220,173 matches
-
mai ce? Și sunt vestit că după ce la va fi așezat în fundul bazinului El va ieși să mergem împreună La o mare petrecere în Kosovo, cu basculanta, o mașină Puternică și capricioasă O viață aproape întreagă am visat-o și acum, că o am, iată N-o pot opri la timp. Mi se încurcă măruntaiele mele Cu măruntaiele ei. Când mă voi trezi Îi voi da înconjur privind mirat cauciucurile sângeroase și Oscioarele roz ale turmei de miei alte planuri Îmi
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
mai bătrân decât alți bătrâni avea o barbă albă și lungă de ascet din când în când bătrânelul își lăsa capul în jos poate se gândea profund sau poate intra în transă sau poate moțăia nițel iar oamenii ziceau uite acum călătorește prin alte lumi oare ce vede el acolo și nu ne spune și nouă hai să-l momim să-i aducem darurile noastre și-i aduceau bătrânelului ce aveau ei mai de preț frunze de tutun perle și mărgean
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
Vasile Baghiu Câștig din nimic, pierdere din tot, poveste respinsă la concursul poveștilor, unde admiterea se face pe bază de lacrimi. Dacă ai ceva pe suflet, poți spune acum! Nu este deloc înțelept să pozezi în victimă, pentru că nu trăim în țara milei, ci într-un județ al disperării, unde cinismul e lider, bătaia de joc secretară pe probleme de apărare, iar metafora o reprezentantă vigilentă a publicului. Nu
Județul disperării by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/5052_a_6377]
-
nici moartea nu prinde rădăcini ne-a spus bătrânul ce ne-a întâmpinat în prag surâzător ne-a întins o mană că o frunză uscată doar aurul focului lucea îngropat în sobă de țuci auzeam mierla și liniștea din livadă acum părăsita plânsul elementar al materiei copacii uzi adormiți și albul pereților de văr ca paloarea sfinților din icoane în sărăcia aurita nici moartea nu prinde rădăcini îl mai aud și acum pe bătrânul ce ne-a întâmpinat avea mâinile că
Dascăli de țară by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4744_a_6069]
-
sobă de țuci auzeam mierla și liniștea din livadă acum părăsita plânsul elementar al materiei copacii uzi adormiți și albul pereților de văr ca paloarea sfinților din icoane în sărăcia aurita nici moartea nu prinde rădăcini îl mai aud și acum pe bătrânul ce ne-a întâmpinat avea mâinile că o frunză uscată pe atunci visele noastre de tineri dascăli de țară erau mai adânci mai senzuale că întunericul nopții acum când viața iată s-a dus ca un trandafir trecut
Dascăli de țară by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4744_a_6069]
-
aurita nici moartea nu prinde rădăcini îl mai aud și acum pe bătrânul ce ne-a întâmpinat avea mâinile că o frunză uscată pe atunci visele noastre de tineri dascăli de țară erau mai adânci mai senzuale că întunericul nopții acum când viața iată s-a dus ca un trandafir trecut prin mașină de carne
Dascăli de țară by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4744_a_6069]
-
Nicolae Ionel I Căci cu credință sînt încredințat: nici moartea, nici viața, și din cer, nici îngerii, nici stăpînirile; din iad, nici o vîlvoare-a vreunei negre vreri, nici naltul, nici adîncu-ntunecat, nici focul tunătoarelor puteri, cele de-acum, cele ce ne-or fi vad, pînă-n decindea-ntregii învieri, nici o făptură, strig, nu va putea, da demon hîd, da luminos arheu, din temelii și pînă-n raze sus, să ne despartă duhul, inima în veci de dragostea lui Dumnezeu, cea
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
Hristos! II În întuneric și-n nimic, cînd „Fie!” rostitu-s-a și,-n chip de radiații, totul era, vibrînd, entelehie luminii izbucnind cu tot cu spații, realul s-a-ntrupat din energie: fotonii logoforelor vibrații au devenit substanță care știe, cuvîntul - sursa veșnicei creații. Încît, acum, vorbind, aduc în fire, concorporal potențelor divine și-n jubilarea sufletului meu, vibrația ce-i la-nceput rostire, rostirea care este verb în sine, și verbul care-i act în Dumnezeu. III Pur lucru, nonsubstanțialitate! Real într-adevăr nu-i
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]
-
