3,329 matches
-
sa, el asemui locomotiva cu un uriaș păianjen, pe cât de crud, pe atât de calculat, care după ce prinsese În plasa Întinsă o groază de insecte inserându-le venin sub crustă, le golise sugându-le viscerele și le Înșirase pe o ață, făcând din fiecare victimă o capcană, În care intrau acum, iată, de-a valma, pasageri tineri și bătrâni, fără să se Întrebe prea mult Încotro și mai ales În ce scop s-au suit În acest tren și ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
continuă el să-și deruleze firul gândurilor, „de ieșit putem ieși, problema e Încotro ar trebui să ne avântăm pașii!” Primul gând care-i trecu prin minte fu: „Corso!”. Nu, În nici un caz! „Oriunde, dar la Corso nu...” Și totuși ața Îl trăgea spre acel loc infam. Noimann era curios să afle ce s-a mai Întâmplat pe acolo În lipsa lui... Ce era să se Întâmple? Mai nimic. Lumea de la Corso Își vedea de treburile sale. Unii veneau acolo, cum venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vedeți aici. Și cum mă și bruscați... Țin să vă previn că nasturele acesta e cusut direct de piele...” Probabil că piciorul voia să-l intimideze. Noimann Însă nu se pierdu cu firea. Răsuci nasturele Încă o dată, până când simți că ața cu care era cusut de uniformă e pe cale să cedeze. „Vă rog să-mi dați drumul, altfel riscați să se Întâmple o catastrofă...” „Despre ce catastrofă vorbiți?” Ținând nasturele strâns Între degete, Noimann se Îndreptă spre ușă. „Nu aveți dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
argintii îndreptate în toate direcțiile, un șvaițer negru de mici buzunare și fante, de săculeți și compartimente. Fața Reverendului parcă-i doar carne crudă, roșie, adunată în jurul unui nas și al unei perechi de ochi, ca o friptură cusută cu ață și plină de cicatrice, cu urechile răsucite și umflate, cu sprâncenele rase. Și-apoi, trasate cu dermatograf, descriu două arcuri uimite ajungând aproape până unde începe părul. Privindu-l cum urcă în autobuz, Tovarășa Lătrău își descheie un nasture al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lângă o stație de autobuz. Pe bancă sunt așezați un bețivan și o zdrențăroasă pe care toți ceilalți încearcă de zor să nu-i observe. Sau să-i miroasă. Ăștia doi nu-s tineri și poartă haine de-aruncat. Curg ațele din bulendrele lor întărite de jeg și pătate. Zdrențăroasa are în picioare teniși prea largi, fără șireturi. I se zărește părul încâlcit, strivit sub plasa unei peruci ale cărei fire de plastic sunt cenușii și dure ca sârma de oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Și s-a încredințat acestui om pe care nu-l cunoștea? L-a urmat și l-a ajutat? Chiar știind că o va închide aici? Nu prea are sens. Reverendul Fără Dumnezeu, cu fața lui de carne crudă cusută cu ață, cu sprâncenele rase, cu unghiile atât de lungi încât nu-și poate strânge pumnul, spune: — Dar ai plâns... — Fiecare apostol sau discipol, spune doamna Clark, oricât ar fugi ca să-și urmeze mântuitorul, fuge în aceeași măsură ca să scape de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Sentimentul unei căderi îndelungate din vârful celei mai înalte montagne russe din lume, sentiment care a lăsat-o goală pe dinăuntru. Doar un tub de piele cu găuri strâmte la fiecare capăt. Un obiect. Trigrișorii ăia jegoși, din care curgeau ațele. Renii de pluș striviți. Ursuleții panda ferfenițiți, micile bufnițe pătate, și Betty Suflătoarea, toate i-au umplut apartamentul. Un alt soi de încăpere pentru probe. Asta fac oamenii... Cora, săraca de ea. Acum încearcă să le taie limba unora. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
loc. Găsește ea alte două bile de sticlă când micul scrot de fetru e smucit prea tare. Tot ce li s-a făcut copiilor li se face păpușilor ăstora. Nimeni nu ajunge din întâmplare la o slujbă ca asta. Curg ațele din păpuși, din cauza atâtora copii abuzați care le molestează. Prea mulți băieței ciocăniți sug același penis roz de fetru. Prea multe fetițe au vârât cu de-a sila un deget, două, trei degete în același vagin căptușit cu mătase. Rupându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
