3,543 matches
-
întemeietor a voit ca el și ucenicii săi să poarte numele de „frați minori”, exprimând apartenența lor la clasa socială numită „minores”, „minori”, format din populația lipsită de avere și deci neadmisă să facă parte dintre „majores”, „cetățenii majori”, oamenii așezați și înstăriți, capabili să conducă destinele cetății. Unii dintre „frații minori” vor deveni preoți, dar majoritatea vor rămâne „frați laici”; însuși sfântul întemeietor nu a acceptat să fie preot, ci a rămas toată viața doar diacon. După trei ani, în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o nutrea încă de mult pentru strada aceasta. Așa că era fatal să-mi acorde o oarecare atenție... 18 februarie 1953 Încă o pagină din trecutul glorios al lui M.: un trecut cu nasul cârn și cu vorbirea blajină. Un om așezat și necăjit, nemaipăstrând nimic din farmecul pe care, probabil, îl avea acum opt ani. Ai trece pe lângă el cum ai trece pe lângă toți ceilalți, fără măcar a-l lua în seamă... Doar într-un târziu, simțindu-se mai în largul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lui Mișu Rădulescu, la Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor. Lucrarea proaspăt apărută și imediat epuizată avea și un Cuvânt înainte: „...Am citit înfiorat aceste pagini cuprinzătoare de adevăr frumos, căci, înainte de toate, adevărurile rânduite în ele au fost rostite cumpătat, așezat, românește și, ca atare, frumos, nespus de frumos. Nu mai puțin frumos decât alte gânduri ale celui ce a ostenit asupra lor, gânduri păstrate cu evlavie de cei ce i-au dăruit viața...“ „...Nu, Mihai! Sufletul tău nu a fost
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Regele senclină și ucide În fiecare limbă sunt alți ochitc " În fiecare limbă sunt alți ochi" În limba satului - așa-mi părea pe când eram copil -, pentru toți cei din jurul meu, cuvintele se aflau așezate direct pe lucrurile pe care le desemnau. Lucrurile se numeau întocmai după cum erau și erau întocmai după cum se numeau. Într-o înțelegere încheiată o dată pentru totdeauna. Pentru cei mai mulți nu existau lacune, nu trebuia să privești printre cuvânt și obiect și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
dictatură, în România. Unde fiecare individ forma o insulă în sine, iar țara întreagă, și ea, un spațiu etanș în afară, supravegheat în interior. Exista așadar, pe marea insulă imobilă care era țara, micuța insulă rătăcitoare care erai tu însuți. Așezate una peste alta prin constrângere, două realități suprapuse forțat. Deși oricare dintre ele te-ar fi putut zdrobi ea singură. și în familia mea fiecare era o insulă. Erau anii ’50, o copilărie în stalinism, un sat izolat, fără stradă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
fața ta drăgălașă. Spusele lui m-au bucurat atât de mult, încât durerea de cap începea deja să fie o amintire. L-am privit cu o încredere și cu o dragoste nețărmurite. Ești sigur, Serioja? Absolut sigur, Titi. Vei vedea. Așezați unul lângă altul pe băncuța de lemn a lui Mircea, ascultam amândoi, vrăjiți, acordurile măiestre ale tuciuriilor atât de zgribuliți și de flămânzi în perioada anotimpului alb, dar care acum se aflau în elementul lor, în toiul unui concert extraordinar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a stârnit senzație și rumoare în rândul bumbăcărenilor care se aflau în fața instituției, prin simplul fapt al modului de constituire al grupului, al imaginii care degaja un aer tragi-comic. Patru copii ținând pe umeri o creangă uscată ceva mai mare, așezați unul în spatele celuilalt, dintre care cel mic mai slăbuț făcea în timpul mersului niște salturi caraghioase. Dar nu era nimic de râs. La o privire mai atentă observai ceva incredibil: copilul cu mersul ăla caraghios avea lacrimi în ochi, plângea. În fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ei, dar ce emoționați sunteți, copii, se poate?? Vai de mine! Doar mă cunoașteți cel puțin așa presupun. Luați loc. Așa. Și nu mai fiți atât de timorați. Invitația era binevenită, însă a fost realizată doar parțial, deoarece noi chiar așezați fiind continuam să ne holbăm la ea ca la Sfinxul din Bucegi, despre care se spune tot mai insistent că ar dispune de proprietăți paranormale. Mama, ținând cu tot dinadinsul ca distinsul nostru oaspete să se simtă cât mai bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
