3,112 matches
-
de pâine. Scotocind după ea, a dat peste pumnalul 88 rupt... pe care îl păstra ca pe un trofeu... Cât ai clipi, l-a smuls din teacă. A privit la el cu ochii scânteietori, în timp ce strângea mânerul încât i se albiseră buricele degetelor ... Nu-și putea lua ochii de pe lama ruptă a pumnalului care încă mai strălucea... Fulgerul amintirii când Trestie - „fratele” său și Limbosu - l-au salvat de sub nasul inamicului i-a năpădit gândurile. „Acolo m-am putut folosi de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
șăf pe o echipă ce încarcă vagoane. Aș dori să aflu și despre tine cum o duci și ce mai faci? Ce fac ai tăi? Sunt sănătoși? De când tot aștept să mă chemi la nunta feciorului a început să-mi albească capul și mustața... Da’ a veni ea și ziua ceea! Dragă frățioare, îți doresc sănătate ție și la ai tăi. Poate pui și tu mâna pe condei și îmi scrii măcar două vorbe, să știu că sunt de la fratele meu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu Înțelegeam cu ce drept, cu acoperirea cărei ordini superioare aveam voie să judec oameni de vîrsta părinților sau chiar a bunicilor mei. Era mult prea mult. Funcția aceasta ar trebui Îndeplinită tîrziu, spre bătrînețe, cînd părul ți s-a albit de loteriile vieții, cînd ochii ți s-au umbrit de cîte-au văzut. Abia atunci, către sfîrșit, cînd trebuie să fi adunat În tine toate Înțelepciunile lumii. Nu acum la douăzeci și ceva de ani, cînd abia răsari În lumină, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pridvorul cu stîlpii sculptați, priveliști sincopate, tu Însăți cu respirația tăiată patru decenii de acum Înainte, și după aceea cine știe ca va mai fi. Încep aberațiile, ne vom trezi Îmbătrîniți, trăiți fără rost, cu visele Înțepenite; soțul tău va albi, chiar fiica ta va fi În puterea vîrstei, la rîndul ei cu copii, vei fi cu alte cuvinte bunică. Iată răsplata vieții, ca și cum am fost meniți numai acestei stricte biologii. Singură Keti va rămîne tînără, la vîrsta adolescenței, pentru că acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lui. Ana avea acum 39 de ani, sora ei 35, iar fiica 17, era elevă la un liceu cu internat, În București, pentru că În municipiul-capitală a județului, unde mă aflam, nu exista un asemenea liceu. Era În ultima clasă. El albise, deși fața Îi era Încă tînără, soția, deși vizibil Îmbătrînită - dusese tot greul gospodăriei - era Încă la fel de vioaie ca În urmă cu aproape douăzeci de ani. Fiica cea mică era plecată de mult, locuia, acum la București, terminase Politehnica, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
soția Învățătorului i-ar fi putut spune cîte ceva, fusese la fiică de cîteva ori, și stătuse de fiecare dată cîte o lună-două, dar ea nu era aici. Vorbi Însă despre soțul Anei, conștiincios În Îndatoririle lui de serviciu, ușor albit la tîmple, apoi de devoțiunea lui Lung și a soției acestuia față de toți ai casei, o comunicare inegală la prima vedere, dar Întemeiată pe natura umană ce trece peste fictivele granițe sociale sau alte granițe inventate de oameni, și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
asta. Și zilele trec. Acesta e rostul lor: să treacă peste oameni. Și ne-amintim de una, de alta, de noi Însene, cele de atunci, care am fost și nu mai suntem, căci a trecut timpul peste noi. Mama a albit de tot; se vaită de oase, de bătrînețe, vederea i-a scăzut. La televizor, privește totuși cu oboseală; uneori nu poate. Și iarna, cum e acum, ninge și Îngroapă, știi bine, ulițele În zăpezi. Atunci totul e izolat, părăsit, aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să crești struți? Nu. Nuuu? Da. Aha. Am înțeles. Despre ce este vorba? E vorba de statui. Care statui? Statuile, în general, și mai ales cele turnate în bronz cu cai cu tot când e cazul de cai. Le-au albit păsările și în general porumbeii. Să punem o taxă pe porumbei? Ar fi o idee. Dar ce facem cu ciorile, cu vrăbiile, cu... Punem și pe ele o taxă, o amendă! Și cine plătește? Mitropolia! Sunt animalele astea cu aripi
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