satului, când el le‑a mai făcut odată cu mâna În semn de rămas bun. Nu cred că lipsește ceva, n‑a scăpat nimic; nici priveliștea drumului, nici nuanța cerului, iar inventarul gospodăriei lui Marko era Înșirat până la ultimul capăt de ață. Nimic nu fusese dat uitării, nici numele autorilor vechilor manuale și cărți de citire pline de Învățăminte Înduioșătoare, povești moralizatoare și parabole biblice. Fiecare perioadă din viață, fiecare eveniment, toate fuseseră Înregistrate, fiecare pește prins În undiță, fiecare pagină citită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
am fost teleportată. Acolo m-am uitat în jur și mi-am spus (sau poate mi s-a spus ?!): dacă tot sunt aici , hai să intru în biserică! Am intrat. După ce am trecut de uși parcă mă trăgea cineva cu ața. Nu m-am oprit să fac o cruce, nu m-am uitat în dreapta nici în stânga, am mers ca o păpușă trasă până în fața altarului. Acolo m-am oprit. Apoi am ridicat privirea. și am văzut-o pe Maica Domnului pe
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
interiorul inelului. Soluția cea mai rapidă ar fi fost să elibereze micuța pîrghie automată legată tocmai în acest scop de inel, dar lucrul cel mai important îl constituia starea sa de nervi. Era o sarcină la fel de delicată ca și pusul aței în ac. De trei ori îi tremură puțin mîna, ceea ce-l făcu să nu nimerească scobitura aproape invizibilă pe care trebuia s-o atingă cu degetul. La a patra încercare o nimeri. Aparatul de raze-spion începu să clipească la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
un Nevermore. Dar duhul ei, de-a pururi dus Să ni-l gândim în cât mai sus. De cerul fix, de geam curat, Ea păr cu tâmple și-a răzmat, Un fard astral i-aprinde fața. Pe serafini îi trage ața Și sorii zornăie bănet Prin Risipitul Proxenet. Să prohodim și mai afund. Sunt un duhovnic trist și scund Ce cântă pînă-o va-ngropa: Pa, vu, ga, di, che, zo, ni, pa. Unicu-mi dascăl, să-l mai caut? Grăsime neagră l
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
filaturile morții!, cînd luam de unde era prea mult ― iubirea, și puneam acolo unde-i puținul ― Întristarea, acolo unde răsturnasem și eu Într- un pat, odată, pe o una din alea pe care femeie cu greu poți să o numești, rupîndu-mi ața limbii tot Încercînd să-i gust carnea lemnoasă, arzîndu-i cu feștile smulse din incunabule juridice locul Însolzit de fiară de sub rugăciune; de atîta așteptare mi-a coclit și umbra pe pămînt... „...ai fi fost tu unul din aceia care au
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
cîinesc, mă voi juca pe parchetul lucios, cu oasele scapulare ale preafericitului tată. Carnavalul se anunță Întotdeauna cu o clipocire la tîmplele mele..., și atunci, cu siguranță, știu că trebuie să mă fardez În profet, să mai fac un nod aței rupte din palmă, să-mi pudrez fața cu varul stins al oglinzii, să cosesc, pînă nu-i prea tîrziu, mătrăguna crescută, Înaltă cît o vampă,-n calendare. Nu mă grăbesc, nu ne grăbim, repetăm fără scrîșnet scenariul lumii-n carnaval
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
masa lui Dorin, acesta stă cu barba în pumni și se uită absent pe pereți. "E o priveliște de milioane", își zic bandiții de ingineri în sinea lor, savurând dinainte "impactul" activiștilor cu Dorin. Într-adevăr, cei doi se îndreaptă ață spre Dorin, se uită la el, acesta se uită la ei ca la aer, fac un rotocol în jurul planșetei și al biroului, se postează din nou în fața lui și așteaptă ca Dorin să aibă o reacție. Acesta se uită nestingherit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
doarme ca un bebeluș mânca-o-ar mama, unul pentru Silvia, primește și Silvia un cadou de Crăciun, deși nu merită, așa-i că nu merită iubitule, hai recunoaște aici de față cu toată lumea, Silvia nu merită un capăt de ață, o să-ți lași toată averea agonisită într-o viață de om nemernicei aceleia de Marilena după care te usuci pe picioare, boșorog tâmpit ce ești, îi șuieră în ureche, să-i mulțumiți lui Mihai pentru cadouri, uite ce generos este
