3,016 matches
-
nebune îmi alergau prin goana sângelui. Mă pomenii murmurând.. „.. dacă s-ar întoarce timpul !.. dacă s-ar putea întoarce, să ne facă din nou copii... măcar pentru o clipă..!”. „Dar, nu!.. viața ni s-a scurs, la toți, ca o adiere de vânt. Am uitat cum e să fii copil !.. Am uitat !”. La gândul ăsta, un fior rece îmi îngheță sângele în vine. Și, ca o străfulgerare.. se petrecu „ceva”, un ceva greu de explicat... Din capătul coridorului, pustiu, patru siluete
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în care să pot să-mi privesc propria existență ca pe ceva împlinit. Aș vrea să-mi petrec toate zilele care-mi rămân de trăit ascultând vrăjit ploaia asta. Aș dori atât de mult să-mi dau ultima suflare sub adierea acestei muzici inefabile. Plouă. Sunt lacrimi pentru Medeea. Doar pe ea o caut aici. Dimineață Tot preumblându-mă matinal încolo și încoace, de-a lungul țărmului, am ajuns pe acest promontoriu înalt, de unde pot să admir nestânjenit frumusețea cerului, a mării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și la Sulmona, iarna, când ningea splendid cu fulgi mari, pufoși, ce se topeau spontan în palma mea de copil. Atâta prospețime și puritate te somează să te ridici dincolo de materie, depășindu-ți condiția de muritor. Aveam senzația că o adiere suavă, venind din adâncul pământului, îmi inducea o stare de voioșie ușoară și de pierdere în felul de a recepta și trăi clipa, lucru pe care nu-l mai simțisem niciodată până atunci. În acele clipe eram mai mult spirit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fie și de departe, comunicăm fără cuvinte. Aceeași tihnă spirituală își are sălaș în noi. Ademenire thanatică Dimineața, insula e străbătută de o ciudată suflare de aer, care pare venită dintr-o gură de zeu ascunsă. Poate că-i o adiere din lumea de dincolo, ca o ademenire thanatică perversă. E vorba de acea supapă metafizică pe care-am mai întâlnit-o la Sulmona, la Moethia și la Delphi. Medeea Cum e cu putință ca o soră să-și ucidă fratele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
risca să le răpesc iluzia eternității care le hrănește elanurile. * Apropierea morții odată cu vârsta aduce cu sine pasiunea pentru contabilizarea celor care mor ori doar se îmbolnăvesc din comunitate. Atenția este cu atât mai mare cu cât cel atins de adierea Doamnei în negru este mai tânăr decât cel ce le ține contul. Semn că începem să fim atenți la criteriile pe baza cărora moartea ne selectează încercând să-i dejucăm logica. Jurnalul este o formă anume de luptă cu timpul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
care captează - altfel decât pe calea analizei psihologice - un climat al interiorității): „Deodată vântul trecu șușuind prin crengile subțiri ale mestecenilor din preajmă. Pădurea de brad de pe Măgura clipi din cetini și dădu și ea zvon. Înălțând fruntea, Vitoria simți adierea rece dinspre munte”. Din nou, aparent, doar descripție, montaj de semne ale hotarului dintre anotimpuri. Dar esențialul este în accentul interior care marchează receptarea unor asemenea semne. Timpul, trecerea sunt simțite acum ca din perspectiva cuiva care, ca nevasta lui
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
ieșind printre copacii mulha, cu fiecare pas În ritmul muzicii, căutându-și dușmanii pe pământ, În jurul lui și În ceruri 275. Următoarele acte povestesc despre micuța pasăre Wallaby, despre arderea cocului lui Kipara, unde se afla ascunsă torța din cauza unei adieri de vânt, despre strădania de a-l convinge pe Kipara de a returna oamenilor făclia, rătăcirea omului-curcan sălbatic cu torța pe umăr, Încredințat că a scăpat de cei care Îl urmăreau, când oamenii-șoim se năpustiră asupra lui și-i smulseră
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
deosebite, a fost fondat În 1876, În perioada „Goanei după Aur”. Cairns a evoluat În timp, devenind astăzi un oraș cosmopolit, o destinație turistică internațională, cu bulevarde largi, bordate cu palmieri Înalți și drepți, ale căror ramuri foșnesc grațios În adierea vântului tropical, ronduri de flori parfumate și de o cromatică diferită, cu romantica esplanadă de câțiva kilometri, cu frenezia portului de unde pornesc În larg zecile de ambarcațiuni spre miraculoasa Barieră de Corali, și puzderia insulelor tropicale. Cairns dispune și de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de volley, piste pentru cicliști, skuteriști, patinatori pe role, spații amenajate pentru picnic, zone Împădurite etc. Nu este de neglijat posibilitatea de a Închiria cai de rasă pentru o plimbare În doi sau În grup, seara pe plajele nisipoase, În adierea vântului și zgomotul valurilor ce se sparg de țărm. La patru kilometri de oraș se află Muzeul Feroviar, situat În vechea casă a impiegatului care deservea prima cale ferată construită de coloniști, la sfârșitul secolului al XIX-lea, totalizând 62