uimit, ca în fața unui lucru ieșit din comun. Cum, domnule, oare e posibil să fie așa ceva? Vasăzică nu le mai plouă în casă? Ce grozav! Mă uitam ca la un lucru de artă inegalabil. Cât de întins și de egal așezat era cartonul pe suprafața asterelii, în timp ce șipcile înguste și lungi îl fixau temeinic de grinzi cu ajutorul cuielor împotriva vântoaselor, a crivățului ori a ploii. Oare cum am putea procura și noi asemenea material? De unde? Cu ce bani? Ah, ce frică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să stea tolăniți pe saci să privească la tot ce mișcă în jurul lor și să se îndeletnicească în voie cu spartul semințelor de floarea-soarelui. Ne-am apropiat de terasă, care avea o aplecătoare întinsă, mare, largă, unde sacii pentru măciniș, așezați frumos în stive unul peste altul, așteptau cuminți să le vină rândul la marea confruntare când, aruncați în coșul cu grătar, aveau să se transforme în făină. Trebuie să vă spun că moara de la Jianu era vestită în împrejurimi; aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
căutăm cu disperare. 28 iulie 2002 Invitat la petrecerea (garden-party) organizată de cuplul scoțiano-spaniol, John Campbell și Reyes Guitard, două persoane pe care le iubesc și stimez atât de mult. Lume aleasă pe sprânceană, băuturi și mâncare fină, mese savant așezate și prezentate. I-am cunoscut ca student în căutare de lucru, iar acum stau la masă cu foștii "stăpâni" cu ghilimele mari. Au fost și momente penibile: o "înaltă" funcționară de la Crucea Roșie își manifestă deschis neîncrederea față de România, pe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sau prea emoționat vorbesc prost limba franceză. 12 noiembrie 2002 Joi sunt "nocturnele" librăriei, ușile ei rămân deschise până la ora 21.00. Evident, cam după ora 20.00 nu mai găsești înăuntru decât câțiva studenți rătăciți care citesc în colțuri, așezați direct pe mocheta verde-iarbă, benzi desenate, ultimele noutăți pe care nu și le pot permite sau albume de artă. Profit de ocazie pentru a răsfoi cartea de memorii a ultimului călău al Franței. Mai exact, exécuteur en chef des arrêts
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ai nevoie pentru o temă de cercetare. Teribilul sistem de clasament al Bibliotecii Congresului American. De exemplu, NE 2052.5 P 667 T197 2000 reprezintă seria completă a gravurilor lui Piranesi, Editura Taschen, Koln. Democratizarea actului lecturii. Studenții citesc adesea așezați direct pe podeaua dată cu ceară, pierduți în labirintul rafturilor nesfârșite. Contactul cu cartea este firesc, simplu, natural. La rândul său, cartea devine un veritabil instrument academic. Reversul medaliei: lipsa de respect față de cuvântul tipărit. Pagini întregi subliniate în culori
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de închiriat cu câteva luni în avans înainte de această dată fatidică. Nu pot să nu mă mir în fața ușurinței cu care această țară se mută, își schimbă locul și căminul. Canadienii și americanii nu posedă noțiunea de atașament, specifică societăților așezate, tradiționale. Aici toate lucrurile sunt fragile, parcă gândite să nu dureze; totul poate fi înlocuit cu ușurință. Incredibilă și cantitatea de obiecte abandonate pe holurile căminului cu această ocazie. Ele sunt adunate cu grijă de telalii arabi (studenți bătrâni care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
aproape) zilnic suma rotundă de 25 de euro pentru o masă obișnuită de prânz, pentru că cea à la carte este cu mult mai scumpă. Regăsesc, rușinat de plăcerea pe care o pot resimți, o Genevă familiară, mic-burgheză și tare bine așezată, cea cu care am interacționat atât de multă vreme. O societate a cărei morală calvinist-protestantă m-a schimbat în profunzime, prin "influență", ca să folosesc o metaforă stângace împrumutată din fizica primilor ani de școală. Chiar dacă nu am făcut niciodată parte
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
doar ca pe niște obiecte. Tare urât (răuspuneau țăranii mei din Bărăgan) se mai îmbătrânește astăzi în Occident. La întoarcerea de la azil, mă rătăcesc efectiv în cartierul Cologny poate cel mai șic și mieux habité cartier din Geneva. Cartier bogat, așezat, burghez din casă-n casă, din familie în familie, din moștenire în moștenire. Inundat de verdeață, cu vedere spre lacul Léman, spații largi, aerisite. Un miracol, dacă ținem seama de criza de locuințe de la Geneva. Pedalând temeinic pentru a urca
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cu scaunul, se blochează în scări apoi începe să urle și să se zbată neputincios. În cazul său, bestia sexuală care zace ascunsă în fiecare dintre noi se poate manifesta liber. Aș dori să remarc și privirile celor din jur, așezați tacticos pe iarbă. Priviri vinovate și atitudini paralizate de "corectitudine politică", dacă pot spune așa ceva. În România bănuiesc că cineva ar fi avut curajul să-i spună ceva de genul "mă nebunule, potolește-te", iar atmosfera s-ar fi detensionat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
