93,376 matches
-
altă limbă: Nu făcută să-ți fie veșmânt, carne și oglindă Veșmântului și cărnii Ce țin omul în ele. Prin umbra divină dezvoltată în tine Pelicanul se îmbată hrănindu-te. 27 oct. 2003 * 1 Până în adevărul și minciuna genezei, Până în adevărul și minciuna Judecății, M-a supt răul și a făcut din mine puntea Pe care calcă slab cei chemați În șir monoton din morminte Să explice lumina și bezna de care au avut parte. Și iată nu mă lupt cu
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
ca o vacă fără macaz..." (Program) Dar sensul nu este recunoscut ca nonsens, el apare ca o prezență deplină: "tot ce scriu Eu (sic) are un înțeles" (Duh). Despre artă e un răspuns orgolios la adresa celor care îi contestă personalitatea: "Adevărul mare, și Lumina și Tezaurul tot de aur și de gând care clocotesc în opera mea întreagă nu stau la dispoziția nici unei pătlăgele intelectuale. Eu sunt unul, într-adevăr, pentru că mi-am depășit precursorii precum sifonul a depășit, în veac
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
artă e un răspuns orgolios la adresa celor care îi contestă personalitatea: "Adevărul mare, și Lumina și Tezaurul tot de aur și de gând care clocotesc în opera mea întreagă nu stau la dispoziția nici unei pătlăgele intelectuale. Eu sunt unul, într-adevăr, pentru că mi-am depășit precursorii precum sifonul a depășit, în veac, jetul canalului urinar și sifonul verbului meu e oricând gata să servească un duș acid..." etc. Intențiile literaturii scrise de Ionathan X. Uranus, revăzut finalmente în tandem cu Mark
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
puse copilul să fiarbă într-un sac plin cu țelină, fiindcă nu mai avea încotro." (Ispitele lui Moș Grămadă. Anecdotă virilă) Simptomatic este faptul că visul este definit rațional, nu transcris sau imaginat: "și visele, licăriri ale duhului în lumea adevărurilor întunecate" (Despre beznă). Prozatorul și-a făcut o identitate din pulverizarea acesteia. A pus în actele sale consecvență. Cel care era "în potriva veacului", "omul exorbitant", în fara orbitelor circulate, Narcis prozator autosuprimat, avangardistul trecut dincoace chiar de ariergardă, era
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
premiat de către învățătorul lui, la sfârșitul clasei întâi - desigur, pe deplin meritat, întrucât Gough a fost un elev deosebit de conștiincios și de ambițios - a refuzat premiul, provocând un imens scandal, el pretinzând că i se cuvine mai mult. Și, într-adevăr, n-a mai pus mâncare în gură și nici vorbă să-și ceară iertare învățătorului, directorului școlii și întregii asistențe. Stătea întins pe pat și se uita la tavan. Părinții, după ce au văzut că nu au cum să-l pedepsească
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
de președinte al academiei, mai ales că nu există niciunde în constituție vreo precizare cum că ar exista incompatibilități între cele două demnități.) După toate astea, trebuie amintit și repetat - ori de câte ori ar fi necesar - că marele Gough a fost într-adevăr o figură remarcabilă în toate domeniile sale de exprimare și că a dat, de fiecare dată, dovadă de o incontestabilă competență. Nimeni nici nu i-a contestat vreodată calitățile excepționale, chiar dacă el a fost mereu frustrat că, dacă i se
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
Marius Tupan Noul cârmuitor al Complexului Marconia lăsă să se creadă că înțelege îndeletnicirea ei de gazetar, apt să recurgă la orice mijloace, pentru descoperirea adevărului care, deseori, scapă până și judecătorilor versați sau conduși de interese oculte. O primea chiar într-un salon al vasului personal, ancorat în mijlocul lacului de acumulare. Pe puntea acestuia erau invitați musafiri din afara țării, afaceriști, magnați, întâmpinați de fete atrăgătoare
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
după cum observa Matei Călinescu. Ceea ce poate surprinde, în condițiile unei atât de elaborate viziuni (construite în jurul paradoxului filosofic clasic al regresului infinit) este opțiunea scriitorului pentru tonul sobru, aproape administrativ, de "notar extenuat al realului", cum s-a spus. Într-adevăr, sunt numeroase situațiile în care vocea poetică relatează ceea ce (i) se întâmplă în acest stil neutru, de raport. Să ne oprim deocamdată la cel dintâi volum. Chiar din primul vers al poemului inițial aflăm un fapt care, în sine, pare
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