sexul micuț al păpușii ce-o Întruchipează magic pe Vanessa, rivala, aceasta simte o durere acolo și țipă lipită de stîncă. În concluzie, deși femeile se dezbracă, gîfÎie și gînguresc bezmetic, impresia dominantă este de alb spitalicesc, albe sînt coapsele, albi sînii, lumînările, fesele, portretul lui Budha (?), albă cicatricea unei operații de apendicită anterioară filmărilor, sexul este și el alb ca varul fiindcă-i spălat cu șampon În piscină, Înainte de Împreunări mimate fără urmă de entuziasm și respect față de artă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe care o întîl-neam devreme de tot, la ceai, într-o sari albă, simplă, și cu picioarele goale. Și într-o zi mi-a spus (primele ei cuvinte neoficiale): ― În țara dumneavoastră trebuie să fie foarte frig. De aceea sunteți albi... A pronunțat cuvântul "alb" cu oarecare invidie și melancolie, uitîndu-și fără voie câteva clipe mai mult privirea pe brațul meu, așa cum se rezemase de masă, jumătate goi în bluza de lucru. Am fost și surprins, și încîntat ghicind invidia aceasta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de curioasă: ― La d-stră cum se suie lumea pe terasă? ― Noi n-avem terase. ― Deloc, deloc? ― Deloc. ― Trebuie să îie trist. Cum vedeți, atunci, soarele? ― Pe stradă, la câmp, cum se vede soarele. Se gândi o clipă. ― De aceea sunteți albi. Sunteți foarte frumoși. Și eu aș vrea să fiu albă, nu se poate asta, nu e așa? ― Nu știu, dar bănuiesc că nu. Pudră. Avu o uitătură de dispreț. ― Pudra se spală. D-stră v-ați pudrat când erați mic? ― Nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o dragoste eternă și cerească; dragostea mea cerea împlinire, viețuire pe pământ, nu pereche îngerească... Khokha îmi dedea și alte vești: operația inginerului nu reușise prea bine, și concediul i se prelungea cu încă șase luni. D-na Sen a albit, fața îi e acum ca de sfântă. Maitreyi a slăbit înspăimîntător și refuză cu încăpățînare orice propunere în căsătorie. De când s-a întors din Midnapur, întreabă mereu de mine la telefon, în Royd Lane, și crede că e mințită, că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu el. Transpirase mult cît trăsese cu urechea, și acum i se făcuse frig pe veranda umbrită și străbĂtută de vîntul răcoros dinspre nord-vest. Ceea ce acoperea puloverul era un toc de pistol pentru umăr, a cărui piele era Încrețită și albită de la transpirație; În toc se afla un Colt 45, și greutatea sa constantă Îi făcuse un furuncul puțin mai jos de subsuoară. Se Întinse aproape de zidul casei, pe un pat de campanie. Asculta În continuare cu atenție. Pasărea ciripea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În noaptea cînd dăduse de ei În tabărĂ. Și nu peste mult timp descoperiră secretul. Era În afara cărĂrii, În pădure, În dreapta, și urmele bătrînului mascul Îi duseseră la el. Era un craniu care-i venea lui David pînĂ la piept, albit de ploi și de soare. Fruntea i se adîncea mult Într-un loc și dintre găvanele ochilor pornea o crestătură care Înflorea În două găuri, acolo unde fuseseră colții Înainte să fie retezați. În timp ce privea craniul, Juma le arătĂ unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care, de două ori, 450-ul lui taică-său; apoi izbiturile și trosnetele se Îndepărtară Încet, iar el se duse-n desiș, unde-l găsi pe Juma tremurînd, cu sîngele curgîndu-i pe toată fața. Taică-său era furios și se albise la față. — S-a repezit la Juma și l-a trîntit la pămÎnt, Îi spuse taică-său. Juma l-a nimerit În cap. Și tu unde ai tras? Unde-am nimerit, la dracu’. SĂ ne luăm după dîra de sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să ataci un blindat În mișcare, dar dacă frîna puteam să trag cu bazooka nemțească. Autoblindatul se apropie foarte rapid și de-acum puteam distinge și mai clar chipurile ocupanților. Se uitau cu toții În lungul drumului. Claude și Onie se albiseră și lui Red Îi zvîcneau mușchii feței. Eu, ca Întotdeauna, mă simțeam golit pe dinăuntru. Apoi cineva din blindat văzu urmele de sînge, Volkswagen-ul din șanț și cadavrele. Începură să strige În germană, iar șoferul și ofițerul de lîngă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la drum, că mi s-o urât de când stau pe cuptor și ascult doar melița babei mele. Că are o guriță...Să i-o ție Dumnezeu! Că taman cum spuneai tu m-am însurat de tânăr și uite cum am albit...Ca omătul. Noroc de luleaua asta că îmi mai ține de urât, că altfel luam câmpii de multă vreme... Nu te cred, moș Pâcule. Cum adică? Uite așa bine. Anii au trecut ca vântul și - săracul de mine - când să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
