5,899 matches
-
și definitivă. Coșmar wellsian, dar și distopie politică, Eternautul este dominat de sensibilitatea radical-milenaristă ce îi va împinge pe Breccia și Oesterheld să scrie unul dintre cele mai importante texte hagiografice dedicate lui Che Guevara. Sfârșitul de lume care se abate asupra Argentinei este un sfârșit de lume provocat de indiferența și de ostilitatea marilor puteri, dispuse să abandoneze întregul continent ca teritoriu de colonizare al invadatorilor. Străvezie, parabola din Eternautul se cere redată contextului de inflamare revoluționară și antiamericană : rasa
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
acest sens, o serie de autori consideră acest fenomen social ca fiind alcătuit din comportamente care violează normele (scrise sau nescrise) ale unui sistem social. Putem considera devianța ca fiind un comportament "atipic" (Bulgaru M, 2002, p. 233) care se abate de la poziția standard și încalcă normele recunoscute ca definitorii pentru o anumită societate, incluzând "asimetrii" comportamentale de la sistemul normativ-legislativ. Pornind de la criterile de definire a devianței, putem să elaborăm o formă, o uzuală taxonomie a comportamentelor și conduitelor deviante: a
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
nu va permite dezvoltarea unei rezistențe le frustrare, o toleranță față de unele interdicții în vederea laturii hedonice, ceea ce va facilita dezvoltarea unor conduite iraționale. Pe un astfel de cadru vor evolua psihopatiile, diferite malformații ale personalității (personalitățile accentuate), care se vor abate semnificativ de la conduite morale apreciate ca normale și dezirabile. Revenind la vârsta adolescenței, vom exemplifica pentru a aprofunda acea pre-moralitate caracteristică acestei etape, acea vulnerabilitate și toleranță scăzută la stimulii frustranți. Din nefericire, sistemele axiologice promovate tot mai mult de
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
iubirea lor, toate acestea putem accepta să ne fie dăruite; într-adevăr, nici puterea, nici trucurile, nici banii nu ne ajută pentru a le obține. Cine surprinde limita dintre ceea ce se poate realiza, și ceea ce poate fi doar dăruit, se abate de la propria exaltare oarbă, de la pornirea sa frenetică. Renunță și are mâinile libere pentru a culege. Și va culege: sensul angajării altruiste, împlinirea prin slujirea semenilor, respectul și iubirea celorlalți, liniștea seninătății și o libertate netulburată în rânduirea propriei sale
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
era iubita unuia din cei doi piloți impertinenți care zâmbeau în fotografie. Ochii îi străluceau de plăcere văzând valurile mării care se ridicau tot mai înalte și se spărgeau cu furie de stânci. Vântul urla uneori, de parcă infernul însuși se abătea asupra țărmului, dar Laura nu era mulțumită. "Furtuna, zicea ea, nu e totuși pe măsura lor. E prea oarecare. Trebuie să coboare, să aștepte un uragan, un taifun în care vântul bate cu peste o sută cincizeci de kilometri pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai puteam să mănânc fructele care îmi plăceau, să mă întind la soare ori să dau târcoale unei femei frumoase. Și, n-am mai spus-o oare? de câte ori a trebuit să-mi refac moralul pus la grea încercare, m-am abătut printr-un cimitir. Acolo îmi repetam: "Daniel Petric, ești viu! Această singură calitate te așează deasupra tuturor celor care zac în pământ. Încât n-ai dreptul să te plângi. Nu există șansă mai mare decât asta. Bucură-te că o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trebuit mai întîi să-mi fac rost de haine, apoi m-am angajat pe o pubelă plutitoare, un charter fluvial cu tabla ruginită și lemnăria putredă, o epavă care făcea curse spre satele din savană unde o groaznică nenorocire se abătuse asupra populației. De câțiva ani nu plouase deloc, vitele mureau de sete și de foame. Noi transportam, în numele unei societăți filantropice, hrană destinată înfometaților, păstrând o parte pentru noi și vînzînd-o în contul nostru; asta ne ajuta să înfruntăm căldurile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în sfârșit, după lungile nopți de insomnie în care reușiseră să devină palizi, străvezii, blestemul reizbucnea. Bătrânii se rugau să vină nopți cu furtună, cu trăznete și tunete care să alunge bufnița. Numai atunci, când canonada fulgerelor și trăznetelor se abătea ca un apocalips asupra mării și asupra zidurilor azilului, se mai putea ațipi. Acele nopți mirosind a sulf erau singurele mai suportabile. Nimeni nu îndrăznea să se depărteze prea mult de azil fiindcă nimic nu mai era previzibil. Și toți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Tăcerea lor mă strivea. Ca și cum mi-ar fi ghicit gândurile, unul dintre pescari luă în palmă o omidă care căzuse pe masa lui, o examină câteva clipe cu scârbă și apoi o strivi cu unghia de piciorul mesei. Am plecat abătut spre casa Martei. În odaia întunecoasă, mirosind a busuioc, am remarcat pentru prima oară că deasupra perdelelor murdare se găsea o icoană veche, cu vopseaua scorojită pe margini, înfățișînd un sfânt. Fire de praf jucau în lumina care pătrundea prin
