10,749 matches
-
gâtlej înăuntru. M-am înecat. Am scuipat, m-am zbătut, încercând să-mi rup legăturile. Lichidul îmi intrase deja și-l simțeam arzându-mi măruntaiele. Părea să fie un fel de alcool amestecat cu ceva necunoscut. Ceilalți scoaseră diverse sunete admirând dibăcia piticului. Treptat, simțeam cum trupul mi se înfiora într-un mod deosebit, cum nu mai simțisem vreodată. Chipurile celorlalți se estompau. Eram mai puțin conștient de existența trupului meu. Simțurile mi se învolburau, învăluindu-mi gândurile. O beatitudine ciudată
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
aprig doar coșurile caselor mai fac clăbuci în aer. Iarnă grea fulgii de nea îmi ondulează părul în bucle argintii fixându-le în agrafe. Lacul roșu din unghii rezistă în oceanul ninsorii. Noaptea mușcă cu sete din zi micșorând-o. Admir figurile sculptate în munții de zăpadă. Rochia de mireasă Soarele zâmbește în laleaua galbenă din părul meu, prins în coc sub gluga groasă. Gerul îmi pictează în roșu nasul și obrajii, văzduhul cerne făină alb-argintie în steluțe și fulgi ușori
CORSETUL IERNII de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362795_a_364124]
-
bucurie. Dorințele fierbinți se împlinesc! În acest an, primăvara stă mai mult pe câmpie! Mugurii prind viață și florile înfloresc. Cu trecerea timpului,.... ,,Ianuarie” și ,,Februarie” se țin de mână și joacă-n ,,Cireșar”. ,,Triunghiul Bermudelor” este complet! Vara își admiră chipul în oglinda vieții. Pe (in) vers Tropotele cailor își lasă Urmele pe bolta cerească. În car se prind stelele! Acul ceasului se rotește Către stânga dând timpul înapoi. Dansez pe re-major cu soarele!... Razele lui îmi piaptănă părul, Luna
PRINTRE ABURI DE CAFEA de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362806_a_364135]
-
inflexiuni populare, comparabil cu pictura naivă, la o poezie concentrată, uneori aforistică în vers alb, eliberat de canoanele rimei, care, să fim serioși nu i se potrivea și tânăra debutantă făcea eforturi chinuitoare pentru a construi o ”cămașă poetică” neîncăpătoare. Admirăm necondiționat curajul de a schimba formula și abordarea, întru-un pariu cu ea însăși pe care vrea, cu orice preț să-l câștige, iar această îndrăzneală o ridică mai sus, pe un palier valoric superior. Eul liric se aruncă, fără
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
parc, câteva bănci și niște platani ce au fost pustiiți de frunze. Când și când cade peste tot acest decor câte o picătură de apă. Personajele: Afin, profesorul, elevul 1, 2 și 3, polițistul, pompierii. Afin se plimba prin parc admirând goliciunea naturii. La un moment dat se așează pe o bancă. Afin: Sunt atât de gol într-o toamnă atât de umedă și pustie. În parc spectacolul toamnei e la final. Piesa s-a bucurat de succes. Din toată lupta
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
Elevul 1: Sun la pompieri! Profesorul: Un polițist. (Un polițist își face apariția în parc.) Polițistul: Ce se întâmplă aici? Afin: Mi-am dorit să văd cum ard frunzele și le-am dat foc. Aceștia nu mă lasă să le admir cum ard acuzându-mă de incendiu. Au încercat chiar să stingă focul. Elevul 3: Nu este adevărat. Profesorul: Tu nu ști nimic. Polițistul: Este adevărat. Ei sunt minori. Singurul martor al incidentului sunteți dumneavoastră. Profesorul: Adunam frunze pentru o festivitate
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
