60,912 matches
-
își fure unele altora spațiul vital. De jur împrejurul spațiului îngust și vitrat stau spectatorii, fiecare având un unghi propriu de acces la imagine și, exterior acestora, se află și cel de al patrulea membru al Cvartetului, artistul sunetist Julien Trambouze. Deși așezat în afara spațiului la care sunt osândite cele trei trupuri, el intervine sonor, când și când, cu muzică înregistrată anterior, sau cu sunete înregistrate înăuntrul cuștii celor trei, sunete produse de mișcările sau de respirația lor - o adevărată coregrafie sonoră, cum
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
eu "spectacolul", care durează o oră, au fost și momente de oboseală ale interpreților și, implicit, ale spectatorilor, ca un prea mult, greu de suportat. Dar ceea ce este cu adevărat descumpănitor este finalul, când corpurile nu mai viermuiesc, ci se așează învinse, pe jos. Acum nu mai sunt amestecate, dar sunt înfrânte. Indiferența unor personaje față de celelalte, lipsa de sentiment, lipsa de mister, totul fiind redus la ceea ce se vede la suprafața corpurilor, sunt trăsături generale ale dansului contemporan, cu destul de
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
lui Orson Welles - ultima, definitiva izgonire? Mă reîntorc la textul lui Wieseltier, care conferă clopotului o semnificație religioasă, identitară și ideologică. Dar tot el știe să le dizolve în parfumul rar al forței morale de a empatiza și de a așeza valorile la locul ce li se cuvine: sunetul clopotelor a început, mult înaintea democrației, într-un moment proto-democratic, în anul 313, atunci când Edictul de la Milano a instaurat ŤPacea Bisericiiť, iar persecutarea creștinilor din Imperiul Roman a încetat, îngăduindu-li-se
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
fi esențial discrepante față de restul antologiei și fără a trăda vreodată standardul valoric. Mă înșel eu? Până la un nou volum, compact, cu siguranță nu: "Istoria se repetă, Isus și-a dus crucea/ Așa cum și-a dus Isaac legătura cu lemne/ Așezată pe umerii săi de bătrânul Avraam/ Numai că Fiul Tău nu putea să fie înlocuit// Ca al lui, cu berbecul pregătit pentru jertfă./ Cu privire la mult trâmbițata înviere a morților/ Nu se mai suflă o vorbă, dar ei au înțeles/ Din
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
cu sursa în ce a scris Shakespeare. Magia stă în verbul lui și în complexitatea felului în care descrie omul, raportul cu puterea, cu fantasmele, cu iubirea, cu moartea. Faptul că în Troilus și Cresida, regizorul Declan Donnellan optează să așeze publicul pe scenă, pe două sisteme de gradene, unii în fața celorlalți, ca două tabere adverse, lăsînd ca între noi să se dispute protagoniștii, apoi, ca rolurile Thersites și Calchas să fie interpretate de același actor, Richard Cant, Cressida și Andromaca
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
dev. Formal, aceasta se constituie prin asocierea dev în formule repetabile minim-asemănător, rimând pe diferite niveluri Fmz. La rându-le, nivelurile Fmz diferă cantitativ, prin numărul dev împerecheate într-o formulă. Rezultă astfel un aspect de regularitate formală prin dev așezate colinear, asemănându-se prin cel puțin aceeași durată periodică. Succesiunea constituită astfel, ca șir de dev-periodice (Sdp), permite Mins abordarea dpc printr-o constantă form-energetică de tempo. Relativ acestei abordări, Sdp se reconstituie în/prin și pentru Mins, ca pulsație
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
de împăciuitor și revoltător de blînd. Face figura unui propovăduitor al concordiei creștine într-o lume în alcătuirea căreia războiul e condiția sine qua non. E moderat și neagresiv, adică tot ce poate fi mai contraindicat pentru un gazetar care, așezat sub auspiciile războiului nevăzut, întruchipează ipostaza beligerantă a sacrului înghițit de profan. Al doilea strat însă, mai adînc și cu adevărat spectaculos, e cel al trăitorului creștin care își exprimă gîndurile sub forma reflecțiilor personale. E partea cea mai atrăgătoare
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
vieții de la capăt, cu o calmă și plină de amărăciune înțelegere a lucrurilor. Talentul este o chestiune de cantitate. Talent nu e să scrii o pagină numai: ci să scrii cincisute de pagini... Cei puternici nu ezită... Ei se vor așeza la masă, și vor asuda... Vor merge până la capăt... E singurul lucru ce-i deosebește de cei lași, care nu vor începe niciodată... în literatură, nu exista... n^y a que des boeufs! nu există... decât plăvani...
