5,298 matches
-
spus Alice fluturând o mână în timp ce el se pregătea să-i închidă portiera. Mulțumesc pentru cină. Hugo a privit-o îndurerat. Cina! După tot ce făcuse ea în seara aia, una dintre cele mai groaznice seri din viața lui, oare Alice nu merita mai mult decât o cutie de bere caldă și niște paste vechi amestecate cu mâncare de copii? — Putem să ne mai vedem? a întrebat-o Hugo. Mi-ar face o mare plăcere să te invit la cină - știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o mare plăcere să te invit la cină - știi -, la o cină adevărată. Ca să-ți mulțumesc. — Nu e nevoie. Sincer. — Dar eu chiar vreau, a insistat el. Sincer, chiar vreau. Ce zici de weekendul viitor? —OK, a fost de acord Alice întorcându-i zâmbetul ăla al ei, care-l făcea pe Hugo să i se strângă și să-l ardă stomacul. Ar fi minunat. Dar să știi că n-a fost o problemă. Să te ajut. Mă bucur c-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
evidență frumusețea clădirilor. Hugo a admirat grilajele rare, alămurile elegante și sticla strălucitoare a ferestrelor. Pietrele sclipeau datorită miilor de minerale fără nume. Pentru el, cel puțin. Hugo a admirat toate aceste lucruri în parte ca să nu se gândească la Alice în timp ce conducea. Când își amintise de gura lui în jurul sfârcului ei, lovise bordura de două ori. Și se temea să-și aducă aminte de chiloțeii ei cu broderie englezească în traficul aglomerat al navetiștilor. Măcar pentru binele mașinii lui, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întrebat el. — Ce s-a întâmplat? a repetat Neil nevenindu-i să creadă. Ce s-a întâmplat? Ochii porcini i-au scăpărat. Ce naiba s-a întâmplat la Piele? a tunat el. Mintea lui Hugo, care fusese plină de prospețimea lui Alice, s-a umplut acum de depravarea Laurei, așa cum îi apăruse: goală pușcă, cu picioarele depărtate în camera aia sufocant de parfumată. A simțit că-i vine să vomite. Întregul episod îi ieșise din minte. De atunci și până-n clipa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
bine să spună da și să sune la Chicklets, în speranța că personalul de-acolo o să-l mai țină puțin pe Theo. Sau, și mai bine, și-a spus Hugo, simțind un val de ușurare, putea s-o sune pe Alice. Nu zisese ea că dacă mai are nevoie de ceva, poate s-o sune? Alice stătea și-i citea Rosei. Dar nu se concentra pe Cartea de atins și de simțit a lui Peter Rabbit. Alice se gândea la Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o să-l mai țină puțin pe Theo. Sau, și mai bine, și-a spus Hugo, simțind un val de ușurare, putea s-o sune pe Alice. Nu zisese ea că dacă mai are nevoie de ceva, poate s-o sune? Alice stătea și-i citea Rosei. Dar nu se concentra pe Cartea de atins și de simțit a lui Peter Rabbit. Alice se gândea la Hugo și la felul în care acesta o atinsese și o simțise. Toată dimineața nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-o sune pe Alice. Nu zisese ea că dacă mai are nevoie de ceva, poate s-o sune? Alice stătea și-i citea Rosei. Dar nu se concentra pe Cartea de atins și de simțit a lui Peter Rabbit. Alice se gândea la Hugo și la felul în care acesta o atinsese și o simțise. Toată dimineața nu fusese în stare să se gândească la altceva. Chipul lui Hugo - frumos, sensibil, obosit - îi plutise în fața ochilor. În degetele care întorceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo și la felul în care acesta o atinsese și o simțise. Toată dimineața nu fusese în stare să se gândească la altceva. Chipul lui Hugo - frumos, sensibil, obosit - îi plutise în fața ochilor. În degetele care întorceau paginile pentru Rosa, Alice a început să simtă furnicături când și-a amintit cum mângâiase, cu ele, buzele lui Hugo sau cum îi atinsese părul. — Uite cum curăță Doamna Tittlemouse urmele alea lipicioase, a murmurat Alice în creștetul de culoarea mierii al Rosei. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ochilor. În degetele care întorceau paginile pentru Rosa, Alice a început să simtă furnicături când și-a amintit cum mângâiase, cu ele, buzele lui Hugo sau cum îi atinsese părul. — Uite cum curăță Doamna Tittlemouse urmele alea lipicioase, a murmurat Alice în creștetul de culoarea mierii al Rosei. Cu toate astea, gândurile lui Alice erau concentrate pe aftershave-ul lui Hugo, care avea un miros iute, de citrice. Parfumul acela delicios o obligase să facă o comparație cu felul în care mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