neagră îmi va striga numele și va adăuga în dreptul meu „un OM eliberat” facebook dreams (I) ultimul meu simț e visul cu el voi cerceta Invizibilul și tot ce e secret în inima și în creierul celor ce stau chiar acum treji în rețea cu puterea visului voi trece pe nevăzute printre popoarele de insomniaci care își venerează zeii și nostalgiile cu un like citesc pe peretele lui Octavian Soviany: „Sfârșitul unei lumi nu este niciodată, și nu poate fi niciodată
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
de la intrare „fie ca inima ta să fie puternică, căci cel bun va anunța dreptatea celui bun” am intrat și eu în pântecul unui vis de eliberare înțelegând mai bine ca oricine că lumea obiectivă e tot mai multă ademenire acum stau la mese de insomniaci fiecare cu monitorul său în față fiecare cu viața lui visată adulmec în ceaiul verde Old Beauty aburii unei existențe pierdute a doua mea natură e Sfârșitul pe care îl trag în piept cu încetinitorul
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
băute sticle sparte intră viața ca o fericire de a fi singur în clipele cele mai grele scriu pe peretele care nu se vede o biografie care nu se aude care nu se pipăie „nu pot plăti totul aici și acum!” Scrisoarea a III-a Planul Divin nu are geografie cont pe facebook gândire devoratoare știri care spun cu exactitate când și cum va veni Sfârșitul sparg fereastra de salvare a creierului și o grădină edenică începe să crească în mine
Poezii by Dan Mircea Cipariu () [Corola-journal/Imaginative/5062_a_6387]
-
Seara umbra lui cade oblic pe foaia albă unde mâna mea își depune icrele scrisului. Din timp în timp îi disting pașii mărunți pe pervazul ferestrei îl aud furișându-se pe cablul tv ori dezbrăcându-se sub frunza de nuc Acum e încă devreme, nu ne putem vedea la față. Dar îi simt respirația apropiindu-se tot mai mult de păpădia trupului meu Hei, bestie străvezie, știu că ești undeva în preajmă poate chiar stai la aceeași masă cu mine în timp ce
Încă o șansă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/5161_a_6486]
-
străvezie, știu că ești undeva în preajmă poate chiar stai la aceeași masă cu mine în timp ce îmi scriu poemul ori îmi beau ceaiul. De aici, de foarte aproape, stai și îmi adulmeci spaima. Înfricoșat, eu îți măsor tristețea și disperarea Acum e încă devreme, acum ne mai putem evita unul pe celălalt. Dimineața un soare transparent se mai risipește printre copaci pentru mine. Sufletul meu se mai poate îmbăta de aer și univers - semn că întotdeauna ai fost dispus să-mi
Încă o șansă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/5161_a_6486]
-
undeva în preajmă poate chiar stai la aceeași masă cu mine în timp ce îmi scriu poemul ori îmi beau ceaiul. De aici, de foarte aproape, stai și îmi adulmeci spaima. Înfricoșat, eu îți măsor tristețea și disperarea Acum e încă devreme, acum ne mai putem evita unul pe celălalt. Dimineața un soare transparent se mai risipește printre copaci pentru mine. Sufletul meu se mai poate îmbăta de aer și univers - semn că întotdeauna ai fost dispus să-mi mai dai o șansă
Încă o șansă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/5161_a_6486]
-
haină care se-ncheie cu greu privești năuc bărbații și femeile trecînd pe stradă (anul acesta sunt la modă sandalele romane) cu picioarele goale proaspete ca apa Gilortului aripile ventilatoarelor feliază văzduhul ca pe-o pîine cuțitele se-ascut de-acum de-a dreptul pe tocila Soarelui viermele-n măr cum o cheie-n broască te copilărești porți pantaloni scurți ai grijă să-ți faci temele pe-a doua zi pe copacii stufoși din Parcul Amarului Tîrg ciorile trag cu sete
Vîrste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/5196_a_6521]
-
triptic - în câte 5 degite de coji. 5 Într-o singură zi, nucul despovărat - în numai spirit. 6 Post-festum Pune-mi în palma ierbii cosite o nucă, domule vânt! Muză adormită o nucă ce a căzut pe o frunză și-acum doarme tăcut Octombrie 2011
Rozar cu nuc by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/5114_a_6439]
-
uitat într-un colț însorit. Ar fi putut măcar să-nțeleagă: era abia coborât dintr-o sferă argintie, cu aripile arse de un foc alb; ploua mărunt iar ei, nici n-au văzut scânteile ploii fiorul ei de febră străvezie. Dar acum când vorbesc lumina e neagră stă sprijinită de ușorul ușii gata să se prelingă în încăpere să se așeze pe masă și să răsfoiască ultimul manuscris răsuflarea lui de pe urmă.
