11,054 matches
-
masă mare. În ziarul de azi e vorba de Gustave Brennan. În cel de ieri apare un lider religios dement din Orientul Mijlociu. Alaltăieri, era vorba despre un condamnat la moarte și ultimul lui apel în justiție. Toți cei scriși în agenda lui Helen au murit la data la care le-a fost notat numele. Printre celelalte știri, sunt articole de ziar despre lucruri și mai îngrozitoare. Azi, Denny D’Testro. Acum trei zile, Samantha Evian. Acum o săptămână, Dot Leine. Manechine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Lista mea cu nume e alături, pe o măsuță. Lângă ea se află un articol de ziar cu o fotografie a lui Gustave Brennan. Dinaintea mea e un alt articol, despre înmormântarea unui pedofil căruia i-am văzut numele în agenda lui Helen. Helen aruncă o privire la toate astea și zice: — Bun, deci ai aflat cum stau lucrurile. Se sprijină de muchia mesei, iar fusta i se întinde peste coapse și burtă. Zice: — Ai vrut să știi cum îți poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Cu ochii închiși, în timp ce mâinile lui Stridie încă îi umblă prin păr și telefonul sună, Mona își potrivește capul în poala lui Stridie și zice: Poate că în ceaslov o să fie și o vrajă care să oprească suprapopularea. Helen deschide agenda la data de azi și scrie un nume. Zice în telefon: — Ce exorcizare? Scoatem din nou casa pe piață. Mona zice: — Ne-ar trebui un fel de vrajă universală de jugănire. Și întreb dacă nimănui din cei de față nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
deschide ușa, și iată-ne în pragul casei sale, Helen și cu mine; eu duc trusa cosmetică a lui Helen, o jumătate de pas în spate, iar ea întide aratătorul, cu unghia lungă și roz, zicând: — Dumnezeule Doamne! Își ține agenda sub braț și zice: „Soțul meu“, apoi se dă în spate. — Soțul meu ar vrea să vă vorbească despre cuvântul Domnului nostru Iisus Hristos. Costumul lui Helen e galben, dar nu galben-rapiță. E mai degrabă galben ca o floare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din cap într-o parte, uitându-se la Helen. Își scarpină ceafa, zicând: — Da, sigur, e la capătul holului, și arată cu sticla de bere. Helen se uită la berea care a picat pe covor și zice: — Mulțumesc. Își ia agenda de sub braț și mi-o dă mie, zicând: — Uite o Biblie, dacă ai nevoie. Agenda ei plină de ținte politice și de afaceri imobiliare. Minunat. E caldă încă, de la subsuoara ei. Dispare pe hol. Se aude zgomotul ventilatorului de la baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
e la capătul holului, și arată cu sticla de bere. Helen se uită la berea care a picat pe covor și zice: — Mulțumesc. Își ia agenda de sub braț și mi-o dă mie, zicând: — Uite o Biblie, dacă ai nevoie. Agenda ei plină de ținte politice și de afaceri imobiliare. Minunat. E caldă încă, de la subsuoara ei. Dispare pe hol. Se aude zgomotul ventilatorului de la baie. Undeva se închide o ușă. — Ia loc, zice tipul cu mașinuțele de curse. Și iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
încă, de la subsuoara ei. Dispare pe hol. Se aude zgomotul ventilatorului de la baie. Undeva se închide o ușă. — Ia loc, zice tipul cu mașinuțele de curse. Și iau loc. Stă atât de aproape de mine, că mi-e teamă să deschid agenda, mi-e teamă să nu vadă că nu e o Biblie adevărată. Miroase a bere și a transpirație. Mașinuțele de curse sunt la nivelul ochilor mei. Cauciucurile ovale sunt înclinate ca să arate că sunt surprinse în plină viteză. Tipul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Aburul răsuflării i-a șters chipul oglindit. Se întoarce să se uite la mine, țintindu-mă cu mâna în care ține berea, și zice: — Ia citește-mi unde scrie în Biblie ceva care să pună lucrurile la locul lor. Întredeschid agenda legată în piele roșie a lui Helen și-mi arunc ochii înăuntru. Ia spune-mi cum să dovedesc eu la poliție că n-am omorât pe nimeni, zice individul. În agendă apare numele Renny O’Toole, la data de 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ceva care să pună lucrurile la locul lor. Întredeschid agenda legată în piele roșie a lui Helen și-mi arunc ochii înăuntru. Ia spune-mi cum să dovedesc eu la poliție că n-am omorât pe nimeni, zice individul. În agendă apare numele Renny O’Toole, la