29,010 matches
-
sănătos, bătrâne, și vino să te Îmbrățișez. ― Mergi cu bine, bătrâne - a răspuns Nicu amuzat, folosind aceeași „monedă”. Abia ajuns În cabinet, l-a prins din urmă o bătaie În ușă. ― Poftește, te rog - a fost răspunsul profesorului rămas În așteptare. I se părea că ușa se lasă greu deschisă. În cele din urmă, a apărut chipul Despinei. Inima profesorului a Început să bată mai repede. Tare Îi era dragă Despina, În ținuta de spital. O maturiza parcă! ― Ce faci, tati
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cercetarea bolnavilor nu. Așa că, doctore Gruia, hai să mergem! Spunând acestea, profesorul s-a ridicat și a pornit către ușă. Gruia l-a urmat. Securistul, rămas În fotoliu, părea că nu are de gând să plece. După câteva clipe de așteptare, profesorul a reluat invitația: ― Vă rog să ieșiți, pentru a putea Încuia ușa cabinetului. ― Eu vă voi aștepta aici - a răspuns securistul. Pentru a-și face de lucru, a luat portretul profesorului Zenit de pe masă, prefăcându-se a l cerceta
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
face de lucru, a luat portretul profesorului Zenit de pe masă, prefăcându-se a l cerceta. ― Ori nu ați auzit ce am spus sau... ― Sau o să mă scoți cu forța - a completat securistul, cu zâmbet impertinent. Fierbând, profesorul a rămas În așteptare. Securistul a așezat tabloul profesorului Zenit pe birou și a făcut un pas către profesor. ― Voi pleca, dar am să revin când terminați contravizita. În clipa următoare, a ieșit, depărtându-se cu pas leneș... „Revino. Tot nu ai nimic de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesor? ― Păi, ziua nu am vreme de stat la taclale. ― Mă iertați că am Îndrăznit să vă Întreb. Cât despre apă, o voi aduce Îndată. ― Nu-i nici o supărare, nene Mitrule. După acest dialog cu brancardierul, profesorul a rămas În așteptare... O bătaie discretă În ușă l-a făcut atent că primii musafiri au sosit. ― Poftiți, vă rog - i-a invitat profesorul, puțin amuzat. Ușa s-a deschis molcom și În prag a apărut Întâi tata Toader, apoi Petrică. ― Bun găsit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ușa profesorului. ― Poftește. Când a deschis ușa, profesorul a rămas surprins. ― Ia te uită, lume nouă. Bine ai venit, Gruia. Cum te simți și ce mai ai de făcut În vederea Întâlnirii cu „uraganul ridicat de semilună”? ― Dacă mai durează mult așteptarea, voi pica ca boul pe brazdă, primăvara. ― El pică fiindcă peste iarnă nu a fost hrănit cum se cuvine. Tu Însă sper să nu fi flămânzit, fiindcă asta Înseamnă lipsă de chibzuință. ― Apoi, mi se mai Întâmpla să uit de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și-a slobozit o coadă de toată frumusețea. Era o mică cometă. Îți aduci aminte ce s-a Întâmplat atunci? ― Ne-am... Ne-am sărutat pentru prima oară, iubitule - a răspuns Maria, Întorcându-se cu fața spre Gruia, cu vădită așteptare... Târziu, când liniștea se așternea pe aleile parcului, Maria l-a Întrebat: ― Cum te simți, iubitule? Ți-ai mai revenit din starea de tensiune În care erai când ai venit acasă? ― Vârful aisbergului s-a topit, scumpo, dar a rămas
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
i-a arătat locul unde să se așeze. El executa totul aproape mecanic. S-a așezat, a pus hârtiile pe masă și-a scos stiloul, l-a rânduit alături și cu un vid de nedescris În minte a intrat În așteptare... „Fii calm, prietene. Sunt aici. Orice Întrebare ți se va pune, să nu te repezi cu răspunsul. Imaginează-ți că Întrebarea a venit de la profesorul tău și că lui Îi răspunzi, nu cine știe cărui cerber! Drept urmare, ai timp de gândire. Folosește
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
face de acum Înainte, nu mai pot influența cu nimic rezultatul examenului... Ce face Tudorel? ― Probabil că așteaptă și el ca „tati” să se Întoarcă acasă „sub scut”. ― Mă bucur să aud acest dicton. Și sper să se adeverească... Deși așteptarea În doi este mai ușoară, n-am să pot rămâne lângă tine mai multă vreme. Am să te conduc până la ieșirea din spital, draga mea. Îți mulțumesc pentru că ai venit să-mi liniștești gândurile... Portarul a rămas cu ochii ațintiți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
deschis vorba cu plimbarea, atunci fă-o cum se cuvine. Fă acum un ocol prin Piața Unirii și...” - a intervenit gândul de veghe... Când a intrat pe ușă, Maria a sărit În Întâmpinarea lui; ― Ei? Cum a fost, scumpule? ― Peste așteptările mele... ― Adică? ― Toate bilele albe s-a nimerit să cadă În același loc. Nu le-a umbrit fața nici una neagră... ― Ați auzit? - a Întrebat plină de entuziasm Maria. ― Di auzât, am auzât noi da’ di priceput nu prea - a răspuns
