6,798 matches
-
nescrise la apel nu răspund în serile când negrul din cerul gurii nu mă lasă să dau seara bună așez luna pe alfabet mi s-au albăstrit unghiile de cerneala care se scurge din cer timpul sâsâie ca un șarpe agățat de sternul meu saliva secundelor îmi unge memoria de scurtă durată din torace ziua eclipsează fanta destinului scriitorii scuipă o zi bună printre dinți ziua / diorama perfectă/ mușcă din cel care scrie până la os Referință Bibliografică: Apelul de dimineată / Angi
APELUL DE DIMINEATĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377451_a_378780]
-
vedea în peretele-oglindă. Într-adevăr, își crescuse capătul care atingea malul opus. Atunci, făcând o cruce largă, spuse: -Și tot credința în Dumnezeu ne va ajuta să scăpăm teferi din această încercare! Gata, podu-i sfârșit! Porniți după mine! Flower-Power se agăță de Diplomat: -Mi-e frică! Dacă e o iluzie?! Nu văd nimic! Nu știu să înot! -Nici eu! slobozi îndoiala Papa. -Știm cu toții că seulement l’Américain îl vede, așa că, ori avem încredere în el și-l urmăm ori stăm aici
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
singur (ca un rob)chiar dacă-s claustrofob! -Liniște ! Le zice palma ,nu vă mai certați degeaba , De nu v-aș ține pe toate ați fi niște oase moarte . Pe mine mă ține brațul ,cotul și cu antebrațul Și de umăr agățate ...stăm cu toate ! Umăru-i legat de găt iar gătul susține capul , Noi ne mișcăm toate odată ,la comanda lui săracul. Ascultați-mă pe mine ,locu-ntăi i se cuvine ! Referință Bibliografică: Concurs / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1779
CONCURS de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377527_a_378856]
-
am trezit Copacul nostru care-n fiecare primavară a-nflorit, Acuma rodul său ne-adună ca semn de bucurie Rămâi, rămâi statornic pe vecie! DINCOLO DE ZID La zidul acesta m-am văzut ghemuită Fără de respirație haotic neîmblânzită Încercând să mă agăț de glasul dorit care-n palmă mi s-a topit. Prin imensitatea spațiului ce mă-ndreaptă, Dincolo de ziduri unde m-așteaptă, Calea spre Tine care-i scurtă și dreaptă. Escaladez cu putere fiind mereu ajutată, Cu aripile care mi-au
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
undeva să mă aștepte. Îmi socoteam zilele, săptămânile, lunile de când mă despărțisem de ea și mi se păreau o veșnicie. Undeva, într-o gară am găsit un tren plin cu răniți români care mergeau acasă, în patrie, și m-am agățat și eu de el; m-am urcat sus pe vagoane și priveam de acolo cum, în urma războiului, viața se refăcea încet, țăranii își culegeau bruma de porumburi care mai rămăseseră, prin sate și prin orașe se reparau clădirile, șoselele, străzile
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377565_a_378894]
-
Cum am primit leul, pe aci ți-e drumul, direct la leagănele care se învârteau de zor. Norocul meu că prețul era doar cincizeci de bani, deci puteam să mă dau și în barcă, un leagăn sub formă de barcă agățată de o bară metalică și-ți făceai singur avânt. Cum am terminat cele două ture și banii, am fugit direct la zidul morții, să mă strecor printre spectatori și să văd ce se întâmplă așa de interesant în interiorul cilindrului metalic
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
vreme tâmpită de babe-mpletită se-ndeasă în mine cu flori și suspine boboci de uitare -n talazul de mare pornesc a lor viață spargând nori de gheață și frica mă roade în amintiri cu iscoade din primăveri supte cu coatele rupte agăț alb cu roșu și-adun doar cu coșu’ plăpânde inele făcute mărgele e martie bun și-n dorul nebun îl rog să mă-nvețe ale gândului fețe Referință Bibliografică: O vreme tâmpită / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
O VREME TÂMPITĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377651_a_378980]
-
palme și începu să-i sărute frenetic fiecare părticică, păr, ochi, obrăjori, mânuțe, era puiul ei, odorul ei, sufletul și viața ei. Va pleca, îl va lua și nu se va mai întoarce aici sub nici o formă, niciodată. Ionuț se agăță de gâtul ei fericit și o strângea tare, tare de tot, era mami lui și numai a lui. Își lipi obrăjorul de al ei și îi șopti: - Mami, eu te iubesc până la stele! Lacrimile începură să curgă șuvoi din ochii
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]
-