cu seamă în acele poeme care aduc în scenă personaje cu nume năstrușnice, sau doar divaghează, erudit și nonșalant, despre posibilitatea sau imposibilitatea facerii poeziei, despre cărți și autori faimoși, refuzând sistematic pretenția scriitorilor moderni de a accede la marile adevăruri ale ființei. O incursiune în universul acelor ironice récits inachevés care sunt pseudo-sonetele din ciclul mopeteiana (incluse în volumele poeme, respectiv poesii, ambele din 1970), poate deveni ilustrativă în acest sens. Pseudoroman al unui personaj simpatic, în aparență șters, lipsit
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
umbre amenințătoare, (vezi ipostaza rea a câinelui de aer), că aici, pentru vini necunoscute, putem fi devorați de "amintiri mocnite", ce preschimbă gândurile în "mari remușcări" ș.a.m.d. În acest sens, "evazionismul" lui Mircea Ivănescu se dovedește, poate, cu adevăr "subversiv". Avem de-a face nu numai cu o pledoarie implicită pentru individualitatea și utopiile omului obișnuit, ci și cu o intuire a imprevizibilului și bogăției lumii fenomenale (ca și a lumilor ficționale aferente). Un poem se intitulează chiar mopete
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
literatura, cu ceea ce se spune în cărți, încât pot trece drept "minciuni". Cu alte cuvinte, fatalitatea că lumea nu mai poate oferi decât repere livrești, emancipate parcă de texturile care le-au consacrat, îl împinge pe scriitor să caute un adevăr al său, situat în interstițiul dintre lume și cărți.
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
artistul inspirat care le-a scris are dimensiuni umane mici. Sunt destul de rari autorii capabili să iasă din cercul de cretă al propriilor obsesii și interese existențiale pentru a-i sfătui, îndruma, ajuta pe alții, pe cei care au într-adevăr nevoie de un sfat, o îndrumare, o mână de ajutor. Adriana Bittel ilustrează această specie pe cale de dispariție, făcând binele cu un aer firesc, cu o modestie ea însăși pedagogică. Prozatorii mai tineri, aflați la debutul editorial ori într-o
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
și parlamentar cu firme când partidul este în opoziție versus salariul meu la clinică plus pensia lui Petru, comparate cu costurile de viață din România și Germania. Toate acestea mi le-a explicat ieri managerul Dan, firește. Poate că, într-adevăr,i-am vândut mai ieftin lui Caius Jr. partea mea de teren pentru că am conștiința încărcată față de Victor Branea căruia, de când am primit moștenirea, îi spun mai ușor în minte "tată"? M-am abținut să îi transmit lui Dan presupunerea
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
închisoare ai fraților Branea au contat atunci când cererea de azil politic i-a fost aprobată cu maximum de viteză. Ori când i-au dat colaborarea la Europa Liberă. Mi-e teamă, totuși, ca acum, la proces, să n-am, într-adevăr, vreo surpriză. Proastă, bineînțeles: pentru că în România, surprizele nu pot fi decât de două feluri: proaste și foarte proaste. Dixit Petru. Primăvara și toamna,în momentele de depresie, nu mai sper să văd vreodată hârtia cu punerea în posesie a
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
n-o învață minte. Așa se face că deși terorizată de neliniști și griji, intimida la rândul ei fie (în tinerețe) printr-o frumusețe venită parcă din altă lume, fie la orice vârstă prin siguranța verdictelor literare, formulate autoritar. Iar adevărul este că ori de câte ori analiza o carte, numea cu desăvârșită exactitate caracterele, psihologiile, determinările, substraturile. Ceea ce n-o împiedica să fie complet dezorientată în împrejurările de fiecare zi. Îmi amintesc de o seară din 1956 când nu știu ce întâmplare care dăduse peste
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
Victor Papacostea a sfârșit cu o biografie de om chinuit nu numai în temnițele comuniste, dar și cu amintirea sa pângărită de neaveniții care i-au luat casa cu tot ce era în ea (până și scrumiera!). Personalitate fascinantă, într-adevăr, dar din ce în ce mai puțin cunoscută, cu numele rostit doar în cercurile tot mai restrânse ale specialiștilor, și a cărui operă își așteaptă dreapta și pe deplin meritata readucere în atenția tinerilor învățăcei de acum. Dar nu despre Victor Papacostea vreau să
Modelul neavut by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/11134_a_12459]
-
Ion Stoica Numai fragmente Numai fragmente, Indecise părți de realitate Mi-e dat să trăiesc; Din amintire doar un amurg, Numai un ceas de iubire, O fărâmă, o biată fărâmă de adevăr, Câteva picături de frumusețe, Ulițe lungi de înfrigurată așteptare, Doi-trei saci de iluzii; Numai fragmente, în zadar încerc să le-adun, întregul se refuză; Dar există întreg? Expediție într-o zi de toamnă Am pornit spre moarte; Totul era veșnic