Nu-l văzuseră by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/5251_a_6576]
-
un singur țel: Să cumpărăm tot ce putem din el. Atenți ca alt client să nu ne ieie fața, Ne-nghesuim la casă. Plătim. Apoi? Nimic: Iar ne trezim afară, în noapte și în frig. Asta a fost tare demult Acum, adormi! Visează! Te vei trezi cîndva În iarba înflorită din lunca de odinioară: Zumzăie mii de gîze, la umbra stejarului e vară Și tu scrii-n caietul dictando o nouă poezie. Ea Te face să zîmbești? Sau liniștea care coboară
Sonete by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/5096_a_6421]
-
stăpânit atâția amar de ani, le văd cum revin la tine și se așează de la sine în lăcașul lor pe carapacea ta de unde au fost smulse de fulgerul nașterii mele. În lăcașul lor pe carapacea ta de unde au fost smulse acum o mie de ani de fulgerul nașterii mele...
În lăcașul lor.... by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/4981_a_6306]
-
întruna călcătorul lunecă pe cămașa încrețită purtat măiestru de mâinile tale dibace cuvintele se preling de pe mierea buzelor sub atenta supraveghere a ochilor tăi mai strălucitori ca oricând nu mi-ar părea nici un pic rău de-ar fi să pier acum singurul regret poate ar fi că mor în sol străin xxx scriu de câteva ceasuri dar ce zic - scriu de câteva zile ce spun eu - scriu de câțiva ani dar adevărul e că scriu de mai bine de-o jumătate
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
sunt de spaima de moarte xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul a strigat îngerul a coborât îngerul s-a cuibărit la sânul Ștefanei care se uită la noi fără să ne vadă căci în ochii ei cândva luminoși joacă acum umbrele unei indicibile melancolii o boabă de lacrimă a căzut pe dale xxx bucură-te suflete bucură-te îngerul a ațipit în fața ochilor tăi îi poți săruta ridurile de pe frunte și palmele de femeie bătrână i le poți săruta îi
Poezii by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/4930_a_6255]
-
țicnitul care ardea și scria un poem mie îmi venea să urlu nimănui nu-i trecea prin minte să arunce o haină peste tâmpitu ăla mi-am scos-o pe a mea iar hienele de la televiziune nu au ratat momentul acum eram peste el mirosea grețos a carne arsă, a fum în câteva zeci de secunde eram dat la o parte iar rănitul era luat de brancardieri și eu îl vedeam doar pe ianuș scriind cu privirea aia rătăcită a lui
Un nume nou: Liviu Dascălu by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4838_a_6163]
-
se întrezărea nici promisiunea acestor ramuri nici labirintul lor urcător prin interiorul căruia copilul pătrunde iar joaca luminii perlate îi scoate în cale frunze incendiate de raze și cuiburi cu resturi de pene și întunecimi legănându-se dinspre marginea lumii acum e un zbor înfrunzit în spațiu iar crengile sale palpează zumzetul omenirii vibrațiile acelei spaime imperceptibile care este orice imensitate în interiorul copacului drumurile șerpuiesc spre margini luminoase unde văzduhul abia ghicit este licărirea atâtor mistere sus în desime e ascunzișul
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
sufletul cu toată dragostea ta, arată-mi-te în toată lumina în care ești și iartă-mă că-ți cer așa ceva. Primește-aceste flori duhovnicești și tot ce-i bun în inima mea. Vino, Măicuță! Măicuța Domnului, tu poți Să vii acum, aici, în toți. Vino dar tu, plutind, din astre, Și-atinge sufletele noastre. Că mult Duh Sfânt a fost în tine Când ai ținut pe cel ce ține Tot Universul viu prin sine. Tu ai născut pe cel ce are
Poezii by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/4893_a_6218]
-
animalu-i uman. Smulge-te din ființă și vino și tu cu mine. Creierul hipnotic și sângele-ți zornic te vor ajuta. Bufnița scotea un fel de îndelung gârâit. Un scârțâit ruginit, ca de mecanism de ceasornic: grr-u-a-a! Electrizată e noaptea. Acum e timpul să vii cu mine. Ce-i viața? Lucrul în sine. Sau, și mai exact, o-ngrămădire de lucruri eclectice. Vorbele-i se contopeau cu fulgerul. Sau chiar erau sincopate descărcări electrice. Nu, pasăre, demon sau duh, încă nu. În
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]