3,791 matches
-
XX s-au bucurat de mai mult sprijin și interes, dar au avut aceeași soartă finală ca și bisericile pozitiviste ale secolului al XIX-lea. Se poate deschide un muzeu, dar nu se pot recruta credincioși prin decret. Se poate "adora" pictura, dar arta în sine nu creează o legătură de apartenență. Cine nu are pasiune decât pentru sine nici nu suscită pasiune. Nu se poate să vrem în același timp ca arta să fie în propriul ei serviciu și să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
acum livrată la domiciliu, ca un frigider sau un aspirator. Imaginea video imaterială reactivează virtuțile "colosului" arhaic. O imagine fără autor și autoreferentă se plasează automat în poziție de idol, iar pe noi într-una de idolatri, ispitiți să o adorăm direct, în loc să venerăm prin ea realitatea pe care o indică. Icoana creștină trimite supranatural la Ființa de la care emană, imaginea de artă o re-prezintă artificial, imaginea în direct se oferă natural drept Ființă. După noțiunea de progres retrograd și cea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
lucrat până la a-i oferi zeului o imagine de văzut (eídolon), ca să consimtă să ia chip în el. Divinul nu produce idolul și nu se produce ca un idol. Adoratorul e deplin conștient că zeul nu coincide cu idolul. Ce adoră el deci în acesta? Chipul pe care zeul sau, mai degrabă, divinul primește să-l ia astfel.“ Or, nu este, în acest caz, creștinul care sărută icoana pentru chipul „cioplit“, cum adeseori se întâmplă, un idolatru? Iar cel ce se
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cu Supremul ca Unul, el devine Unul.“ „Cel care pretutindeni mă vede pe mine, și toate le vede în mine, acela nu-i pierdut pentru mine și nici eu nu-s pierdut pentru el. / Cel care năzuiește spre unitate mă adoră în toate ființele; oriunde s ar afla acest yoghin, în mine se află. / [...] Cel care-l vede pe Supremul Stăpân Divin sălășluind la fel în toate ființele, nepieritor când acestea pier, acela este cel care vede. Când descoperă că diversitatea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ni L-a descoperit (In. I, 18). Acesta<footnote Notă Pr. C. Cornițescu și Pr. T. Bodogae: Cei ce neagă pe Duhul. (n.s. 167, p. 42). footnote> nu este capabil (să aducă) nici cult adevărat. Pentru că nu este posibil să adore (cineva) pe Fiul decât numai în Duhul Sfânt, nici nu este posibil să invoce cineva pe Tatăl decât numai în Duhul înfierii”. (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap. 11, în PSB, vol. 12, p. 42) „Oricine va vrea
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
supra) nu s-au soldat cu nici un avantaj pentru țar㇇‡‡‡‡‡‡‡, iar principiul monarhiei constituționale "monarhul domnește, dar nu guvernează", nu constituie aici o circumstanță atenuantă. Avea, înaintea morții lui Albert, o natură veselă, debordantă și o enormă joie de vivre. Adora balurile, picnicurile (o modă pe care a lansat-o ea), parăzile militare (unde îi admira pe ofițerii tineri) și călătoriile în străinătate, multe din ele efectuate sub anonimat (trecea drept contesă de Kent, de Balmoral sau de Lancaster). Era foarte
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
protocolului (o altă moștenire albertiană), dar, deși problema nu era ușoară dat fiind imensul număr de rude care trebuiau așezate în jurul unor mese oficiale, la ocazii speciale, gafa cu ușurință**. Rîdea cu poftă de aproape orice, uneori în hohote, și adora bîrfele cu care o alimenta Disraeli. Din păcate, suferea de o depresie nervoasă, cu crize de isterie, alternînd accesele de furie paroxistică cu stări de prostație prelungită, care îl îngrozeau pe Albert și pe confidentul acestuia, medicul baron Stockmar. Avea
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
fuga lui Napoleon III, Parisul Comunard era înfometat și bombardat de prusieni, Victoria a fost încîntată și, într-o scrisoare către Vicky, a spus Surely that Sodom and Gomorrah, as Papa called it, deserves to be crushed. În schimb, îi adora fără rezerve pe prusieni și pe coburghezi. A fost nu numai egoistă, egocentrică și egolatrică (așa cum s-a văzut mai sus)‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡, dar în același timp și vulnerabilă. Ca și Alfred, credea în instituția familiei pe care în Jurnalul ei, o
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
envy. Pînă și Disraeli, într-un moment de sinceritate nediplomatică și imprudentă, care i-a atras temporar dizgrația, s-a plîns de atitudinea reginei. Elisabeta punea treburile statului înaintea plăcerilor personale. Victoria, care avea o imensă joi de vivre, care adora balurile și călătoriile, nu admitea să-și modifice calendarul șederilor sale la Balmoral, în îndrăgita Scoție, la Osborne sau la Windsor, nici chiar atunci cînd protocolul ar fi obligat-o să o facă (←). Singurul lucru evident care le unea peste