psihologul și polițistul. Afin: Într-o dimineață rece a lui decembrie o picătură de gheață mi-a bătut la geamul sălașului. Mi-am spus: A înghețat afară. Nu pot să uit acea zi. Era treisprezece decembrie. Am deschis ușa să admir noua față a naturii. Pe prag se afla o tânără. Era aproape înghețată. Am dus-o repede în sălaș și am așezat-o lângă foc. După câteva minute și-a deschis ochii. Avea niște ochi mari și negri. Jarul din
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
mult apreciata serie florală, despre care a scris cu atâta competență scriitorul și criticul Zoltan Terner în volumul "O aventură picturală", album-eseu închinat artei acestui maestru al culorilor. Batya Bombigher ne-a obișnuit cu picturile metaforă. De data aceasta îi admirăm un peisaj cu o cromatică bogată, în care paleta pictoriței trece cu dezinvoltură printr-o gamă în care se armonizează albastrul, verdele, roșul și violetul sugerând optimism și bun gust. Iată și un peisaj al pictoriței care s-a remarcat
BOGĂŢIE CROMATICĂ ŞI IMAGINAŢIE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362839_a_364168]
-
puțin cunoscuta povestire a scriitorului Ernest Hemingway din „Bătrânul și marea”. Este remarcabila mișcarea personajelor, cu adevărat autentice, câtă vreme Gyuri a inclus în rășină elemente reale, naturale, îmbogățindu-le și poetizându-le. Cu ani în urmă i-am putut admira multe din lucrările originale lui George Goldhammer (în traducere din germană „Ciocan de aur”) într-o carte întitulată „Fumuseți neobservate". Într-devăr, cei mai mulți dintre noi, prinși în activitățile cotidiene și citadine, trecem adesea pe lângă aceste frumuseți ale Naturii, fără să le
FRUMUSEŢI NEOBSERVATE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362857_a_364186]
-
originale lui George Goldhammer (în traducere din germană „Ciocan de aur”) într-o carte întitulată „Fumuseți neobservate". Într-devăr, cei mai mulți dintre noi, prinși în activitățile cotidiene și citadine, trecem adesea pe lângă aceste frumuseți ale Naturii, fără să le observăm, fără să admirăm viața miilor de gângânii, fără să le auzim zumzetul, neatenți la zborul și ciripitul păsărilor și la verdele ierbii și al frunzelor. Iar Gyuri, venicul îndrăgostit al acestor frumuseți ancestrale, ne declară: „A vorbit natura, eu doar i-am ascultat
FRUMUSEŢI NEOBSERVATE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362857_a_364186]
-
bucurie. Dorințele fierbinți se împlinesc! În acest an, primăvara stă mai mult pe câmpie! Mugurii prind viață și florile înfloresc. Cu trecerea timpului,.... ,,Ianuarie” și ,,Februarie” se țin de mână și joacă-n ,,Cireșar”. ,,Triunghiul Bermudelor” este complet! Vara își admiră chipul în oglinda vieții. Pe (in) vers Tropotele cailor își lasă Urmele pe bolta cerească. În car se prind stelele! Acul ceasului se rotește Către stânga dând timpul înapoi. Dansez pe re-major cu soarele!... Razele lui îmi piaptănă părul, Luna
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
durerepline de bucurie.Dorințele fierbinți se împlinesc! În acest an,primăvara stă mai mult pe câmpie! Mugurii prind viață și florile înfloresc.Cu trecerea timpului,....,,Ianuarie” și ,,Februarie”se țin de mână șijoacă-n ,,Cireșar”.,,Triunghiul Bermudelor” este complet!Vara își admiră chipul în oglinda vieții.Pe (in) versTropotele cailor își lasăUrmele pe bolta cerească.În car se prind stelele!Acul ceasului se roteșteCătre stânga dând timpul înapoi.Dansez pe re-major cu soarele!...Razele lui îmi piaptănă părul,Luna mi-l prinde
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
