KorAP: Find »[drukola/base=ajun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...110 111 112 ...175 >

4,357 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

am spus, grosolană prin definiție) de a obține certitudine în iubire și în durata ei, sau să renunți? Cum, pentru toată viața? Chiar? Cu același om?! Hm! adevărat, era neliniștitor, cum să zici da? VI "Uite, îi spusei deci în ajunul Anului nou, s-a făcut frumos, nu vrei totuși să facem Revelionul la Braserie? Avem masă reținută, am și plătit-o, dar n-are importanță. Domnul Jenică mi-a spus că dacă nu venim, îmi dă banii îndărăt." " Nu, zise

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cu familiile și rubedeniile lor, făceau Revelionul în propria lor cârciumioară, bineînțeles cu obloanele trase. "Dacă doriți, dom' profesor, poftiți cu doamna, sînteți invitații noștri, o să ne facă plăcere", îmi spuseseră la o întrebare de-a mea, dacă închideau de ajunul Anului nou. Pesemne e mai comod..." " Nu e vorba că ar fi mai comod, dom' profesor, dar cum să petreci și să te distrezi într-o odaie de patru pe trei?" "Cum, doar atâta aveți?!" Da, aveți dreptate, am avut

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
cineva care a scăpat, un învățător. Știi, se cântă cu o voce puternică de bărbat, care poate sugera forța unui cor, în timp ce textul spune că a trecut un înger peste fruntea rece a luptătorului. Unul dintre ei murise tocmai în ajunul Nașterii, și și-au adus aminte de patria pierdută..." "Sau de libertatea pierdută", zisei... "Înțeleg, zise Suzy, îți aduce și ție aminte de ceva." " Da, nu vrei să mai repeți? zisei pe deplin liniștit, deși simțeam cum crește în mine

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

păr și de fâșul hanoracului; globurile și insignele rare cu Moș Crăciun (adevăratul, nu impostorul din Uniunea Sovietică!) schimbate cu băieții în spatele blocului; brioșele rumenite de bunica Aneta, din coca rămasă de la cozonac (n-aveam voie să mâncăm înainte de noaptea Ajunului); portocalele (te întâlneai doar două zile cu ele, în decembrie); cănile cu ceai sau cacao fierbinte (nici ciocolata nu se mai găsea, în ultimii ani). Depozitasem tot ce merita depozitat în rafturile memoriei. Spațiul dintre Rathaus și piațeta mea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

Apropiindu-se ca să-i dea bună dimineața soției și să-i sărute mâna, remarcă de astă dată ceva foarte deosebit pe chipul ei. Și cu toate că o „anecdotă“ (cum se exprima el în mod obișnuit) îl făcuse să presimtă încă din ajun că așa se va întâmpla, încât, adormind, fusese destul de îngrijorat, totuși și acum simți un fel de frică. Fetele veniră și-l sărutară; și ele, deși nu erau supărate, păreau să se poarte altfel decât în mod obișnuit. Ce-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ziua de naștere a Nastasiei Filippovna, drept cadou din partea lui, un colier extraordinar de perle, care costase o mulțime de bani, și că acorda foarte mare importanță acestui cadou, deși știa că Nastasia Filippovna nu era ahtiată după bijuterii. În ajunul zilei de naștere a Nastasiei Filippovna fusese foarte agitat, deși ascunsese cu dibăcie această stare. Tocmai despre acest colier aflase ceva generăleasa Epancina. E adevărat că Elizaveta Prokofievna începuse de mult să simtă frivolitatea soțului ei, chiar obișnuindu-se în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Prokofievna începuse de mult să simtă frivolitatea soțului ei, chiar obișnuindu-se în parte cu ea; însă era imposibil să rateze acest prilej; zvonul despre perle o interesa extrem de mult. Generalul își dăduse seama din timp de asta; încă din ajun fuseseră rostite niște cuvinte; presimțea că va trebui să aibă o explicație capitală și se temea de ea. Iată de ce, în dimineața cu care am început povestirea noastră, n-ar fi vrut deloc să ia micul dejun în sânul familiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
sfârșit s-a considerat o mare păcătoasă. Copiii, ca niște păsărele, dădeau din aripi la geamurile ei și îi strigau în fiecare dimineață: „Nous t’aimons, Marie!“**. A murit foarte curând. Eu unul credeam că va trăi mai mult. În ajunul morții ei, înaintea asfințitului, am trecut pe la ea; m-a recunoscut, se pare, și i-am strâns mâna pentru ultima oară; ce mult i se uscase mâna! Iar dimineață vine cineva și-mi spune că Marie a murit. De data