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu o expresie de lehamite pe chipul lui congestionat de obicei. Da, știu, spune bătrânul Michel când doctorul îi semnalează o nouă descoperire. Acum dai de câte doi sau trei deodată. Dar și în celelalte case e la fel. Părea abătut ți îngrijorat. Își freca gâtul cu un gest reflex. Rieux îl întreabă cum se simțea. Portarul nu putea, bineînțeles, să spună că se simte rău. Numai că nu prea era în apele lui. După părerea lui, moralul i se cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
neliniștitoare. Richard, totuși, considera că "n-avea calitatea". Tot ce putea să facă era să vorbească cu prefectul. Dar în timp ce se discuta, vremea se strica. A doua zi după moartea portarului neguri mari acoperiră cerul. Ploi diluviene și scurte se abătură peste oraș; o căldură prevestitoare de furtună urmă acestor răpăieli neașteptate. Marea însăși își pierduse albastrul ei adânc și, sub cerul de pâclă, căpăta luciri de argint sau de fier, dureroase pentru privire. Căldura umedă a acestei primăveri te făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu ne aducea numai o suferință nedreaptă de care am fi putut să ne indignăm. Ea ne provoca totodată să ne-o căutăm singuri, silindu-ne astfel să admitem durerea. Era unul din modurile pe care le folosea boala ca să abată atenția și să încurce lucrurile. Astfel, fiecare a fost nevoit să accepte să-și trăiască ziua clipă de clipă, fără a se gândi la ziua de mâine și singur în fața cerului. Această renunțare generală care putea cu timpul să fortifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în ziare sau asculta la radio chemările și încurajările pe care lumea exterioară le trimitea orașului ciumat. O dată cu ajutoarele trimise pe calea aerului sau pe uscat, în fiecare seară, pe calea undelor sau prin presă, comentarii înduioșătoare sau admirative se abăteau asupra orașului de aici înainte singuratic. Și de fiecare dată tonul de epopee sau de discurs festiv îl irita pe medic. Desigur, el știa că această solicitudine nu era prefăcută. Dar ea nu putea fi exprimată decât în limbajul convențional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
gros și grețos plutea asupra cartierelor răsăritene ale orașului. După părerea tuturor medicilor, aceste duhori, deși neplăcute, nu puteau dăuna nimănui. Dar locuitorii din aceste cartiere au amenințat să le părăsească de îndată, fiind încredințați că astfel ciuma se va abate peste ei din înaltul cerului, încât autoritățile au fost obligate să îndepărteze fumul printr-un sistem de țevi complicat și locuitorii s-au potolit. Numai în zilele cu vânt puternic, un vag miros venit dinspre răsărit le amintea că trăiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
radioul. Si dacă li se anunța un rezultat, aveau aerul că îi interesează, dar de fapt primeau acest rezultat cu acea indiferență distrată pe care o găsești la luptătorii marilor războaie, epuizați de eforturi, silindu-se numai să nu se abată de la îndeplinirea datoriei lor zilnice și nemaisperând nici în atacul decisiv, nici în ziua armistițiului. Grand, care continua să efectueze calculele cerute de ciumă, ar fi fost cu siguranță incapabil să spună care erau rezultatele generale. Spre deosebire de Tarrou, Rambert și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
REUȘEA SPUNEA "UNU LA ZERO". CÂND ÎȘI ISPRĂVEA ȚIGARA, SCUIPA MUCUL ÎNAINTEA LUI ȘI ÎNCERCA SĂ-L PRINDĂ DIN ZBOR CU PICIORUL. LÂNGĂ STADION, NIȘTE COPII CARE SE JUCAU TRIMISERĂ O MINGE SPRE GRUPUL CARE TRECEA ȘI GONZALES S-A ABĂTUT CA SĂ LE-O ÎNTOARCĂ CU PRECIZIE. Au intrat în sfârșit pe stadion. Tribunele erau pline de lume. Dar terenul era acoperit cu sute de corturi roșii înăuntrul cărora se zăreau de departe așternuturi de pat și baloturi. Se păstraseră tribunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nu este cu adevărat în stare să se gândească la cineva, fie chiar și în cea mai rea dintre nenorociri. Căci a te gândi cu adevărat la cineva, înseamnă a te gândi la el minut cu minut, fără să fii abătut de nimic, nici de grijile gospodăriei, nici de bâzâitul unei muște, nici de mese, nici de o mâncărime. Dar există întotdeauna muște și mâncărimi. De aceea viața este greu de trăit. Și cei de aici o știu bine. Administratorul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