inflexiuni populare, comparabil cu pictura naivă, la o poezie concentrată, uneori aforistică în vers alb, eliberat de canoanele rimei, care, să fim serioși nu i se potrivea și tânăra debutantă făcea eforturi chinuitoare pentru a construi o ”cămașă poetică” neîncăpătoare. Admirăm necondiționat curajul de a schimba formula și abordarea, întru-un pariu cu ea însăși pe care vrea, cu orice preț să-l câștige, iar această îndrăzneală o ridică mai sus, pe un palier valoric superior. Eul liric se aruncă, fără
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
inflexiuni populare, comparabil cu pictura naivă, la o poezie concentrată, uneori aforistică în vers alb, eliberat de canoanele rimei, care, să fim serioși nu i se potrivea și tânăra debutantă făcea eforturi chinuitoare pentru a construi o ”cămașă poetică” neîncăpătoare. Admirăm necondiționat curajul de a schimba formula și abordarea, întru-un pariu cu ea însăși pe care vrea, cu orice preț să-l câștige, iar această îndrăzneală o ridică mai sus, pe un palier valoric superior.Eul liric se aruncă, fără
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
aprig doar coșurile caselor mai fac clăbuci în aer. Iarnă grea fulgii de nea îmi ondulează părul în bucle argintii fixându-le în agrafe. Lacul roșu din unghii rezistă în oceanul ninsorii. Noaptea mușcă cu sete din zi micșorând-o. Admir figurile sculptate ... Citește mai mult Pomii suntîmbrăcați în gheață,iarba plângecu lacrimi albe.Fluieră tareviscolul în noapte.Dinții de ferestrăusub streșini lustruiesc cizmele albe ale dimineții.Crăiasa Zăpezii stămândră pe geamuri.În gerul aprigdoar coșurile caselormai fac clăbuci în aer
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
ale dimineții.Crăiasa Zăpezii stămândră pe geamuri.În gerul aprigdoar coșurile caselormai fac clăbuci în aer.Iarnă greafulgii de neaîmi ondulează părulîn bucle argintiifixându-le în agrafe.Lacul roșu din unghii rezistăîn oceanul ninsorii.Noaptea mușcă cu setedin zi micșorând-o.Admir figurile sculptate... XII. ROATA DESTINULUI..., de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2001 din 23 iunie 2016. învârte cercurile înalte din care am fost smulsă. M-ai testat bine! De-un veac șterg cu lacrimi dinții ei până s-
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
pași încoace-încolo și declamă versuri. Mama lui a murit, spune el, dar aflăm că ea și-a abandonat familia și a plecat cu un iubit. Sunt versurile o expresie a tristeții copilului fără mamă? Sau expresia talentului pe care-l admiră Nira? Ca orice copil normal, Yoav adoră să fie gâdilat, să se zbenguie cu ceilalți copii și se dă în vânt după bonboane. Împreună cu un prieten al cărui tată este în echipa de fotbal „Maccabi Tel Aviv”, sare și proferă
HA GANENET ��' UN FILM DESPRE O JIHADISTĂ A POEZIEI de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362856_a_364185]
-
separeul unde încerca diferite haine, copciile sutienului, pe la spate!), inițiere care presupunea, printre altele, și trecerea novicelui prin matusalemicele focuri ale răbdării. Lui Sinu i se părea atunci că Sara nici nu era ea însăși, așa cum o știa și o admira el, fără foamea aceea specifică femeilor, de a străbate în galop sau la pas, toate prăvăliile și magazinele posibile oricărui oraș din această lume sau pe cele dispuse frumos în centrul orășelului lor cu tentă medievală, în așa fel ca
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
mai ales, pentru că emanau o senzualitae ce putea asigura ,un timp, stabilitatea specie umane. Cu voluptatea lor, românii și-au amăgit foamea instinctelor secole în șir. Frăgezimea acelor pătimi le-au transferat apoi în statui și acum, curioșii planetei le admira că pe ofrande. Și apoi, ce este cu zâmbetul acela atât de decent camunflat în priviri? Ai calculat vreodată rata de schimb a impulsurilor la care sunt supuși cei ce pot să privescă un nud fără a avea voie să
