5,887 matches
-
tu, noi, voi) sau pronumele de politețe de persoana a II-a (dumneata, dumneavoastră) nu marchează genul, însă prin raportare la persoanele din situația de comunicare, deci la referent, aceste pronume au un gen "semantic", în context. În consecință, acordul adjectivelor dependente sintactic de aceste pronume se face pe baze semantice, prin raportare la referent: (54) a. Tu, intervievat / intervievată de reporter, ai spus că nu ești de acord cu moțiunea. b. Dumneavoastră, intervievat / intervievată de reporter, ați spus că... 3
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
membrii setului sunt puțin individualizați, din context reiese că este pertinent ansamblul. Așadar, sintagmele nominale de tipul un milion de studenți pot avea o lectură de grup (impunând acordul la singular) sau de pluralitate, de set (impunând acordul la plural). Adjectivul se poate acorda și el cu numeralul, în contextele în care este relevant ansamblul, nu membrii setului: (58) a. ...să-i dea statului o mie de euro, o mie de euro folosită de un bugetar (Realitatea TV, 2007) b. o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
69)b, prepoziția de blochează lanțul acordului, ceea ce face ca GD cei de al doilea să fie corect, spre deosebire de *cei al doilea. 4.2. Formantul cel din componența superlativului Articolul cel intră în componența superlativului relativ al adverbului și al adjectivului. Atunci când se folosește cu adverb, conform normelor gramaticale, cel trebuie să fie invariabil, deoarece adverbul este invariabil. Dar în limbajul colocvial, cel este acordat destul de frecvent: (70) a. bugetarii cel mai prost plătiți b. bugetarii cei mai prost plătiți (71
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
trebuie să se acorde cel în contextele cu antepunerea adverbului? Cel este, la bază, un determinant, cu rolul de a exprima trăsăturile phi. El a intrat în sistemul de exprimare a superlativului. În general, se acordă dacă exprimă superlativul unui adjectiv și nu se acordă dacă exprimă superlativul unui adverb. Însă variabilitatea sa/capacitatea de a exprima trăsăturile phi a rămas disponibilă și se reactivează atunci când este necesar. Astfel, în (73), cazul este marcat obligatoriu la cel, când cel este primul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în care se folosește articolul definit pentru a exprima superlativul, susțin această analiză (fr. la fille la plus belle). Astfel, superlativul este format din comparativ și articolul definit. Un alt tip de context interesant pentru acordul lui cel este cu adjective la superlativ relativ. Sunt contexte în care unii vorbitori preferă să nu îl acorde pe cel: (74) a. Dintre toți membrii echipei antrenoarea era cea mai încântată de Mihai. b. Dintre toți membrii echipei antrenoarea era cel mai încântată de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nu se compară mai multe entități, ci mai multe evenimente la care participă o entitate. De exemplu, în (78)d nu se compară băieți cu fete, ci gradul de interes al băieților față de diverse obiecte. În multe dintre aceste contexte, adjectivul este de tip participial, deci evenimențial (dar comp. cu adj. bucuroasă, mai sus). Se pot insera adverbe ca mult, puternic, frecvent etc., care nu se acordă: (78) a. Dintre toți membrii echipei antrenoarea era cel mai mult încântată de Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este explicația pentru lipsa acordului în caz? În limba română, la masculin singular și plural și la feminin plural, acordul în caz în GD este marcat la unele forme pronominale: (80) a. prietenului acestuia b. prietenilor acestora c. prietenelor acestora Adjectivele nu marchează acordul în caz la masculin singular și plural și la feminin plural: (81) a. prietenului bun / *bunului b. prietenilor buni / *bunilor c. prietenelor bune / *bunelor Lipsa acordului în caz a lui al este legată de statutul său în cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
antepuse substantivului-centru; (c) substantivul-centru nu este articulat definit: (82) a. prietenul bun al fratelui meu a'. cartea este a mea b. ai mei colegi c. un prieten al meu În general, cazul este o categorie implicată în acord doar la adjectivele din GD, iar al nu este un adjectiv. Un alt motiv pentru care este blocat acordul este acela că, de multe ori, între substantivul centru și al intervin alți termeni care nu marchează acordul în caz, iar distanța favorizează pierderea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
82) a. prietenul bun al fratelui meu a'. cartea este a mea b. ai mei colegi c. un prieten al meu În general, cazul este o categorie implicată în acord doar la adjectivele din GD, iar al nu este un adjectiv. Un alt motiv pentru care este blocat acordul este acela că, de multe ori, între substantivul centru și al intervin alți termeni care nu marchează acordul în caz, iar distanța favorizează pierderea acordului. Genitivul sau posesivul pot fi antepuse substantivului