data de 2 iunie. Nu știu cine-o fi, dar e mort. La 10 septembrie e trecută Samara Umpirsi. Pe 17 august, Helen a vândut o casă de pe Gardner Hill Road. Așa, și l-a ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nume de morți. Citește, zice tipul, și-și bea berea. Ia citește-mi mie unde zice că soția poate să-l acuze pe bărbat că și-a omorât copilul și toată lumea trebuie s-o creadă pe ea. Pe măsură ce dau paginile agendei în urmă, scrisul devine tot mai șters și mai greu de citit. Hârtia e țeapănă și pătată de muște. Și mai în urmă, cineva a început să rupă paginile cele mai vechi. — I-am cerut lui Dumnezeu - zice omul. Gesticulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
oameni. Exact ca atunci când un animal de laborator moare pentru a salva zeci de bolnavi de cancer. Și tipul cu mașinuțele de curse zice: — Cred că ar fi cazul să plecați. În drum spre mașină, îi dau înapoi lui Helen agenda și-i zic: Uite-ți Biblia. Îmi sună pagerul; e un număr pe care nu-l știu. Mănușile ei albe sunt înnegrite de praf, și zice că a rupt în bucăți pagina cu blestemul și a aruncat-o pe fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fluturând din mâini. Sare în sus și țipă: — Uhuuuuu! Haide, Helen! Roata se smucește, pornind din nou. Scaunul se înclină, iar poșeta lui Helen alunecă, dar o prinde. Piatra cenușie e tot acolo. Darul de la Stridie. Îi alunecă în schimb agenda, care se deschide în aer și se rostogolește prin aer până jos, în rumeguș; Mona aleargă și o ridică. Mona lovește agenda de coapsă, ca să scuture rumegușul, apoi o flutură ca să ne arate că e în regulă. Helen zice: — Mona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lui Helen alunecă, dar o prinde. Piatra cenușie e tot acolo. Darul de la Stridie. Îi alunecă în schimb agenda, care se deschide în aer și se rostogolește prin aer până jos, în rumeguș; Mona aleargă și o ridică. Mona lovește agenda de coapsă, ca să scuture rumegușul, apoi o flutură ca să ne arate că e în regulă. Helen zice: — Mona, slavă Domnului. Mona mi-a spus că ai de gând să mă omori, îi zic. Și Helen zice: — Mie mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ai de gând să mă omori pe mine. Ne uităm lung unul la altul. Mona, slavă Domnului, zic eu. Și Helen zice: — Îmi iei niște floricele trase în caramel? Jos, pe pământ, departe, tot mai departe, Mona se uită prin agendă. În fiecare zi, numele țintei politice a lui Helen. Uitându-ne în sus, dincolo de luminile colorate, la cerul învăluit în noapte, suntem tot mai aproape de stele. Mona zicea odată că stelele sunt lucrul cel mai bun din viață. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Manechinele moarte. Nash. Polițiștii. Toate astea. Nu-mi dau seama cum a pus mâna pe descântec. Ne înălțăm mai sus, și mai departe de mirosuri, departe de zgomotul motorului diesel. Ne ridicăm către liniște și frig. Mona, care citește din agendă, se face tot mai mică. Țipetele și muzica rock - tot mai mici. În vârf ne oprim, cu o smucitură. Scaunul nostru se leagănă din ce în ce mai încet, până când se oprește de tot. La înălțimea asta, briza ciufulește, tapează și piaptănă în răspăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
jos, omul deblochează bara de protecție, și-i dau mâna lui Helen când coboară din gondolă. Rumegușul e moale și elastic; ne poticnim și ne împleticim prin mulțime, ținându-ne de talie. Ajungem la Mona, care încă mai citește din agendă. — Hai să mâncăm niște floricele trase în caramel, zice Helen. Uite, Carl se duce să ne ia. Și, cu agenda încă deschisă în mâini, Mona își ridică privirea. Cu gura ușor deschisă, clipește o dată, de două ori, de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
elastic; ne poticnim și ne împleticim prin mulțime, ținându-ne de talie. Ajungem la Mona, care încă mai citește din agendă. — Hai să mâncăm niște floricele trase în caramel, zice Helen. Uite, Carl se duce să ne ia. Și, cu agenda încă deschisă în mâini, Mona își ridică privirea. Cu gura ușor deschisă, clipește o dată, de două ori, de trei ori, repede. Oftează și zice: — Știți ceaslovul ăla pe care-l căutam? zice. Cred că l-am găsit. Capitolul 34 Unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