SCHIMBAREA ANOTIMPURILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362916_a_364245]
-
ma dezmierzi înfăurșurându-mă în miresme lingvistice, clar? Mă poți doar pătrunde cu ochii, explorându-mi adiacent intuiția formelor. Am să îndur, Dumnezeu știe cum. Mă poți întoarce cu fața în sus cu fața în jos, supusă te voi lăsa să admire bucuriile ce au dus la nașterea lumii. Nu-mi cere însă să te iubesc. Nu am cum, nu că n-aș vrea . Anotimpul tău déjà a apus, vine iarnă, nu simți cum bate vântul din partea de nord a planetei? Cui
SCHIMBAREA ANOTIMPURILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362916_a_364245]
-
Că nici nu are vreme să-nțeleagă; Da, eu sunt bucuria ei din soartă, Pe brațe toată ziua de mă poartă, Atunci când vine clipa să mă culce Îmi spune tot mereu, povară dulce! Bunicul și cei dragi din jur m-admiră, Și-ascult cum cântă aerul pe liră, Am nouă luni deja și toți, știți bine, Ați fost și voi neumblători ca mine... Voi învăța să merg și eu odată Și să cutreier Țara asta toată, De la Arad și până-n Sohodol
AM NOUĂ LUNI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362952_a_364281]
-
înțeles că îndrumarea falsă și restricțiile care i se impuneau nu pot fi admise”. Valorile perene ale literaturii române la care s-a raportat Labiș au fost Mihail Sadoveanu și Mihai Eminescu, în încercarea de redefinire a propriei voci poetice. Admirându-l pe Sadoveanu, i-a făcut un frumos portret: „ E-n fața mea, cu părul din flăcări de zăpadă, cu ochii plini de pâcle și plini de-nseninări; o albă înflorire de vișini în livadă, minunea licăririi unei zări. Nu are
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
mine: „Nu, nu, nu închide, lasă...”. Avea ochii închiși și buzele roșii aproape aprinse de temperatură. După ce s-a terminat melodia, a avut imaginea plaiurilor natale cu fânețele înflorite în plină vară. Numea pe rând toate florile de câmp, le admira culorile și parfumul. După o mică pauză, a continuat: „Viața este atât de frumoasă numai dacă știi s-o trăiești”. Simțind parcă deodată fiorul iernii, a deschis ochii, șoptind: În munții noștri astăzi zăpezile torc leneși/ Izvoarele îngheață în clinchete
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
Călătoream cu un tren de noapte.. Lângă mine o femeie frumoasă...Am adormit...Piciorul meu se lipise de piciorul ei...Cineva a aprins lumina. Surpriză...Lângă mine era un geamantan de piele...Doamna plecase la Restaurant.” La un moment dat, admiră și o doamnă în vârstă, Doina Cornea, eroină a bătăliei anticomuniste, dar după ce i-a citit „Jurnalul” a rămas dezamăgit. Cu deosebită admirație, povestește cum Mihai Șora, la 93 de ani a dansat o noapte întreagă „cu iubita lui, tânăra
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]
-
îl domină „în mod inexplicabil” pe Gusti, corectându-i brutal unele cuvinte ce I le dicta. „Lipsită complet de simțul limbii, se gâgâie și se mâmâie minute în șir”, scrie despre ea dl. Alex. „Augustin Buzura, pe care l-am admirat și iubit decenii la rând, m-a dezamăgit prin dependența lui de Angela Martin; ca să nu mai vorbesc de paginile ei ideologice invadate de gândaci, orientare pro-comunistă, pro-Iliescu, anti-Coposu” scrie Alex. Am inserat acest citat, pentru că gândesc similar. Într-un
ALEX. ŞI FEMEILE de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362888_a_364217]