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
plină de bucurie. ― Nu prea pricep eu ci Însamnî aceala lectur, da’ dacî voi spuniț’ cî Îi di bini, atuncea ni bucurăm din tăt sufletu’ - a consimțit tata Toader. Spunând acestea, s-a apropiat de Gruia. cu brațele deschise a așteptare... ― Apâi sî trăiești dragu’ tatii șî sî nu ni faci di rușâni... „Uite cum și-a exprimat acea rugăminte ancestrală adresată de țărani copiilor lor când pleacă În lume: <Să nu ne faci de rușineă! Cât de cuprinzătoare și profundă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vorbea tot așa și când l-am noi întâlnit prima dată... N-o fi cumva vreun agent provocator?... 2 Începea să se însereze când Stelian, însoțit de Ticu, suna la ușa fratelui lor vitreg. Le deschise, după câteva minute de așteptare, chiar Iorgu, îmbrăcat într-un halat de casă de culoare cărămizie și sprijinindu-se ușor într-un baston. A, voi erați! Bine-ați venit! Vă așteptam, le spuse el, dându-se la o parte, ca să le facă loc să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ticu. Ceasornicarul îi lămuri că Lia și cu Eugen primiseră actele pentru emigrare în urmă cu câteva zile și că era stabilit ca să plece împreună cu familia lui Iorgu, dar că arestarea lui Valentin punea plecarea lor sub semnul întrebării. 3 Așteptarea se prelungi multe ore. De-abia într-un târziu, după miezul-nopții când Amalia, copleșită de neliniște și de teamă, începu să își plângă cu glas tare fiul cel drept și bun, de afară se făcu auzit un zgomot de pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
urma să se îmbarce pe un vapor cu destinația Israel. După ce mașina nu se mai văzu, Stelian și Mișu Leibovici o porniră la rândul lor către centrul orașului. În urma lor fosta casă a lui Iorgu rămânea pustie și tristă, în așteptarea noilor stăpâni. Era o dimineață însorită, dar rece, și crengile copacilor se clătinau zgribulite în bătaia vântului de sfârșit de martie. 7 În tramvaiul care îi ducea spre centrul orașului, ceasornicarul își aduse aminte de Aronică și îi propuse lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în tavan, o plăcuță cu un vag număr, ceasornicarul se opri și apăsă pe butonul soneriei. Hm, e cam neplăcut pe aici..., remarcă Stelian, privind în jur și așteptând împreună cu ceasornicarul ca ușa locuinței să se deschidă. Dar, după o așteptare lungă și zadarnică, ușa rămase mai departe închisă și nici un zgomot de pași nu se auzi din dosul ei. Răbdător, Mișu Leibovici apăsă din nou pe butonul soneriei. Soneria zbârnâi prelung, dar răspunsul fu iarăși aceeași tăcere ciudată. Atunci Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a binelea de cele aflate, Virgil nu găsi prea multe de spus. El își amână cu câteva ceasuri plecarea, în speranța de a da ochi cu cumnatul său și de a afla cum stăteau lucrurile chiar din gura lui. În așteptare, rugat de copii, el se apucă să istorisească, cu mult har și cu vervă, povestea motanului Stan Bălțat, crăișor din sat, cu o sabie-narmat, pe care o tot povestea de doi-trei ani, fără ca Anicuța sau Tudorel să se plictisească. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
un băiat ascultător, se conformase, numai ca pe drum își schimbase intențiile și, în loc să se mai prezinte la politehnică reușise primul pe listă la filologie. Acasă se stârnise, bineînțeles, un adevărat scandal: cum își permisese să înșele în asemenea hal așteptările și încrederea familiei?... Noroc cu bunicul matern, un bătrân hâtru și înțelept, fost negustor de fluiere și de armonici prin bâlciuri, care pusese vorbă bună pentru el și reușise, până la urmă, să liniștească furtuna care se stârnise. Nichi e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Tase alunecă și se prăbuși peste un perete stâncos, alegându-se cu un picior rupt, plus sperietura și panica. Reveniți cu chiu și vai în tabără, avură multă bătaie de cap cu rănitul, care fu luat, după multe ore de așteptare, cu ambulanța și dus la spital, dar mai ales avură de furcă cu un ofițer de miliție, foarte suspicios și la fel de stupid, care îi interogă toată noaptea, tratându-i ca pe niște adevărați infractori. Mai târziu se lămuriră: prin zonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