atunci ea se va poticni, va ameți, nu-și va mai putea aduna mințile. Exact ca Fratele cel Mare, cu cântecele și dansurile lui. În parcarea pavată cu pietriș, la jumătatea drumului dintre bâlci și mașina lui Helen, Mona ține agenda în așa fel încât luminile bâlciului strălucesc pe o singură pagină. La început, singurele lucruri care apar acolo sunt însemnările pe care le-a făcut Helen pentru ziua cu pricina. Numele „căpitanul Antonio Cappelle“ și o listă cu întâlniri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
La fel cum Helen pusese stăpânire pe dom’ sergent. La fel cum pun stăpânire pe noi trecutul, mass media, lumea. Helen zice, Stridie zice cu gura lui Helen: — Mona știa de ceaslov de săptămâni întregi. A știut de când a văzut agenda lui Helen. Doar că nu putea să-l traducă, zice. Eu, unul, sunt cu muzica, iar Mona e... ca s-o spunem pe-a dreaptă, Mona e cu prostia, zice Stridie. În după-amiaza asta, zice Stridie cu vocea lui Helen, Mona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
i-e pătată de negi și acoperită de peri cenușii. Are unghii groase și galbene. „Vă rog să mă iertați că mi-am pus capăt zilelor“, zice hârtia. „Acum sunt cu fiul meu.“ Este scrisul lui Helen, același scris din agendă, din ceaslov. Este semnat „Helen Hoover Boyle“, cu scrisul ei. Mă uit când la trupul din brațele mele, la sânge și la voma verzuie de sodă, când la dom’ sergent și zic: Helen? — În carne și oase, zice dom’ sergent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Comitetul județean P.C.R. de stadiul investițiilor. Dacă nu va porni la timp instalația de recuperare, ne vor înghiți deșeurile de fabricație, și-i jale, tovarășe... Cum ai zis că te cheamă? A, da, Vlad; mi-am notat și aici, în agendă. Orice restanță la montaj va aduce cu sine penalități la salariu. Informează-ți, te rog, echipa ce-o conduci! Da, am înțeles aprobă Vlad pierdut, roș tot de emoție, apoi, cînd ușa a fost deja închisă furios, iar pașii femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-ar în gît Ora solstițiului! Domnule, aude Mihai în telefon dacă ești tot cel cu geamantanele, zău că mă scoți din minți. Cursa e la Sălcii; autofreza a plecat într-acolo. Mihai trîntește receptorul la loc și-și consultă iar agenda de lucru, să vadă ce i-a mai rămas de făcut, afară de un referat tehnic privind extinderea filamentelor în anul viitor, pe care îl lasă săptămînii viitoare, să discute cu ingineri mai vechi în ale meseriei. Cînd aude două bătăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pic, ce mă ia el, un mucos, pe mine cu cartea lui Aristotel?!) Maria s-a comportat incredibil. Tot timpul, tot timpul... De ce? Ba, cîțiva ani după naștere a făcut și tratament... Ce s-a întîmplat, în fond, atunci?" Scoate agenda, caută, formează prefixul orașului Iași, urmat de numărul unui telefon. Alo, tovarășul procuror-șef Cîmpeanu? întreabă cînd aude mormăitul unui bărbat trezit din somn. Ați lucrat acum douăzeci de ani la uzina mecanică, la...?... Lua-te-ar Dracu'! țipă Cîmpeanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dosar cu dosar, plic cu plic, hârtie cu hârtie. Erau puse acolo, de-a valma, scrisori și cărți poștale, proiecte inginerești, fotografii, brevete de invenție, articole decupate din ziare, diplome școlare, referate tehnice, facturi, graficele riguroase ale unei febre moderate, agende de șantier, însemnări intime, radiografii pulmonare, desenele unor fetițe cu numele Cristina și Ioana, trei exemplare dactilografiate ale unei cărți netipărite, Zări nemărginite, sute de flori ale reginei și de gențiane presate, un refuz sec, standard, și pustiitor al Editurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
declară îngrijorați de starea spitalelor de specialitate și de numărul tot mai mic de locuri din aceste unități medicale.” Se cuvine să îi citez în continuare și pe d-l Varujan Vosganian, vicepreședintele al PNL-ului (economist și om politic): Agenda cetățeanului este ocupată, în proporție de două treimi, de temele cu conotație economică. În ciuda acestei realități, totuși presa, mai ales televiziunile, au rămas inerte. Există o anume mișcare, este prezentă o anume politică, care blochează transferul unor informații de natură
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]