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
legat de acordul lui al este acela că unii vorbitori marchează acordul în caz la feminin singular. Mai jos, în exemplul (a), din limba standard, al nu se acordă în caz, iar meu se acordă în caz, la fel ca adjectivul propriu-zis (unei cărți grele). În exemplul (b), și al, și posesivul se acordă în caz; astfel de exemple sunt destul de colocviale, dar acceptate de vorbitorii chestionați. În exemplul (c), nici al, nici posesivul nu se acordă în caz; acest tip
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unor prietene alor mele În exemplul (84)b, al se acordă în caz cu substantivul-centru, marcând cazul genitiv sau dativ prin desinența -e (feminin, singular), de tip adjectival (desinența de tip pronominal fiind -ei). În general, acordul în caz al adjectivelor este marcat în româna actuală doar la feminin singular (unei prietene bune). Este și motivul pentru care se acordă în caz mea, care are și caracteristici de adjectiv (acordul în caz, gen și număr cu substantivul), și caracteristici de pronume
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
desinența de tip pronominal fiind -ei). În general, acordul în caz al adjectivelor este marcat în româna actuală doar la feminin singular (unei prietene bune). Este și motivul pentru care se acordă în caz mea, care are și caracteristici de adjectiv (acordul în caz, gen și număr cu substantivul), și caracteristici de pronume (trăsătura de persoană este inerentă). Doi factori acționează pentru a determina acordul în caz al lui al în exemplul (84)b: (i) acordul în caz, în general, este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nominalul subiect nu are specificată o anumită trăsătură: (1) a. Tu ești înalt. [referent masculin] b. Tu ești înaltă. [referent feminin] (2) a. Gabi este blond. [referent masculin] b. Gabi este blondă. [referent feminin] În exemplele de la (1) și (2), adjectivul predicativ se acordă "referențial", întrucât pronumele-subiect tu și numele propriu Gabi nu au specificată o trăsătură de gen. Dacă nominalul subiect prezintă o neconcordanță între genul formal (gramatical) și cel referențial, acordul se face potrivit genului formal, însă nu este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
genului formal, însă nu este exclus nici acordul semantic: (3) a. Manechinul a fost fotografiat pe plajă. b. ??Manechinul a fost fotografiată pe plajă 41. [în afara unui context mai larg] Exemplele de mai sus arată acordul semantic în gen al adjectivului sau al participiului acordat. În anumite condiții, și verbul se poate acorda semantic, referențial: (4) %O parte din guvern au votat împotriva planului de rederesare. (vezi cap. 4. Acordul sintagmelor binominale) [acord în număr] (5) Subsemnații vă aducem la cunoștință
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
substantivele comune. În general, toponimele terminate în consoană sau în vocala -u sunt tratate ca masculine sau neutre, singular (Brașov, Sibiu, Bacău), cele terminate în -a sau -ea sunt de tratate ca feminine (Tulcea, Constanța) etc. Acordul în gen al adjectivelor predicative și al participiului pasiv se poate face formal sau conceptual în funcție de substantivul comun ce denumește conceptul în care se încadrează toponimul (oraș, țară, insulă, munte etc.). (59) a. Tulcea este foarte frumoasă, merită vizitată. - acord formal a'. Tulcea este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
b. *SCL sunt vândute... Abrevierile pot fi recategorizate morfologic, devenind substantive cu trăsături independente de trăsăturile substantivului centru din grupul nominal de bază. Recategorizarea se manifestă sintactic prin posibilitatea de a atașa articolul definit și prin acordul participiului și al adjectivului. Articolul definit nu are forma impusă de substantivul centru din componența grupului nominal, ci forma impusă de substantivul abreviere, de singular, masculin (TVA-ul, RMN-ul, ECG-ul, SCL-ul etc.): (75) a. TVA-ul a fost mărit cu 5
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
distinge mai multe subtipuri, în funcție de caracteristicile lor morfologice și de posibilitățile de acord: (i) pronume de adresare, de persoana a II-a, marcate formal pentru singular, cu trăsătura de gen nemarcată: dumneata și formele familiare sau regionale mata, matale, tălică. Adjectivul predicativ sau participiul se acordă referențial în gen și în număr, iar verbul-predicat se acordă la singular (acord formal și semantic, totodată): (90) a. Dumneata ești convocat / convocată la primărie. b. Matale ești glumeț / glumeață. (ii) pronumele de adresare dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