neliniște pe care nu și-o putea masca. Se gândea mereu la Nicolae, la faptul că nu dăduse nici un semn de viață, dacă nu pentru ea, măcar pentru Ionuț. Se gândea la ce va face, pierduse ocazia de care se agățase cu disperare, nu știa cât va trebui să poarte gipsul și că nu va putea o vreme să lucreze, din ce va trăi,cum se va descurca? O invadau din nou incertitudinile, iar Angela o observa și își dădea seama
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378310_a_379639]
-
repede: ce vrei de la mine ? - Mădălina, nu mă recunoști ? Sunt eu, Remus, fostul tău soț ... - Minți ! Eu nu am fost măritată niciodată ! Am realizat că vorbeam cu cealaltă „Mădălină”, cea care cu sânge rece ucisese șapte bărbați pe care îi agățase, ca o ultimă prostituată, pe centurile celor două orașe. Știam că se culcase cu ei înainte de a-i înjunghia, profitase de momentele orgasmice ale victimelor când puterea de a reacționa la un posibil atac le era diminuată, iar instinctul actului
PERMUTABILELE IUBIRI CARE UCID ÎN UNIVERSURI FĂRĂ SPAȚIU ŞI TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378302_a_379631]
-
poțihrăniîn iarnafără ninsori.... XII. CÂRCEL, de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016. O gură de cafea mai beau și gata... Vârtej de amintiri vin fel de fel; Alerg de colo- colo ca și-argata, M-agăț de cer, m-agăț ca un cârcel . Și mai arunc privirea către tine, De-acolo din tablou îmi ești pândar; De îmi vei da și mie- un pumn de rime, Am să te-așez la mine-n calendar. Îți jur
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
CÂRCEL, de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 2158 din 27 noiembrie 2016. O gură de cafea mai beau și gata... Vârtej de amintiri vin fel de fel; Alerg de colo- colo ca și-argata, M-agăț de cer, m-agăț ca un cârcel . Și mai arunc privirea către tine, De-acolo din tablou îmi ești pândar; De îmi vei da și mie- un pumn de rime, Am să te-așez la mine-n calendar. Îți jur că nu voi rupe
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
Ne-om zbengui făcând mereu cu mâna Acelor ce-or să vină după noi. Citește mai mult O gură de cafea mai beau și gata...Vârtej de amintiri vin fel de fel;Alerg de colo- colo ca și-argata,M-agăț de cer, m-agăț ca un cârcel .Și mai arunc privirea către tine,De-acolo din tablou îmi ești pândar;De îmi vei da și mie- un pumn de rime,Am să te-așez la mine-n calendar.Îți jur
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
mereu cu mâna Acelor ce-or să vină după noi. Citește mai mult O gură de cafea mai beau și gata...Vârtej de amintiri vin fel de fel;Alerg de colo- colo ca și-argata,M-agăț de cer, m-agăț ca un cârcel .Și mai arunc privirea către tine,De-acolo din tablou îmi ești pândar;De îmi vei da și mie- un pumn de rime,Am să te-așez la mine-n calendar.Îți jur că nu voi rupe
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
Eu i-am creat, și pentru că Eu Vreau să învețe. - Bine, Doamne, bine, vom merge pe Pământ și vom face tot ce putem să-i învățăm pe oameni tot ce știm noi. Zis și făcut. Cuvântul și ceilalți îngeri își agățară tolba mai bine în spinare și plecară spre Poartă, unde Sfântul Petru își punea palmele la urechi, să nu mai audă gălăgia care o făceau oamenii. Domnul îi conduse până acolo. Sfântul, văzându-i prima dată pe îngeri îi luă
DUMNEZEU ŞI OMUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378303_a_379632]
-
02 martie 2017. Noaptea... Eșarfe de-ntuneric împrăștie zarea când noaptea, pe furiș își trimite chemarea, și-mbracă totul într-o negură deasă înfricoșătoare, rece și alunecoasă. Din turnul părăsit un oblon cere îndurare la vântul care bate din ce în ce mai tare, agățat într-o veche balama ruginită se tânguie la ferestra de mult părăsită. Luna s-a ascuns printre norii de vată nici un felinar lumina nu-și mai arată, un sentiment de frică totul înconjoară și transformă noaptea într-o taină bizară
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
și-l ... Citește mai mult Noaptea...Eșarfe de-ntuneric împrăștie zareacând noaptea, pe furiș își trimite chemarea,și-mbracă totul într-o negură deasă înfricoșătoare, rece și alunecoasă.Din turnul părăsit un oblon cere îndurarela vântul care bate din ce în ce mai tare,agățat într-o veche balama ruginităse tânguie la ferestra de mult părăsită.Luna s-a ascuns printre norii de vatănici un felinar lumina nu-și mai arată,un sentiment de frică totul înconjoarăși transformă noaptea într-o taină bizară .Într-un