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
după o zi de muncă, se pregătesc de culcare. Pe cerul Înstelat, luna părea cât un bostan din grădina bunicilor, surâzând creaturilor fantomatice ale nopții, precum o fecioară În pragul primei iubiri, cu flori de iasomie În pletele fluturânde de adierea unui vânticel șăgalnic; toate lucrurile păreau poleite de serafice raze de heruviMi, chiar și zbuciumata Întindere de apă devenise o lungă vale de argint. Este trecut de miezul nopții, și liniștea benefică se așterne peste toate făpturile... Noapte Bună! SPRE
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
la fiecare soi de arbore sau arbust pentru a ne spune „povestea” acestuia, ca despre o ființă vie, Însuflețită, precum În credințele anemiste. Nu știi ce să admiri mai Întâi, bambușii subțiri și Înalți, ce se mlădie cu eleganță sub adierea vântului, fără a se lăsa doborâți, bananierii stufoși, lianele ce-și trimit rădăcinile aeriene pe arborii din jur de care se Încolăcesc și trăiesc parazitar până ce gazda se usucă, ferigele uriașe, numeroasele specii de arbori (teck, mahon, abanos, cocotieri, bambuși
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
luminos, florile strânse ciorchine, cu o vagă tentă de culoare. O petală se desprinse, descriind spirale largi În cădere. O altă petală Îi urmă candidă...Vântul adiind ușor mai luă una... Mă trezesc meditând: Frumusețea este aceeași când cade În adierea vântului... Zgomotele străzii se estompează treptat și Întreaga natură ațipește. În scurt timp și noi plutim În lumea miraculoasă a viselor. 415 A doua zi plecăm cu trenul expres spre Yogyakarta, cea mai populară destinație turistică din insula Java. Pe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
codrii nu s-ar tângui cu glasuri de vânt? Și de ce Încă, n-ar geme râurile cu eterne suspinuri de ape?... Și era În ceruri atâta strălucire, pe pământ atâta liniște sfântă!... Și În luciul acesta nemărginit, pe care nici o adiere de vânt nu-l Însuflețea, munții răsturnați, cu arbori cu tot, Își oglindeau neclintite chipurile lor, până spre fundurile cele mai de jos, ale adâncului... mai jos spre fund, mai spre adâncuri, ca și pe o stavilă a nesfârșitului, ochiul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
croaziera pe apele liniștite acum ale Marelui Ocean. Ne Îndreptăm spre un atol acoperit de vegetație bogată, pe țărmul căruia se sparg valurile. Desișurilor de un verde Întunecat, deasupra cărora se Înalță cocotieri semeți ce-și Îndoaie frunzele planturoase la adierea vântului, nisipul alb de corali al plajei, apa verde a lagunei, soarele strălucitor al tropicelor, creează o impresie de neuitat. Nucile de cocos, crude sau preparate, servesc atât ca mâncare, cât și ca băutură, constituind o hrană plăcută, dar puțin
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
lui Bach, Haydn, Buenaventura (ibidem, p.80). 649 Poteca se desface Înainte ca o caracatiță cu picioarele Împrăștiate pretutindeni sub desișul pădurii. Pierdut În larga și neprihănita singurătate a naturii, cine n-a ascultat graiul duois și mistic, În care adierile călătoare ale dimineții Își destăinuiesc frunzele adormite ale pădurii, eterna lor dragoste? Al cui suflet n-a Întinerit În fața unei picături de rouă, ce Îndoaie, sub greutatea-i răcoroasă și scânteietoare, fruntea Încărcată parcă de gânduri a unei flori? Din
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
toate supărările și gândurile negative. Percepem, vizualizăm că ne aflăm pe un câmp plin cu flori și iarbă, într-o zi de vară călduroasă. Simțim cum razele soarelui ne încălzesc ușor corpul, ne binedispun. Ne relaxăm și ne bucurăm de adierea unei vânt plăcut și răcoros ce ne mângâie pielea feței. Ne uităm în față și în spate cu atenție și realizăm că suntem singuri în mijlocul acestei câmpii imense. În față și în spate nu vedem decât undeva foarte departe linia
Momentele zilei : oportunităţi de vindecare şi armonizare a inimii şi a minţii : exerciţii practice by Moisoiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/91878_a_92803]
-
din nordul Ardealului, la poalele munților, trăia un biet bătrân pe nume Vasile. Moș Vasile avea parul nins și barba albă și spatele Înconvoiat de greutatea anilor care au trecut. Într-o zi el luă un vlăstărel ce tremura În adierea vântului, alese un loc În gradină și Începu să sape o groapă să planteze pomișorul. Un drumeț, văzând ce lucra moșul, Îl Întrerupse, spunând: - Bună ziua, moș Vasile ! Dar ce faci acolo? Ce cauți? O comoara?! - O, nu! Iaca, vreau să