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
lui l-au ținut departe de treburile statului. Nu este de mirare că, în astfel de condiții, prințul moștenitor și-a canalizat energia (atîta cît avea) în altă parte, ajungînd un inveterat coureur, un playboy al Europei. Ca și Victoria, adora călătoriile, balurile, spectacolele de divertisment și parăzile. În plus, adora vînătoarea de orice fel**, pescuitul, regatele, cursele de cai, jocurile de cărți, mîncările și băuturile fine (era gourmet, dar și gurmand: cinci mese pe zi, fiecare compusă din c. zece
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de mirare că, în astfel de condiții, prințul moștenitor și-a canalizat energia (atîta cît avea) în altă parte, ajungînd un inveterat coureur, un playboy al Europei. Ca și Victoria, adora călătoriile, balurile, spectacolele de divertisment și parăzile. În plus, adora vînătoarea de orice fel**, pescuitul, regatele, cursele de cai, jocurile de cărți, mîncările și băuturile fine (era gourmet, dar și gurmand: cinci mese pe zi, fiecare compusă din c. zece feluri).*** și era un fumător înrăit (ajungînd să fumeze 12
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
pe care îl cumpărase pentru a-și putea duce traiul sibaritic departe de presă și de palat. Ajuns la vîrsta de aproape 40 de ani, cuplul regal se simte îngrijorat de perspectiva lipsei unei succesiuni directe**: era clar că prințul adora femeile, dar nu în ipostaza de soții și mame. Mai grav este faptul că, influențat și de unii buni prieteni ai săi (dar prost sfătuitori), Eduard nu-și ascunde simpatiile pro-naziste și pro-hitleriste. Nu era însă singurul la vremea aceea
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de cavaleria cazacă, a fost promovat la gradul de general-locotenent, (Major General) și a fost declarat oficial erou național, ca și Nolan. În mod normal, și Lucan și Cardigan ar fi trebuit să compară în fața Curții Marțiale, dar societatea victoriană adora eroii și cînd nu îi avea, îi fabrica. Ostilitățile s-au încheiat în septembrie 1855 cînd, după ocuparea de către francezi a bastionului Malakof (unde Bosquet a fost grav rănit), rușii au abandonat Sevastopolul a cărui garnizoană s-a predat. Războiul
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cunoașterii. Principiul suprem al comportamentului uman trebuie să fie iubirea: „Șterge-ți ochii, nu mai plânge!... A fost crudă-nvinuirea, a fost crudă și nedreaptă, fără razim, fără fond. Suflete! De ai fi chiar demon, tu ești sântă prin iubire, Și ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond” (1870). Întreaga istorie a omului, în măsura în care ea înseamnă progres, este o sporire a cunoașterii prin cuvânt, care sublimează cunoașterea senzorială, făcând din demon o sfântă, „dintr un chiot simfonie”, „din ochirile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
face peste tot, grecii numind-o pihti, aceasta fiind originea cuvântului românesc; la sârbi se cheamă pihtije. Tot în Grecia se face maties e saffathes, altfel spus caltaboșul nostru, în aproape aceeași alcătuire (cu excepția unui condiment pe care mediteraneenii îl adoră: coaja rasă de portocală). Radu Anton Roman insistă asupra caracterului ritual al pomenii porcului (o „tochitură“, de fapt), ofrandă carnală a sărbătorii de Ignat. În acest caz, separarea rituală a viscerelor de restul cărnii este respectată, tochitura aceasta servită tuturor
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
complicată. Cam toate popoarele din Balcani l au anexat. Bulgarii jură că-i al lor (și-i spun la fel ca noi), ungurii și sârbii nu se lasă nici ei mai prejos, albanezii sunt mândri de kaçkavall-ul lor, turcii îl adoră sub același nume... Problemele apar în clipa în care ne gândim că în Italia, mai ales în sud, există o brânză identică, denumită... caciocavallo (cascavaddu în Sicilia)! Există două ipoteze privind originea cașcavalului. Prima susține că brânza în cauză este
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
nu se știe. începuturile, originile sunt cu atât mai interesante cu cât sunt mai enigmatice. Semiți rude cu cei din Chaldeea, locuiau și la marginea deșertului arabic, și vorbeau limba aramaică, apropiată de ebraică. Semiții chaldeeni aveau pasiunea astronomiei și adorau Soarele. Vecinătatea cu sumerienii i-a contopit prin interinfluențare. Limba a rămas cea semită. Așa intră chaldeenii în istorie încărcați de legende și povești fantastice, adunate și închinate eroului Ghilgameș, ca-ntr-o epopee (sec. XXIII î.Chr.). Aici se