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Trau lăsase baltă fabrica, înainte de a-i fi naționalizată, plecând din Goldana, mânat de stihii favorite, cu un rămas bun profetic: "Vă las vouă partea mea de construcție a socialismului victorios." Din acest caier al amintirii, Petrea Păun subție o ață de gând, așa cum Iustiniana torcea firul de tort de pe furcă: Galan ăsta pare să fie om cumpănit și păstrător, măcar că și el e sămânță de sărman, neștiutor și leneș. Amânând să-și scoată mâna dintre bulendre răvășite și scule cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din 24. O oră pe la aer, pe la club sau pe unde eram. Un coleg în cameră m-a-nvățat goblen, să zic așa, mi-a arătat, a avut încredere, mi-a dat material, mi-a dat pânză, mi-a dat ață. Bineînțeles, nu d-aia care trebuie, a desfăcut un prosop, ață de pe-un pulovăr, ciorapi, din toate alea. Mi-a desenat pe pânză cu pixul și-am început să cos. Am colorat-o, cu ață colorată. Am făcut vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
eram. Un coleg în cameră m-a-nvățat goblen, să zic așa, mi-a arătat, a avut încredere, mi-a dat material, mi-a dat pânză, mi-a dat ață. Bineînțeles, nu d-aia care trebuie, a desfăcut un prosop, ață de pe-un pulovăr, ciorapi, din toate alea. Mi-a desenat pe pânză cu pixul și-am început să cos. Am colorat-o, cu ață colorată. Am făcut vreo două ghivece cu flori, am făcut o icoană cu Maica Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pânză, mi-a dat ață. Bineînțeles, nu d-aia care trebuie, a desfăcut un prosop, ață de pe-un pulovăr, ciorapi, din toate alea. Mi-a desenat pe pânză cu pixul și-am început să cos. Am colorat-o, cu ață colorată. Am făcut vreo două ghivece cu flori, am făcut o icoană cu Maica Domnului, acum lucrez la un peisaj. Paralel cu goblenul, merg la Club. Nu pot să zic că am un talent pentru a fi actor. Însă fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
făceam pachete. Îi auzi pe unii cu metode, eu n-aveam metode, atunci, pe loc. Vedeam pe unul cu bani mai mulți, nu o sută, două. Era beat, îl făceam. Nu era beat, îl îmbătam eu, ieșea afară, îi dădeam ață și mă duceam după el. Îi dădeam neveuri, fără să se aștepte. Dacă el e beat pe drumul lui, ce știa ce-l așteaptă? Îi dădeam una, îi puneam piciorul pe ochi și-i dădeam până să scoată banii. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mi-era milă de unii. Îmi mai și băteam joc de ei. Îi chinuiam, îi băteam, nu-i lăsam să doarmă, dar anii ăia de abia mă arestaseră. Îmi pare rău de trecutul meu. Cos aici, fac pânză din prosoape, ațe din pulovăre. Decât să stau degeaba, mai cos și eu. Mai trimit acasă, se uită ai mei la el. Nu m-am născut doar să mănânc la program, eu libertatea o am luată, ce să mănânc la program. Să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fost cu dosarul ăsta la judecată din ’90 în ’98. În ’96 mi-a dat meseveul, iar la Curtea de Apel Suceava s-a ridicat de pe scaun și a zis: eu nu mai asist la dosarul ăsta, e cusut cu ață albă, și a plecat, de atunci nu l-am mai văzut. Nu sunt ca meseviștii ăștia. Aștept răspuns de la Strasbourg. M-am distrus în ’90, vă spun, mi-am mâncat pieptul, mi-am dat foc... Păi, de la gânduri mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mergem acuma“ - „Unde?“ - „Hai să-ți dau carnetul“. Păi, conduceam, fără carnet, de șase ani. Îmi trebuia hârtia asta s-o am în mână. 12 Prima dată când am luat uniformă de milițian, am luat-o dintr-un „Nufărul“. Nasturi, ața... table, originale, steluțe... orice. Chiar, era una din astea lângă Poliția Capitalei, pe Eforie. Ținând cont că era poliția aproape... pac!... doar te duceai și mai puneai un grad. Luai epoleții cu totul, întregi. În timpul lui Ceașcă am fost subofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
au meritat. Dar Dumnezeu nu te lasă, Dumnezeu îți dă simbolul: „Nu face biserica aicea că Eu ți-o stric!“. „Antrenorul vieții mele a ajuns la concluzia că trebuie să arunc prosopul“ - Vasiliu Povestea lui a costat un goblen cu ațe, țigari. Zis Giani. „Focă“, în spectacolul de revistă al pușcăriașilor din noiembrie 2003. M-am întâlnit cu el. Costumul, în pungă. Spectacolul nu s-a jucat. Comandanții au spus că pușcăriașii depășiseră limita. Erau deșucheați. În iunie am avut dialoguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]