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
băgate sub folie de plastic sunt plasate undeva la o înălțime de trei metri, pentru a nu putea fi smulse prea ușor. Comerțul ambulant, practicat în exclusivitate de vânzători rromi, este mult mai intens decât cel de la Iași, se simte adierea balcanicei Piețe Obor. Supravegherea jandarmilor este mult mai severă, așa că strategiile de distragere a atenției sunt și ele mult mai abile, mai diversificate. Exemplu : o vânzătoare de acatiste și cărți miniaturale de rugăciuni intră în rând „deghizată” ca pelerin și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Războiului Rece, Iași, Demiurg. Ciachir, Nicolae (1996), Marile Puteri și România, 1856-1947, București, Albatros. Cioabă, Aristide (1988), Funcția ideologică a partidelor politice din societatea capitalistă actuală, București, Editura Politică. Ciobanu, Nicolae; Olteanu, Ionel (2001), "Declarația P.M.R. din aprilie 1964 o adiere de primăvară înaintea înghețului", în Rusan, Romulus (ed.), Anii 1961-1972: Țările Europei de Est între speranțele reformei și realitatea stagnării, București, Fundația Academia Civică, pp. 511-517. Cioroianu, Adrian (2002), Focul ascuns în piatră. Despre istorie, memorie și alte vanități contemporane
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
-n floare să ne ningă/ Prea mult în veac am așteptat această primăvară/ Când astrele coboară să ne-atingă/ Iar tânguirea noastră în lacrimi de bujor și tei dispară./ E visul, e speranța, iubirea venită să ne-ncingă/ Cu lină adiere, cu dor ce ne -mpresoară./ Iubito, e timpul ca pomii-n floare să ne ningă/ Prea mult în veac am așteptat această primăvară.// Când în fântâni răcoarea să ne-mpingă. Adâncul înspre clopot va dori afară/ Vom înțelege Domnul va
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
rezorbția acestuia într-un perpetuu proces simbiotic. Suflul ultim al noosului sprijină și coordonează acest arc uman, plin de vibrații, oglindă eterică a iubirii. E o emanație a lui Kether însăși care condensată pe această oglindă se coboară ca o adiere, ca o rouă de lumină pe diferitele planuri ale ființei noastre, înspre inimă 744. Ceea ce e mai grav, e că nu e un act reflex al spiritului-noetic, nici fizic, al trupului, de integrare a omului în lumea care îl înconjoară
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a comunica cu mediul nostru natural. Astfel, o plimbare în natură sau într-un alt peisaj care inspiră este o sursă de bucurie, atât pentru facultățile noastre senzoriale, cât și pentru starea sufletului nostru. Forma și culoarea arborilor, cântecul păsărilor, adierea vântului printre frunze, parfumul florilor, contactul cu pământul, gustul fructelor sălbatice, sunt tot atâtea elemente care ne trezesc simțurile și ființa pentru frumusețea și armonia universului. Viața cotidiană ne obligă destul de des să vedem scene dezagreabile, să auzim zgomote discordante
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Roșii, galbeni și verzi 1029. Pământul nu poate exista fără mări și oceane unduind imaginea lunii și a stelelor, fără ca fluviile să scalde luncile și munții să-și încălzească piscurile în focul solar iar pădurile să-și unduiască frunzele în adierea aerului. Armonia elementelor se realizează în poesie prin dragoste Venus și Cupidon și întreaga atmosferă a planetei pe care locuim este tributară sentimentelor dintre oameni, precum în cer așa și pe pământ. [...] Pământ, mare, cer,/ De sărutări răscolit/ pământul,/ marea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
izul ascuns de semnificații induce plăcerea și înlesnește realizarea cunoașterii, adică inițierea. Toate culturile lumii, din cele mai vechi timpuri pierdute în protoistorie, arată că universul miresmelor a însoțit dezvoltarea noastră umană. Îngerii, spiritele trec printre noi, lăsând în urmă adieri de parfum. Această lume nu-i doar o concluzie un status invizibil precum muzica dar pozitiv ca sunetul...1073. Se zdrobesc și se macină, se pisează și se introduc în cuptor, la fel ca în minunatele laboratoare alchimice din Alpii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
fundamentând de fapt trecerea către limbajele extazului, acele graiuri care depășsc natura graiului omenesc, mai ales după fenomenul încurcării limbilor din turnul Babel faimoasa heteroglosia -, care induc prin prezențe angelice-paradisiace. Sus în lumină plutiți Prin line meleaguri, fericite Spirite! Dumnezeiești adieri Ușor vă ating Ca mâinile harfistei Coardele sfinte. Fără soartă ca pruncul În somn răsuflă zeii; Blând ocrotit În mugur molcom Etern înflorește Spiritul lor, Și ochii lor fericiți Lucesc în domoală Lumină eternă. Nouă însă ni-i dat Să
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]