afară. S. B.: De unde provenea, de ce era Cheler din afară și cine îl impunea? M. M.: Mă abțin. Fie-i țărâna ușoară! S. B.: Dumneavoastră erați informat tot timpul de către căpitanul Vasile, Șeful de Stat major, despre ceea ce se întâmplă în unitate? M. M.: Da. Vorbeam cam de două sau trei ori pe zi. Adică, dacă nu mă prindea unde eram
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
lei și o pâine mare, de același preț, fără spirtoase, droguri, kenturi. La fel de minunați erau și dascălii, străduindu-se, în limita "indicațiilor" și a opreliștilor de tot felul, să ne învețe o istorie cât mai aproape de realitatea științifică. Fie-le țărâna ușoară blândului domn Cihodaru, urmașului său, academicianul Platon, minunatului Nicolae Gostar, spiritualului și rafinatului Ilie Grămadă, distinsului profesor și decan Berlescu... La "Masa umbrelor", ca niște tineri puși pe șotii, am început să ne amintim de lucrurile care fac sarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
personalități ale vieții academice și universitare: George Călinescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Tudor Popescu, Virgil Cândea, Dinu C. Giurăscu, Mircea Malița... La limba germană am avut-o pe doamna Emilia Savin, profesor universitar, autoare de manuale și dicționare de specialitate. Fie-i țărâna ușoară! Era precum limba germană, riguroasă, ordonată, severă, tratându-ne nu ca pe niște bărbați în toată firea, ci ca pe niște elevi oareșicare. Ne-a somat de la început să vorbim germana "chiar și în somn", ceea ce ne-am conformat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din ambasadele României. Și oferta n-a întârziat să apară! Și ce ofertă! Atașat cultural la Roma! N-aveam "pile", aveam ochi negri și nu "albaștri", așa că nu mi-a venit a crede când directorul meu, Dumitru Trancă, fie-i țărâna ușoară, m-a anunțat că trebuie să intru în pregătire, ambasadorul de la Roma având "urgent" nevoie de mine. Precum soldatul care la auzul alarmei sare direct în cizme, și eu eram gata să-mi iau zborul spre cele șapte coline
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
știu zău, mușcam noi pământul! Și mândrii ieniceri ai Împărăției, nămoliți până-n albul ochilor, orbecăiau prin neguri ca bezmeticii, mocirliți în sânge, blestemând, horcăind. "Allah! Allah!" mai apucau să bolborosească cu ultima lor suflare scuipând noroi și sânge! Au mușcat țărâna Moldovei să-i țină minte gustul și-n Raiul lui Allah! Și Soliman Hadâmbul, cu rămășițele falnicei armii împărătești, dădea dosul să-și mântuiască viața prin fugă: "La Dunăre!! La Dunăre!!" Atunci, am auzit buciumele buciumând vesel: "Izbânda!" Și,răcnete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce nu încăpusem în Sfânta Sofia, înveșmântați în negru, ca de înmormântare, cu lumânări aprinse, cu prapure, cu moaștele făcătoare de minuni ale Sfintei Fecioare din Blacherne ocrotitoarea orașului am îngenuncheat în piață. Ne rugam, ne prosternam cu fruntea în țărână, strigam și plângeam în hohote cu sughițuri, cerând Cerului ajutor... Maria... Te rog... Maria! ...Bubuitul tunurilor și răcnetele luptelor de pe metereze se amestecau cu vaietul mulțimii, cu dangătul clopotelor ce parcă înnebuniseră. Fiecare bolborosea sau își striga păcatele, spovedindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]