Cabina de machiaj by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8556_a_9881]
-
a-ți aprinde paie în cap. Cînd nu e de-a dreptul tabuizată, tema e sortită unei tratări unilaterale, cu o puternică, pînă la deturnare, tentă afectivă, cu o concluzie dinainte stabilită, ilustrînd o poziție politică sau alta : "Ori ne așezăm obstinați în raza unor verdicte obtuze și simplificatoare, ori alunecăm într-o simpatie frenetică și nostalgică, o simpatie care, mărind neașteptat proporțiile fenomenului, împrumută un ton elegiac de prohod istoric. În ambele situații, distanța optimă în fața temei dezbătute e ratată
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
care viețuiește în beci și acționează de-acolo asupra firilor slabe și nerăbdătoare: "într-o seară Oona ne-a chemat în beci/avea ochii mari negri era serioasă așa/de serioasă încât am intrat tăcuți în beci/ și ne-am așezat pe scunele mici de lemn/ printre butoaie cu vin// Oona aprinsese o lampă și pe fața ei/rotundă se vedeau umbre ciudate ca niște/mâini răsucite cu gheare ca niște șerpi/noi tăceam, noi o priveam curioși căci/nu știam
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
Pentru aceasta este însă nevoie de dialog (chiar dacă ceea ce îți este dat să auzi nu este întotdeauna flatant și ușor de digerat) și de ceea ce Géza Szávai numește "filtrarea prin afect" a nevoilor celuilalt. Românii și ungurii trebuie să se așeze la aceeași masă, să se privească în ochi și să facă efortul de a-și înțelege reciproc problemele. Scrie Géza Szávai și nu putem decât să subscriem: Uneori, filtrarea prin afect a problemelor celuilalt e mai importantă; omul care-l
Viețile altora by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8536_a_9861]
-
asupra pachetelor de mâncare, alții încremeniseră cu țigările în gură. Într-un loc, două bătrâne stătuseră la sporovăială și rămăseseră cu creștetele aproape lipite, un bărbat fusese surprins de îngheț în timp ce se afla ridicat în picioare și cotrobăia prin valiza așezată în plasă. O cucoană mai ținea în mâini o carte de rugăciuni, doi domni fuseseră surprinși în timp ce jucau domino și unul dintre ei mai ținea mâna în aer cu o piesă de doi și zero între degete. Cineva avea încă
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
sare din tramvai în tramvai. El nu o cunoaște. Pe el îl cheamă Budy. într-o zi Budy se duce la moși, ca să inspecteze standul cu cărți al unei librării. Detectiva, după el... Ca să-l spioneze mai bine, ea se așează în fața unei barăci cu tir, aflată chiar înainte.... Lumea trage la țintă. Detectiva se amuză. A uitat de misiunea ei... Premiul cel mare este Mireasa. Un buton în care dacă tragi se pune în mișcare un mecanism, - și o mireasă
Mireasa urmărită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8579_a_9904]
-
pe lângă rafturile de cărți, în timp ce îl adulmecam de la distanță. Din stofa caldă ieșeau valuri mici de țigară abia fumată. I-am privit degetele aninate de buza buzunarului și prin creier mi-au trecut fulgerător o sută de bărbați în erecție, așezați în șir indian. Pe neașteptate, s-a întors, odată cu valul de tutun cald, și ne-am privit cu viteza adevărului. Îl vedeam acum decojit, ca pe-un fistic. Nu era nici aprins, nici măcar încălzit de gânduri. Era pur și simplu
Bărbatul ca o acadea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8586_a_9911]
-
care îi pândește încărcând de bucurie intensă clipele care urmează? Drum sigur pentru a descifra istoria care se face și se scrie în mers, spre a-i cunoaște resorturile secrete? Și tot atât de numeroase sunt pasajele care incriminează această meserie, o așază sub semnul întrebării, căci fotografii de război se adună pe locurile însângerate, precum corbii ce simt cadavrele unor patrii sau lumi. Nicio justificare nu este suficientă, fie ea etică sau estetică, fie morală sau practică. Iată comentariul făcut de iubita
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
să povestească, dacă s-ar fi gândit să facă asta. Pentru că, atunci când istorisea el, faptele păreau să se închege de la sine, iar bunicul părea că se ridică deasupra istoriei și o privește din înalturi și, după ce o cuprindea cu privirea, așeza episoadele și toate detaliile într-o ordine care te lăsa cu sufletul la gură și care semăna coborârii unui șoim din înalturi." (pag. 14) Unde greșește el, nu reușesc să-mi dau seama. Poate că Miruna ar fi dus exercițiul
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
poartă pașii dănțuitori). Cam așa arată o orație de nuntă, cam așa un refuz e întors către sine din câteva cuvinte: "Umblă vorba că ai dat toată solda de la război pe o pendulă nemțească cu arcuri și greutăți, care se așază pe perete și cântă timpul, ca în casele boierești. Și mai spun zvonurile că noaptea n-ai somn și umbli prin grădină ca să te schimbi în zburător sau în altceva, și de aceea porți o carabină veche, cu care împuști