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
de ani și trei luni. Am învățat împreună; eu, din școală, am intrat direct în armată... — Da, și tata a fost în armată, sublocotenent în regimentul Vasilievski. — Ba în regimentul Belomirski. Transferul în regimentul Belomirski a avut loc aproape în ajunul morții. Am stat lângă el și i-am dat binecuvântarea întru veșnicie. Mama dumneavoastră... Generalul se opri puțin ca și cum l-ar fi încercat o amintire tristă. — Și ea a murit la șase luni după aceea, din cauza unei răceli. — Nu de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
logodit cu Ganka! Cu ăsta? Păi se poate? (Le spun tuturor!) Păi îl cumpăr numai cu o sută de ruble, îi dau o mie, hai trei, ca să se lase păgubaș și e în stare s-o ia la fugă în ajunul nunții și să-mi lase mie mireasa! Știi bine că-i așa, Ganka, ticălosule! Doar ai lua trei mii! Uite-le aici! De-aia am venit, ca să-ți iau o așa chitanță; am spus că te cumpăr și te cumpăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
buchete de camelii albe. Pentru un anume efect special, Anfisa Alexeevna dorea să aibă camelii roșii. Mai că nu scosese sufletul din bietul Platon; deh! ca soț, promisese că va face rost de un buchet și ce să crezi? În ajun, le sechestrase pe toate Mâtișceva, Katerina Alexandrovna, care era teribilă rivală în toate cu Anfisa Alexeevna; se aveau la cuțite. Firește, s-a lăsat cu isterie, cu leșin. Platon era distrus. Se înțelege că dacă Petea, în acest moment interesant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
fi îmbunătățit considerabil; în asemenea cazuri, recunoștința femeilor nu cunoaște limite. Se zbătea încoace și încolo ca un smintit; dar chestiunea era imposibilă, nici n-are rost să mai spunem. Când deodată, dau peste el la ora unsprezece seara, în ajunul zilei de naștere și al balului, la Maria Petrovna Zubkova, vecina lui Ordânțev. Strălucește. „Ce-i cu tine?“ „Am găsit! Evrika!“ „Ei, frate, m-ai dat gata! Unde? Cum?“ „La Ekșaisk (este acolo un orășel cu numele ăsta, la vreo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
uimit foarte mult, zău așa. La multe mă așteptam, dar la asta nu! Chiar mă puteai lua de soție știind că unul ca el îmi dăruiește un colier de perle atât de scump și mai că n-o face în ajunul nunții tale, iar eu îl primesc? Dar Rogojin? Chiar la tine-n casă, cu maică-ta și cu soră-ta de față, s-a târguit pentru mine, iar tu, după asta, ai venit în pețit și mai că n-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
față de acestea, însă ele n-au izbutit să afle ce vină își asumase. Deveni brusc îngăduitoare până și cu Ivan Feodorovici, pe care toată luna îl ținuse în dizgrație. Firește, chiar de-a doua zi regretă teribil sentimentalismul ei din ajun, până la prânz apucă să se certe cu toți, însă spre seară orizontul se însenină din nou. În general, toată săptămâna continuă să se afle într-o stare de spirit destul de senină, ceea ce nu i se mai întâmplase de mult. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
aproape numai de asta vorbi în jumătatea de oră cât ținu vizita ei. Prințul Ș. era amabil și simpatic ca de obicei, îl întrebă pe prinț despre trecut, își aminti cum se cunoscuseră prima oară, așa că despre cele petrecute în ajun nu spuseră mai nimic. În sfârșit, Adelaida nu se mai putu abține, pufni în râs și i se destăinui că au venit incognito; însă cu aceasta destăinuirile încetară, deși incognito-ul dădea a înțelege că părinții, adică mai ales Lizaveta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
dumneata! Seara târziu, după ora zece, apăru Kolea cu un sac întreg de noutăți. Știrile erau din două surse: de la Petersburg și de la Pavlovsk. Îi relată în grabă noutățile principale de la Petersburg (mai ales despre Ippolit și despre istoria din ajun), cu gândul de a reveni la ele mai târziu, după care trecu la cele din Pavlovsk. Cu trei ore în urmă se întorsese de la Petersburg și, nemaitrecând pe la prinț, se dusese de-a dreptul la Epancini. „Acolo e de groază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
se duse în camera ei de sus, fără ca măcar s-o privească pe Aglaia. Când prințul se întoarse acasă, pe la ora zece, se întâlni pe terasă cu Vera Lukianovna și cu servitoarea. Amândouă strângeau vasele și măturau după dezordinea din ajun. — Slavă Domnului că am terminat curățenia înainte de venirea dumneavoastră! spuse Vera cu bucurie. — Bună ziua; mi se învârte puțin capul; am dormit rău; aș trage un pui de somn. — Aici, pe terasă, ca ieri? Bine. O să le spun tuturor să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