alb, ai doctoriței anesteziste Alindora Bosch. * * * Mâinile spălate îndelung, după proceduri valabile de veacuri : apă-săpun..., apă-săpun, și încă, și încă... În fine, după un jet abundent de betaïdină, mânuși lungi, chirurgicale, îmbracă până la cot brațele care rămân încremenite într-o așteptare verticală. Profesorul Grand nu are nici o ezitare, nici o temere în fața gestului chirurgical pe care urmează să îl facă. Sunt ani și ani de când nu are altă preocupare decât să își concentreze toată ființa în gesturile pe care le-a perfecționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trebuie să intervină, impun o precizie absolută de care el se știe capabil. Trepanul si scalpelul nu dau greș niciodată în mâna lui. Adresează câteva scurte întrebări de rutină celor trei persoane, echipate ca și dânsul și încremenite în aceiași așteptare : Diagnosticul I. R. M ? 4 Conflicte vasculo-nervoase de gradul doi între artera cerebeloasă superioară și fața inferioară-mediană a trigemenului precum și între vena traversă pontică și fața supero-laterală a trigemenului stâng, vine cu promptitudine răspunsul precis. Materialele ? Microscop verificat în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mucava a cărei transformare în rumeguș degajă un ușor miros de os ars. Freză rugoasă ! cere sec vocea profesorului, comandă inutilă, căci în mâna care îl servește, scula care urmează să degajeze bordul inferior al sinusului lateral este deja în așteptare. După lărgirea găurii, operație care pare de rutină, privirea profesorului se concentrează în binocularul microscopului. Fascicolul cu minuscule fire invizibile ochiului liber, fascicolul prin care circulă comenzile vitale date de complexa unitate centrală a organismului uman are sub microscop aparența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de liniște ? Incertitudini și chinuitoare întrebări fără răspuns sunt strânse ca într-un ghem năclăit de masa vâscoasă a unei cenușii gândiri informe. Clepsidra timpului a înghețat, nisipul a încetat să se mai scurgă pentru a măsura secunde, minute, ore... Așteptarea este strivită de prezentul care pare a fi devenit infinit. Clipa prezentului, mult prea fugară în viața de toate zilele, a decis să se oprească și să picure o tulburare demențială în gândire și în bătăile inimilor, greutate de plumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să picure o tulburare demențială în gândire și în bătăile inimilor, greutate de plumb în membre, ghem de foc în viscere. Se pare că cele două persoane care stau țintuite în fotoliile tapițate cu plastic gri din mica sală de așteptare (așteptare a ce ?) cunosc aceleași tulburătoare simțăminte. Tată și fiică, par doi străini care s-au întâlnit întâmplător pe o ostilă planetă necunoscută. Și totuși, gândirea lor informă este chinuită de aceleași între-bări : Ce se întâmplă dincolo de ușa interzisă ? Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
picure o tulburare demențială în gândire și în bătăile inimilor, greutate de plumb în membre, ghem de foc în viscere. Se pare că cele două persoane care stau țintuite în fotoliile tapițate cu plastic gri din mica sală de așteptare (așteptare a ce ?) cunosc aceleași tulburătoare simțăminte. Tată și fiică, par doi străini care s-au întâlnit întâmplător pe o ostilă planetă necunoscută. Și totuși, gândirea lor informă este chinuită de aceleași între-bări : Ce se întâmplă dincolo de ușa interzisă ? Cât este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
culorii îi schimbă pe loc cursul gândurilor frumoase. Gheara necruțătoare a angoasei pune iar stăpânire pe el. "Sânge... Oare a pierdut mult sânge ? Oare a fost necesară o transfuzie ? Și durerea ? Cum a suportat durerea ? Cât mai trebuie să aștepte ? Așteptarea asta chinuitoare în fața unei uși închise, fără o vorbă din partea nimănui..." Cursul gândurilor Dorinei se îndreaptă fără voia ei și cu naturalețea vârstei, spre cotidian, spre preocupările și obligațiile, spre prieteniile ei și mai ales spre iubirea ei : "Conceptul tezei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Un pretext pentru a-l revedea cât mai repede. Pentru a se cufunda în privirea lui catifelată care poate să facă să dispară toate angoasele... Dorina se ridică de pe neprimitorul fotoliu gri și, în cadrul unicei ferestre a micii săli de așteptare, se apleacă discret pe minuscula claviatură a portabilului. Visează... Visează cu ochii deschiși. Nu reușește însă să formeze numărul cunoscut căci o voce metalică, o inumană voce aspră o întrerupe din reverie : Se poate intra la pacienta Dora Matei, sectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]