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
se opri în dreptul unui cuvânt: numele orășelului, și imediat apăru un plan cu străzi, intersecții, conturul țărmului. ,Uite-te aici, papi! Fixez locul de plecare și punctul de sosire: Karpedam 7, și ,el" îți spune cum s-ajungi acasă." Într-adevăr, un ordin gutural, într-o limbă pe care o înțelegea cu greu, îi ceru să pornească la dreapta, apoi, la prima răscruce, la stânga; apoi, după stopul electric, din nou la stânga și, după încă două schimbări de direcție, auzi: ,Ești pe
Din Carnetul unui Pierde- Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/10990_a_12315]
-
literar și a faptului că a fost o vreme secretar literar al unui teatru. Se precizează că s-a implicat în evenimentele socio-politice din timpul războaielor balcanice și din perioada primului război mondial, precizându-se că a fost reporter la ,Adevărul" în timpul războaielor balcanice (1912-1913), lucru mai puțin cunoscut de către istoria literară românească. în continuare se trec în revistă principalele sale realizări literare, atât în proza scurtă, cât și în roman, făcându-se, pentru Pădurea spânzuraților trimiteri la scrierile care-l
Pădurea spânzuraților în limba turcă by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/10931_a_12256]
-
primul străin care îmi spune - am mai auzit asta și la Oslo, și la Stockholm și la Reijkiavik - că aș fi cel mai important scriitor al momentului, dar că tipii nu se vor prinde decât după ce nu voi mai fi.) Adevărul e că mă simt tot mai desprins de colcăiala puturoasă a tot ce se întâmplă cu mine aici, de mâzga asta răscoaptă în care sunt obligat să înot zi de zi, târându-mi eul, M.C.-ul și emceitatea, printre fenomene
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
anume didacticism. Totuși, sînt tentat să văd în cei doi consilieri, pe lîngă tot felul de zig-zag-uri structurale, și ruptura (ruptura ca dependență complementară) dintre lume și sens, dintre pitorescul vieții și armonia unei înțelegeri monadice. Este echilibrul, fragil, într-adevăr, în care se înscrie un hedonist. De fapt, tocmai fragilitatea dă forță, aici, echilibrului. La drept vorbind, dincolo de prologul acesta cumva didactic, Între două povețe? chiar este o schiță despre fragilitate: Nina, poate întruchiparea unui Mefisto cu aer de nimfetă
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
La urma urmelor Nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard înainte de vreme nici măcar când somnu-i mai dulce și-i obosit îngerul păzitor; pleacă îndată de-acolo, făr' de rămas bun, fără un sfanț, desculț în jilav-fierbintele deșert și adevărul iubirii va ieși la iveală la urma urmelor. XLIII. Nici măcar otravă, la frageda-ți vârstă De pomină-ai ajuns, drac împielițat, cu iubirea ta pământeană. La fragedă vârstă aici la capătul lumii te îneci într-un pahar de apă - apă
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
o premoniție de-a dreptul surprinzătoare, prozatorul îi transformă pe cei trei împricinați din ,eroi naționali" (când ei ar fi trebuit să fie bătuți la fund în piața publică pentru ,joaca" lor nesăbuită) în personaje, ceea ce este mult mai aproape de adevăr. Să nu se creadă că lucrurile din roman sunt egale cu cele din realitate. Nu, ele doar seamănă și mai ales se includ într-un context politic intern și internațional demn de analiza unui politician de marcă. Și în Rhizoma
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
iar protagonistă este tot o femeie cu trei nume: Salma Simona Malinovschi. Tot ce se întâmplă în carte e la fel de dubios și de încâlcit ca și ceea ce se petrece în filmul real. Finalul, evident, este ,în coadă de pește", iar adevărul se va afla, mai e vorbă, peste... 50 de ani. De asemenea, nu se dau explicații clare despre ce s-a vrut, despre ce s-a întâmplat și despre ceea ce ar fi putut să iasă din toată tevatura. Nici nu
Romanul acumulativ by Valentin Tașcu () [Corola-journal/Imaginative/11536_a_12861]
-
european în spațiul dâmbovițean și un patriot autentic, fără exces de vorbe. Soliditatea intelectuală și solidaritatea cu valorile, atenția față de generațiile tinere și apelul constant la clasici, acuitatea critică și erudiția: toate aceste linii întregesc portretul unui critic pentru care adevărul există. Un critic obiectiv, din ale cărui analize și verdicte literatura noastră se configurează la scara de 1/1, nici mai mare, nici mai mică decât este în mod real. Pe mine, unul, mă lasă rece elogiile lui X și
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]