încă mult, mult asemenea delir conțineau scrisorile. Una dintre ele, cea de-a doua, era așternută pe două coli poștale, scrise mărunt, de format mare. În sfârșit, prințul ieși din parcul întunecos prin care rătăcise mult timp, ca și în ajun. Noaptea luminoasă, străvezie i se păru și mai luminoasă ca de obicei. „Oare chiar să fie atât de devreme?“ se gândi el. (Uitase să-și ia ceasul.) De undeva de departe auzi muzică. „La gară, probabil, își zise el; desigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Dintre cei tineri, contau aproape numai pe Evgheni Pavlovici, care trebuia să-și facă apariția ca însoțitor al doamnei Belokonskaia. De faptul că va veni Belokonskaia prințul aflase cu vreo trei zile înainte; despre serata propriu-zisă fusese prevenit doar în ajun. Desigur, observase aerul preocupat al membrilor familiei și chiar, după unele frânturi de discuție și aluzii îngrijorate, își dăduse seama că aceștia se temeau de impresia pe care o poate face el. Dar Epancinii, toți ca unul, își făcură ideea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
el vorbi „excelent“, cum se exprimau apoi surorile Aglaiei: „modest, încet, fără cuvinte de prisos, fără gesticulație, cu demnitate; și-a făcut excelent intrarea; era îmbrăcat admirabil“ și nu numai că „nu căzuse pe parchetul lustruit“, cum se temuse în ajun, dar, după toate aparențele, chiar le făcuse tuturor o impresie plăcută. În ce-l privește, așezându-se și privind bine împrejur, remarcă îndată că persoanele adunate nu seamănă câtuși de puțin cu fantomele de ieri, cu care îl speriase Aglaia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
în sinea lui... Dar lucrurile luară o altă întorsătură. Încă de la început, de când intrase în salon, prințul se așezase cât mai departe de vaza chinezească cu care Aglaia îl speriase atât de tare. Cum să crezi că, după cuvintele din ajun ale Aglaiei, în sufletul lui își făcuse loc o convingere fermă, o presimțire uimitoare și imposibilă că va sparge negreșit, chiar a doua zi, această vază, oricât de departe s-ar ține de ea și oricât s-ar strădui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
ce își amintea și înțelegea; își dădea seama că singur nu se va putea liniști. Încetul cu încetul prinse rădăcini în el convingerea că astăzi trebuia să se întâmple cu el ceva deosebit și definitiv. Criza prin care trecuse în ajun fusese dintre cele ușoare; în afară de ipohondrie, o oarecare greutate în cap și dureri la mâini și la picioare, nu simțea nici un fel de urmări. Mintea îi era destul de limpede, deși sufletul îi era bolnav. Se ridică destul de târziu din pat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
se intereseze de prețioasa sănătate“ etc. și, pe lângă aceasta, ca să arunce o privire la „dulăpior“. Nu se ținu decât de ofuri și ahuri, așa că prințul îl lăsă repede să plece, dar acesta încercă totuși să-l descoase despre criza din ajun, deși se vedea că știe deja toate amănuntele. În urma lui, tot pentru câteva clipe, dădu fuga Kolea. Băiatul se grăbea într-adevăr, era cuprins de-o neliniște puternică și posomorâtă. Începu prin a-l ruga, direct și insistent, pe prinț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
doua zi să-l anunțe printr-o scrisoare deschisă pe episcopul său că, necrezând în Dumnezeu, consideră că n-ar fi cinstit să înșele poporul și să se hrănească gratis din munca acestuia, așa că renunță la rangul preoțesc căpătat în ajun, iar scrisoarea o tipărește în ziarele liberale - deci, asemeni seminaristului francez, cică și prințul fusese ipocrit în felul lui. Se zicea că ar fi așteptat dinadins sindrofia dată de părinții logodnicei, prilej cu care fusese prezentat mai multor persoane foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Epancini, cât timp aceștia rămăseseră la Pavlovsk, nu era primit, că i se refuzase orice întrevedere cu Aglaia Ivanovna; că pleca fără să scoată o vorbă și că a doua zi venea din nou, parcă uitând cu desăvârșire refuzul din ajun și, firește, era refuzat din nou. Mai știm și că la o oră, poate chiar mai puțin, după ce Aglaia Ivanovna plecase în fugă de la Nastasia Filippovna, prințul era deja la Epancini, fiind desigur încredințat că o va găsi acolo pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]