la singular (acord formal și semantic, totodată): (90) a. Dumneata ești convocat / convocată la primărie. b. Matale ești glumeț / glumeață. (ii) pronumele de adresare dumneavoastră, de persoana a II-a, marcat formal pentru plural 56, cu trăsătura de gen nemarcată. Adjectivul predicativ sau participiul se acordă referențial în gen și în număr, iar verbul predicat se acordă formal, la plural: (91) Dumneavoastră sunteți convocat / convocată / convocați / convocate la primărie. (iii) locuțiuni pronominale de adresare / grupări fixate, formate dintr-un substantiv feminin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
www.telegrafonline.ro, comentariul unui cititor) (96) a. Excelența Sa a plecat. b. Altețele Lor au plecat. Utilizarea verbului la persoana a III-a, singular, are un grad de politețe mai ridicat decât la persoana a II-a, plural. Participiul și adjectivul predicativ se pot acorda cu substantivul (deci la feminin, singular) sau referențial (masculin ori feminin): (97) a. Măria Ta este invitată la bal. - acordul în gen și număr se face cu substantivul; referentul poate fi feminin sau masculin b. Gândește
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
referențial (99) Alteța Sa este invitată la bal. - propoziția este ambiguă, referentul poate fi feminin sau masculin; acordul este fie formal, cu substantivul (la feminin), fie referențial, dacă referentul este feminin. Acordul poate fi mixt, când în poziție predicativă avem un adjectiv sau un participiu. Astfel, verbul a fi se poate acorda cu substantivul sau cu posesivul, iar participiul sau adjectivul se pot acorda referențial: (100) a. Alteța Voastră este invitat la bal. - verbul se acordă cu substantivul, iar participiul se acordă referențial
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
formal, cu substantivul (la feminin), fie referențial, dacă referentul este feminin. Acordul poate fi mixt, când în poziție predicativă avem un adjectiv sau un participiu. Astfel, verbul a fi se poate acorda cu substantivul sau cu posesivul, iar participiul sau adjectivul se pot acorda referențial: (100) a. Alteța Voastră este invitat la bal. - verbul se acordă cu substantivul, iar participiul se acordă referențial (referentul este masculin) b. Alteța Voastră este invitată la bal. - verbul se acordă cu substantivul, iar participiul se acordă referențial
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nu a fost invitată. b. Dumnealui nu a fost invitat. c. Dumnealor nu au fost invitați / invitate. 3. Subiectul non-nominal 3.1. Formele verbale nepersonale Când subiectul este reprezentat de o formă verbală nepersonală sau o propoziție, verbul-predicat, participiul și adjectivul predicativ nu își pot verifica trăsăturile cu cele ale unui nominal. Prin urmare, ele au o formă nemarcată (engl. by default): verbul are formă de persoana a III-a singular, participiul și adjectivul predicativ au forma de masculin singular. Ca
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nepersonală sau o propoziție, verbul-predicat, participiul și adjectivul predicativ nu își pot verifica trăsăturile cu cele ale unui nominal. Prin urmare, ele au o formă nemarcată (engl. by default): verbul are formă de persoana a III-a singular, participiul și adjectivul predicativ au forma de masculin singular. Ca urmare a absenței trăsăturilor phi din poziția subiectului, în poziția predicativă se folosește destul de frecvent adverbul în locul adjectivului. Adverbul nu are trăsături phi, deci nu trebuie să își verifice trăsăturile prin raportare la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nemarcată (engl. by default): verbul are formă de persoana a III-a singular, participiul și adjectivul predicativ au forma de masculin singular. Ca urmare a absenței trăsăturilor phi din poziția subiectului, în poziția predicativă se folosește destul de frecvent adverbul în locul adjectivului. Adverbul nu are trăsături phi, deci nu trebuie să își verifice trăsăturile prin raportare la un nominal: (103) a. A trăi din datorii a devenit un stil de viață pentru Ionești. b. A greși e omenesc / e omenește.57 (104
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acest caz, subiectul având rolul tematic Cauză). Adesea, predicatul este exprimat prin verbul a fi. Când în poziția de subiect se află un GPrep, verbul și participiul au formă nemarcată (persoana a III-a singular, respectiv masculin, singular), iar în loc de adjectiv se folosește un adverb. (109) a. În octombrie este un moment bun pentru o vacanță în Deltă. b. După prânz îmi convine, am timp liber atunci. c. La munte este un loc bun pentru a scrie un roman în liniște
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]