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
2014. Zborul meu... Mi-am prins de vise amintiri și-n zborul zilei către mâine, n-am vrut să-l uit pe ieri învăluindu-mă-n suspine... Am crezut că aripi am să pot zbura printre cuvinte, dar, m-am agățat d-un ram ascuns de multe jurăminte. Atunci am pus la gânduri aripi să zboare către zări senine, însă, vântul rece ușor risipi tot zborul meu către mâine Marea, aș fi chemat-o azi să-mi înnece din durere, dar
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
în zbor cu tine... Citește mai mult Zborul meu...Mi-am prins de vise amintiriși-n zborul zilei către mâine,n-am vrut să-l uit pe ieriînvăluindu-mă-n suspine...Am crezut că aripi amsă pot zbura printre cuvinte,dar, m-am agățat d-un ramascuns de multe jurăminte. Atunci am pus la gânduri aripisă zboare către zări senine,însă, vântul rece ușor risipitot zborul meu către mâineMarea, aș fi chemat-o azisă-mi înnece din durere,dar m-am rătăcit pe străziși am
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
ascunse pe sub pietre și nisipuri înșelătoare în acest anotimp, prizoniere ale calotei de gheață de la suprafață, printre malurile pietroase mărginite de arbori cu ramuri spectrale dintre care se distingeau pini argintați ce dădeau peisajului o măreție de plumb, din cauza negurilor agățate parcă de ramuri precum niște lințolii ale morții. Călăreții scrutau cu încordare cărarea, încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi ce sfâșiau tăcerile
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
Acasă > Poeme > Meditație > CETATEA MELANCOLIEI Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1911 din 25 martie 2016 Toate Articolele Autorului cetatea melancoliei frunze agățate-n lanțuri de luna, se zbat printre racle de mac, o seară cârpita cu gene cadâne, prin răcoarea bruna a nopții ploua cu stele pe un Bizanț pustiu; în astfel de seară mai trec că o relicva din vechi tapițerii
CETATEA MELANCOLIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378550_a_379879]
-
albă, sunt dor de glasul tău, sugrumat în șoapte... Știi de toate?! Ascunde-mă lângă tine, să-ți fiu versul, fluierul... visul...Știi?! VĂL DE CHIHLIMBAR M-am înfășurat în șal de umbră, cu sclipiri din lacrima târzie. Ce lacrimă!... agățată de tăcerea ta brumărie... Îți respir gândul din crengile de stele, ce-atârnă-n noapte, scuturând -cu greu- câteva șoapte. Aud foșnetul tăcerii prin vălul de chihlimbar. Îți mai aștept cuvântul, pe care mi-l vei da în dar. Apoi-fugar- vom încremeni
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
2016. Sunt om așezat ș-un înger mutat De-acolo din stele acuma în viață. Actorul dorit din filmul cel slut Cu lacrimi șiroie căzute pe față. Sunt pom ce se pierde-n abisuri de zare Cu crengile rupte se-agață de ceruri. Dar viața nu-i visul stivit în picioare Ca frunza căzută demult în decoruri. Sunt apă și dor, speranță, trădare Lumini ce se-aprind în miezul de noapte. Mă culc să adorm fără loc în picioare Contemplu în
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
știu ... Citește mai mult Sunt om așezat ș-un înger mutatDe-acolo din stele acuma în viață.Actorul dorit din filmul cel slutCu lacrimi șiroie căzute pe față.Sunt pom ce se pierde-n abisuri de zareCu crengile rupte se-agață de ceruri.Dar viața nu-i visul stivit în picioareCa frunza căzută demult în decoruri.Sunt apă și dor, speranță, trădareLumini ce se-aprind în miezul de noapte.Mă culc să adorm fără loc în picioareContemplu în noapte visând o
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
în jur. Ploaia încetase, cerul era senin, iar camera lui strălucea în razele astrului rotund ca o minge de aur. O scară de lumină cobora din înaltul cerului până la geam. Fără să stea pe gânduri copilul sui pervazul ferestrei, se agăță de fuiorul luminos al razelor, treaptă cu treaptă, sus tot mai sus, până ce atinse globul lunar. Imediat o ușă se deschise în fața lui și băiețelul trecu dincolo de prag. - Bine ai venit în împărăția mea, auzi un glas subțirel. Eu sunt
FEERIE NOCTURNĂ de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378575_a_379904]