n-aveam cum aduce în țară tunurile. Și obiectele personale mi le-am abandonat undeva, în mijlocul drumului. Colonelul înalt, cu o statură impunătoare și ținută demnă de militar de carieră, își lăsă ochelarii pe masă, își trecu mâinile prin părul albit pe la tâmple, oftând: - Măi băiete, știu cum s-a făcut retragerea, nu ești singurul care ai pățit asta, însă tare mă tem c-o să ajungi în fața Curții Marțiale! Fără resentimente, colonelul îl numi comandant de pluton în compania a douăsprezecea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
profesor - a Întins mâna securistul spre tata Toader și către Petrică. La auzul acestor cuvinte, tata Toader, strângând din pumni, a intervenit: ― Cine Îi fi dumneata de vorbești cu noi de parcă sântem de aceeași etate? Nu vezi că ne-o albit părul ca omătul și că Îți putem fi tată? Măsoară-ți vorbele! Securistul a tresărit, gata să riposteze, când Petrică a răbufnit: ― Parcă ai pus o Întrebare, stimabile. Se cuvine să răspundem. Află dumneata că noi doi suntem frați. Frați
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
au eliminat din presă? Ce să fi făcut decît să trec pe pilot automat? Alții au ales libertatea. Eu am ales scris-cititul. Sorb o înghițitură din cafeaua de protocol a postului, în timp ce se desfășoară altă reclamă de detergenți: soluția care albește și pe dracu'. Tot avem nevoie, pentru biografii, de supra-înălbitori: "Mă duc să i-o arăt și lui Ioneasca". Ba lui Paleologu, îmi spun. De ce oare, de ce oare, în 20 decembrie '89, către seară, Ion Druță îi telefona tocmai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a zis întregului Israel: "Iată că v-am ascultat glasul în tot ce mi-ați zis, și am pus un împărat peste voi. 2. De acum, iată împăratul care va merge înaintea voastră. Cît despre mine, eu sunt bătrîn, am albit, așa că fiii mei sunt cu voi, am umblat înaintea voastră, din tinerețe pînă în ziua de azi. 3. Iată-mă! Mărturisiți împotriva mea în fața Domnului și în fața unsului Lui: Cui i-am luat boul, sau cui i-am luat măgarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
iar dacă nu vom reuși să reluăm legătura în timp util un sincer „La mulți ani!” pentru onomastica ce se apropie. Cu mult drag, Cristina Rusu P.S. * Aș dori în caz de răspuns să-mi scrieți la vechea adresă (com. Albești, sat CorniAlbești, jud. Vaslui). Vă rog în scrisoare să-mi menționați și numărul de telefon. * îmi cer scuze pentru scrisul neîngrijit al acestei scurte scrisori, dar promit că următoarea va fi scrisă ca la carte. * Aștept cu multă nerăbdare răspunsul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu laptopul de pământ, Magicianule, ce părere ai tu despre asta? - Sunt de părere că normalitatea este interpretabilă, iar anormalitatea mult mai prezentă în viețile oamenilor decât și-ar putea imagina cineva... Scriitorul strânse balustrada cu putere, până când degetele se albiră, iar încheieturile protestară dureros... Și se prăbuși din nou. Balustrada podului este vopsită în negru și rece la atingere. Dedesubt, șuvoiul înspumat al râului plimbă către o posibilă deltă mii de umbrele colorate care se rotesc amețitor. Ce noroc pe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
spun? Spusese toate astea fără sarcasm, fără dezaprobare, doar ca pe o simplă relatare a faptelor. Am tot răsucit pe mână firul telefonului până când mi‑a tăiat cu totul circulația, pumnul mi s‑a umflat și degetele mi s‑au albit; după care am simțit În gură gust metalic de sânge și mi‑am dat seama că Îmi mușcam buza pe dinăuntru. — Alex, nu am uitat să sun, am mințit eu cu toată gura, În Încercarea de a mă elibera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
spus că o să mă duc la istorie (chiar așa și credeam că voi face!). Atunci ea m-a chemat Înăuntru, În casa lor (era un interior foarte sobru, cu mobile indispensabile și cu covoare populare peste tot și pereții erau albi, văruiți curat, fără nici o zugrăveală mai intimă, astfel că am simțit adiind o răceală de mănăstire, ca la călugărițe; ea și mama lor duceau o viață de autoclaustrare, izolate de confortul celorlalți, parcă voind să sfideze simțul comun și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]