metamorfozat pe fiul domnului Avram Iancu din Roman în Mihai Florescu, ministrul Învățământului și Culturii. Într-o zi de 24 ianuarie, când jucam Hora Unirii împreună cu alți studenți, obligați să participăm cu entuziasm spontan la paradă, dom nul ministru Florescu, așezat undeva la tribuna ofi cială, m-a recunoscut. Nu mă mai văzuse de câțiva ani. R.P. Avea ochi buni, domnul ministru. A.R. Ochi de vultur de pradă. M-a chemat la minister, mi-a explicat că remaniază toate cadrele
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Conferința națională a scriitorilor; tovarășul Nicolae Ceaușescu dând o înaltă apreciere exponatelor grafice, de pictură și pictură monumentală de la anuala de artă plastică; prezența președintelui țării în cele mai notabile evenimente de cultură și artă, îndrumând mergerea înainte a culturii, așezată și înălțată în acel magistral tipar de gândire: cunoaștere - cultură - socialism.“ (Luceafărul, 28 ianuarie 1978) POP Simion „ Este un merit inestimabil al Partidului Comunist Român că a făcut din exercițiul de opinie publică o unealtă de construcție de prim ordin
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
fost recuperate peste câteva zile. Fuseseră îmbarcate din greșeală în avionul de București. S-ar fi putut întâmpla invers... I-am scris o scrisoare de mulțumire secretarului de stat, am pus în plic și o fotografie înfățișându-ne râzând fericiți, așezați cu toții pe o bancă în lunca Rinului, sub lumina aurie a tipicei toamne renane, lungi și blânde. Răspunsul nu a întârziat. Diplomatul își exprima satisfacția de a ne fi făcut fericiți, speranța că și în România, conform legii dominoului, dictatura
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
stătea doctorița, cu un deget de cauciuc pus pe arătător și chițcăind la unison cu asistentele: — Astea-s curvele de la Filologie, intru în ele ca-n brânză. Aveam 19 ani, 48 de kilograme și stăteam la coada rândului, pentru că eram așezate în ordine alfabetică; mă simțeam umilită cel mai mult de faptul că trebuia să stau desculță pe linoleumul verde, acoperit din loc în loc de pete mici și lipicioase de mizerie. Eu eram cu litera S. Nu era o policlinică a armatei
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lui Ilie Folea așezat pe iaz din sus de Constantin Folea. - pisălugul lui Ion Matei Oana (casa notarului Oana) în luncă, între sate pe care le-a mutat la un moment dat din jos de sat. - pisălugul lui Nicolae Folea, așezat tot pe iaz din jos de sat. - pisălugele lui Laurian Scorobeț, tot pe iaz și tot din jos de sat. - pisălugele lui Ion Scorobeț (Boltașul), tot pe iaz, la circa 150 de metri de ieșirea din jos din sat. În
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lustruia, din proprie inițiativă, tot ce-i pica în mînă. Dacă stau bine să mă gîndesc, poate că totuși i-a făcut plăcere... Mirajul „boemei“ liceene s-a spulberat după cîtva timp și ambiția de a fi altfel în raport cu elevii așezați a început să mă plictisească. Eram totuși la fel cu mulți tovarăși de-ai mei de chiuluri și de băute. Am început să fac sporturi ieșite din comun - alpinism, karate -, dar nu le-am dus nici pe acestea prea departe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
-i crescând frumos, jucându-se și chiar certându-se. Și Dumitru Dascălu își iubea odraslele, dar în sufletul lui. Recunoaște că i se topea inima de mulțumire când vedea că vlăstarele se dezvoltau frumos, în atmosfera unei vieți de familie așezate, unite. Mai tolerant și mai îngăduitor cu cei mici, el primea uneori avertizări din partea soției, rostite cu blândețe în glas: - Caută-le tu mult în coarne și ai să ajungi să nu te mai înțelegi cu ei! Nu, nu s-
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de amintiri Este o reală plăcere să stai la taifas cu Dumitru Dascălu. Personalitate completă cu spirit cultivat și pătrunzător, înzestrat cu darul povestirii, transformă obișnuitele noastre întâlniri în prilejuri de satisfacții intelectuale și sufletești. Într-una din recentele șuete așezate și tihnite, mi-a povestit o emoționantă întâmplare de viață cu multiple conotații umane și sociale, la care a participat direct. Încerc să o reproduc pentru cititori cât mai fidel: Zilele trecute mi-a fost dat să cunosc „pe viu
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]