într-o secundă, în clipa în care brațele s-au strâns cu o avariție exultantă peste trupuri a căror formă vie o uitaseră. Rambert nici nu a avut timp să privească această formă alergând spre el, că ea se și abătea la pieptul lui. Și ținând-o toată în brațe, strângând la inimă un cap din care nu vedea decât părul familiar, el lăsa să-i curgă lacrimile fără să știe dacă proveneau din fericirea lui prezentă sau dintr-o durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Și totuși, cu simțul său vizionar pronunțat, poetul - seismograful cel mai sensibil al neamului primejduit în existența sa, semnalează ceea ce marea masă aștepta, spera „Timpul vuia între maluri de foc/ Stând gatagata să cadă/ Peste bolnavul Vremilor foc”, subliniind urgia abătută prin exterminarea elitelor și promovarea cu predilecție a unor nulități umane, poetul nu se poate abține și zice: „Lumea asta-i tare șoadă/ De când capul crește-n coadă/ Și-i blestem din deal în munte/ Coada să ajungă frunte.” Deși
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de a se preocupa și de interesele generale ale satului. El avea un fel al lui original de a fi. Ducea o viață regulată, ordonată, cu ore fixe de activitate, de masă și de odihnă, încât era greu să-l abați din această viață desfășurată aproape contra cronometru. Închidea la ore fixe pentru masa de prânz. Prăvălia, cu clopoțel vestitor la intrare se închidea, el retrăgându-se cu familia la masă în camera vecină, de unde supraveghea cu atenție intrarea la prăvălie
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
numai ocări și blesteme, asemeni lui Duca Vodă cel lacom de avere”. în „Ardealul” afirmă cu căldura inimii și sufletului că „tu, (Ardealul) ești vatra nepieritoare a neamului meu românesc” și că „Pot veni oricâte vânturi și valuri, se pot abate peste întinderile tale și alte hoarde de nomazi sălbatici și cruzi. Noi am fost și rămânem aici din neam în neam cum ne-a fost scris, pentru că tu ești vatra nepieritoare a neamului meu”. În consonanță cu autorul nu pot
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Iată, deci, că am plan de lucru și pentru anul ce urmează, iar acest fapt nu-mi strică, deoarece mă menține ancorat într-o activitate stimulativă, necesară continuării activității intelectuale. Și o aberație de ultimă oră, ce manipulează opinia publică, abătând-o voit de la alte preocupări concrete, sădind pesimism și nesiguranță accentuată privind existența omenirii! Se insistă în ultimul timp asupra unui iminent sfârșit al omenirii. Din câte știu, în diferite etape ale existenței omenirii s-a mai pus această problemă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
toate pământurile unde au pus piciorul armatele germane, ceea ce a fost în România propriu-zisă, Muntenia, Oltenia, Banat și sudul Moldovei, erau persecuții obișnuite(sublinierea autoarei)” După catastrofa războiului evreii au fost și sunt recunoscători României că asupra lor s-a abătut o mică nenorocire” (pag.59 ). Autoarea arată că această gândire o avea nu numai ea, ci și Marele Șef Rabin Alexandru Șafran în 1939. Din câte știu eu (Al.M.) Alexandru Șafran fusese coleg de școală cu Mareșalul Antonescu și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
e felul în care lucrează Atotputernicul. Ne dă semne, indicii dacă dorești. Pentru că vrea să vedem ce se întâmplă. Ți-a răpit mama ca să nu ne iluzionăm. E un mesaj pentru noi, Uri. Părinții tăi și tragedia care s-a abătut asupra lor sunt un mesaj. Ne învață să spunem nu acestei înșelătorii americane. Să spunem nu sinuciderii în masă a evreilor. Toate astea veneau atât de repede și de tunător, ieșind parcă din străfundurile plămânilor lui, încât nu exista altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mult. Trecând prin poarta Jaffa, ignorând copiii care furau suc la cutie și cărți poștale din Orașul Vechi și le duceau pe piața arabă, își dădu seama că asta era cea mai mare slăbiciune a lui. Alți oameni puteau fi abătuți de la datorie de băutură sau femei, dar Shimon Guttman avea o singură pasiune asemănătoare. Dezmiardă-i nările cu parfumul trecutului îndepărtat și va uita de toate. Va deveni un câine de vânătoare care se ia după urme până când își găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]