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
dragoste care nu-l are pe Dumnezeu drept obiect este, după părerea lui, condamnabil. În acest caz cel vizat direct este Corneille. "Spuneți-mi, ce vrea un Corneille în al său Cid, dacă nu să fie iubită Ximena, să fie adorată împreună cu Rodrigo, să tremurăm împreună cu el când îi este teamă că o va pierde, și ca împreună cu el să ne considerăm fericiți când speră să o posede? Cel dintâi principiu asupra căruia acționează poeții tragici și comici este cel conform
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Dom Juan, opere care dovedesc un spirit libertin, a dezlănțuit trăsnetele nu numai ale partidului cucernicilor, ci și pe cele ale predicatorilor cei mai cunoscuți, ca Bourdaloue în special. 61 Citat din Horațiu, Arta poetică, v. 105. "Fie am să adorm, fie am să râd." 62 Nicole nu se referă decât o dată la un alt autor dramatic decât Corneille. El nu-i dă nici numele, nici opera, căci marele Corneille este singura țintă care ar fi, în ochii săi, demnă de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în principii; causeur și farseur genial, stăpân agresiv și poruncitor, dar și melodramatic; maestru al travestiului mimetic, acid pâna la perversitate sau cumplit de sadic în demolarea interlocutorului, dar și înțelegător, altruist și atoateîncăpător întru cele umane; dogmatic și antidogmatic, adorând petrecerile și colocvialitatea, însă trădând și batjocorind totul; iubindu-și sau urându-și personajele etc." 24 Florin Manolescu, Caragiale și Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii, Editura Cartea Românească, București, 1983, p. 262. 25 Mircea Tomuș, op. cit., p. 371. 26
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întocmește o listă mai detaliată a temelor religioase din producțiile SF: religii ale extratereștrilor, religii viitoare, alte planete ca destinații pentru misionariat, extratereștri misionari, extratereștri divinizați de către pământeni (zeii umanității ar fi astfel de extratereștri pe care oamenii trecutului îi adorau), extratereștrii ca zei și ca demoni ("theogonie-fiction"), Dumnezeu nu e bun (soluție eretică la problema Răului), societăți teocratice, origini non-religioase ale religiei, inteligențe artificiale și religii, călătorii în timp și realitățile istorice ale fondatorilor de religii, valorizări ale gândirii magico-religioase
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
total se trădează la moderni printr-o încercare uneori disperată de a sparge omogenitatea Timpului, pentru "a ieși" din durată și a reintegra un timp calitativ diferit de ce cel care creează, consumându-se, propria lor istorie".448 Nevoia de a adora este o constantă umană, afirmă Lucian Boia, dar dincolo de liderul carismatic, întotdeauna prezent, se diversifică și zonele de admirație (sport, muzică, film), eroul acționând ca un condensator și un amplificator al mesajului: "el oferă o figură unei mari diversități de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
miturilor nu este ușor de perceput; tocmai din acest statut paradoxal de eternitate și istoricitate își trag ele validitatea și vitalitatea.", mai afirmă cercetătoarea, oferind și o butadă într-o expresie plastică și sugestivă: "Cântați de poeți, glorificați de artiști, adorați de oamenii obișnuiți, înrădăcinați în solul care provocase înflorirea lor, zeii au supraviețuit lor înșiși." 77 În Pierre Brunel, op. cit., vol. 2, p. 403. 78 În ibid., vol. 2, p. 398. 79 Apud Georgeta Horodincă în Albert Camus, Străinul. Ciuma
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
altul, din ce în ce mai întunecați și mai amenințători. Un cântat de cocoș, adus pe pale de vânt, de undeva dintr-un sat... ne vestea crucea nopții. - S-o făcut miezul nopții ...am murmurat eu, cu un glas de ne recunoscut, încercam să adorm, dar nu se lipea somnul de mine, ochii căutau sfredelitori în noaptea neagră și adâncă, fară capăt. Așa, deodată, mă cuprinse un dor de casă... de pădure... de animale, de lupi... de ăuitul lor... de Anuca... de Anuca‟mi era
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
învățând aceleași materii și luând aceleași note. Profesorii încercau să o împingă de la spate pe Darcey să se descurce mai bine, însă ea ura atenția pe care o atrăgea după sine statutul de cea mai bună elevă. Nieve, în schimb, adora să fie în centrul atenției. Era extrem de competitivă și îi plăcea să primească stelele colorate pe care învățătorii din școala primară i le lipeau în caietele de exerciții. Și îi plăcea să se descurce mai bine ca Darcey, pentru că Gail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]