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
câteva secunde în loc de mai multe minute, ca înainte. Și, dragul meu Duplessis, spuneți că pe Victor Hugo îl interesează acest procedeu? Duplessis confirmă, baronul dorește să asiste la o demonstrație. Ne pregătim, ne amuzăm. Baronul își pune boneta roșie, se așază în poză la intrarea în castel. După care cere să mânuiască și el aparatul. Îl cheamă pe Lambert. Ia-ți armele, Lambert, te voi imortaliza. Lambert își ia pușca și biciul de vânătoare. Caută un loc demn de el. Se
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
Pavel Șușară Cînd nu era pus direct, ca înainte de 1990, sub copertina încăpătoare și confortabilă a Cîntării României, Salonul de artă, fie el național sau municipal, se așeza singur, în virtutea nenumăratelor reflexe condiționate, în descendența aceluiași "grandios festival", așa cum s-a întîmplat și în primii ani de după 1990. Cu mici excepții, el era o demonstrație masivă de conformism și de mediocritate, fără structură, fără idei și, mai ales
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
și, mai ales, să cultive în artiștii înșiși un sentiment de siguranță atemporală. Estropiind realitatea artistică, falsificînd coordonatele unui sistem în plină dinamică, aceste Saloane deveniseră metafora senzorială a propagandei comuniste, chiar și atunci cînd, de drept, comunismul dispăruse; imperturbabil așezate într-o estetică acceptată oficial, ele nu prevesteau nici o schimbare majoră, nu anticipau nici o ruptură, nu lăsau să se întrezărească nimic din ceea ce ar fi putut să le tulbure echilibrul. Concepute banal și previzibil pe genuri, adică pe acele genuri
Lupta cu memoria by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8613_a_9938]
-
mai adânci și a vrăjilor tot mai numeroase. Dar care este cea de-a șaptea poveste la Milorad Pavio? Ea există, dar splendid ascunsă ... în mantia de stele. Adică în maniera lui E.A. Poe din Scrisoarea furată. Unde se poate așeza mai bine o enigmă la vedere dacă nu în titlu? Și cititorul să accepte jocul lui Pavio și să caute mantia de stele a împăratului Henrik (ea există la Baamberg și se poate și vedea, via internet, este o minunăție
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
hainele lui cele mai dragi. A privit cerul, a simțit apa mării, și-a plimbat adidașii pe străzile bătrânei cetăți. Dar i se părea prea puțin pentru așteptările sale de turist venit să-și înece toate depresiile. Trist, s-a așezat pe treptele lustruite ale unui soclu. Și, când era gata să închidă ochii, din mulțimea care își țară de colo-colo picioarele a ieșit în lumina soarelui un bărbat cu părul fluturând că o coama de leu. Venea încet, pășind cu
Miracol la Veneția by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/8624_a_9949]
-
ci pentru că nu făcea, și probabil că nici dacă ar fi apucat 80 de ani nu ar fi făcut parte din categoria împăcaților. Nici cu soarta lui, nici cu, mai ales, a altora. Avea un orgoliu de independent, care se așezase cu scăunelul în Piața Universității și avea zeci de mii de semnături înainte de a accepta invitația PN}CD de a candida pe listele acestui partid. Cred că de aici i s-au tras accidentele politice prin care a trecut după
Pruteanu după Pruteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8619_a_9944]
-
generalizată. Un grup de cercetători de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (vestitul CNSAS, mai cunoscut probabil în versiunea prescurtată) a avut inițiativa inspirată de a aduna într-un volum cele mai importante directive, ordine și intrucțiuni ale fostei Securități, așezate cronologic din 1947 până în 1987. E o cale de a demonstra prin documente (ordine, decrete, hotărâri, instrucțiuni, gestionarea arhivelor etc.) modul în care a funcționat Securitatea în regimul comunist. Cele cinci sute de pagini de documente editate de Cristina Anisescu
Birocratizarea suspiciunii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8629_a_9954]
-
care orice conversație pe teme politice riscă să plictisească. Cazul lui Mircea Mihăieș îl știm cu toții: între ipostaza mondenă și cea livrescă a ființei sale se cască o veritabilă prăpastie. Omul acesta de o blîndețe cotidiană frizînd gingășia, de cum se așază la masa de scris, suferă o metamorfoză: din miel devine tigru și, în locul unei bonomii așezate și molipsitoare, firea i se pătrunde de o ferocitate de bătăuș profesionist. Schimbarea de ton pe care o suferă e atît de radicală că
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]