furnicături când și-a amintit cum mângâiase, cu ele, buzele lui Hugo sau cum îi atinsese părul. — Uite cum curăță Doamna Tittlemouse urmele alea lipicioase, a murmurat Alice în creștetul de culoarea mierii al Rosei. Cu toate astea, gândurile lui Alice erau concentrate pe aftershave-ul lui Hugo, care avea un miros iute, de citrice. Parfumul acela delicios o obligase să facă o comparație cu felul în care mirosea Jake în ultima vreme. Chestiunea băilor, pe care mama ei o considerase a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gravă. Jake căpătase tendința de a face, între băi, pauze nu doar de o zi, așa cum proceda ea, ci de săptămâni întregi, ceea ce însemna că devenise cam împuțit. Părul lui, cândva strălucitor, acum arăta, mai tot timpul, slinos. De asemenea, Alice observase că Jake nu mai folosea săpunul și avea tendința să facă mătreață. Nici unul din aspectele astea nu le-au fost de ajutor în încercările de reconciliere. Ca să nu pomenească de acelea de a face sex. Acum, de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mătreață. Nici unul din aspectele astea nu le-au fost de ajutor în încercările de reconciliere. Ca să nu pomenească de acelea de a face sex. Acum, de fiecare dată când Jake încerca s-o ia în brațe, barba o zgâria pe Alice pe față și-i umplea nările cu miasma caldă și penetrantă a nespălării. Contrastul cu obrajii rași ai lui Hugo și cu starea generală de curățenie era absolut. — Aici e mama lui Tom Kitten. Îl spală pe față cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
curățenie era absolut. — Aici e mama lui Tom Kitten. Îl spală pe față cu o cârpă minunat de pufoasă... Ce bine-ar fi dacă mama lui Tom Kitten ar putea să-l spele și pe tatăl Rosei, s-a gândit Alice. —Ooo, draga mea. Ăsta e telefonul. Mă duc să răspund. Alice și-a așezat fiica pe podea cu atenție și a întors pagina la ilustrația unde doamna Tiggywinkle atârna pe sârmă un covoraș din piele de oaie. În timp ce Rosa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe față cu o cârpă minunat de pufoasă... Ce bine-ar fi dacă mama lui Tom Kitten ar putea să-l spele și pe tatăl Rosei, s-a gândit Alice. —Ooo, draga mea. Ăsta e telefonul. Mă duc să răspund. Alice și-a așezat fiica pe podea cu atenție și a întors pagina la ilustrația unde doamna Tiggywinkle atârna pe sârmă un covoraș din piele de oaie. În timp ce Rosa a început să tragă, curioasă, de materialul pufos, Alice a traversat camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
duc să răspund. Alice și-a așezat fiica pe podea cu atenție și a întors pagina la ilustrația unde doamna Tiggywinkle atârna pe sârmă un covoraș din piele de oaie. În timp ce Rosa a început să tragă, curioasă, de materialul pufos, Alice a traversat camera și a ridicat receptorul. Spera, până la ultima fibră din trup, că era Hugo. Și chiar el era. —Alice. Slavă Domnului că ești acolo. Crezi c-ai putea... — Sigur, a răspuns ea zâmbind, când Hugo a terminat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
atârna pe sârmă un covoraș din piele de oaie. În timp ce Rosa a început să tragă, curioasă, de materialul pufos, Alice a traversat camera și a ridicat receptorul. Spera, până la ultima fibră din trup, că era Hugo. Și chiar el era. —Alice. Slavă Domnului că ești acolo. Crezi c-ai putea... — Sigur, a răspuns ea zâmbind, când Hugo a terminat de explicat. Alice nu mai zâmbea acum. Unde naiba era Hugo? Locul de joacă se golea de oameni. Pe măsură ce soarele dispărea, încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
traversat camera și a ridicat receptorul. Spera, până la ultima fibră din trup, că era Hugo. Și chiar el era. —Alice. Slavă Domnului că ești acolo. Crezi c-ai putea... — Sigur, a răspuns ea zâmbind, când Hugo a terminat de explicat. Alice nu mai zâmbea acum. Unde naiba era Hugo? Locul de joacă se golea de oameni. Pe măsură ce soarele dispărea, încet, de pe cerul de primăvară timpurie, ultimele mame și-au pus bebelușii în cărucioare. De pe bancă, Alice le-a urmărit cum au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo a terminat de explicat. Alice nu mai zâmbea acum. Unde naiba era Hugo? Locul de joacă se golea de oameni. Pe măsură ce soarele dispărea, încet, de pe cerul de primăvară timpurie, ultimele mame și-au pus bebelușii în cărucioare. De pe bancă, Alice le-a urmărit cum au plecat către stâlpii de iluminat care se aprindeau în capătul îndepărtat al parcului. Hugo spusese c-o să se întâlnească și-o să-l ia pe Theo la trei și jumătate. Cel mai târziu. Și-acum ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
urmărit cum au plecat către stâlpii de iluminat care se aprindeau în capătul îndepărtat al parcului. Hugo spusese c-o să se întâlnească și-o să-l ia pe Theo la trei și jumătate. Cel mai târziu. Și-acum ce oră era? Alice s-a uitat la ceas. Se apropia de cinci și jumătate. Culoarea cerului se schimbase dintr-un albastru apos către un cenușiu-vânăt întunecat. Trunchiurile copacilor se întunecaseră, iar luminile de la toalete se aprinseseră. Două mături erau încrucișate la intrare; Alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Alice s-a uitat la ceas. Se apropia de cinci și jumătate. Culoarea cerului se schimbase dintr-un albastru apos către un cenușiu-vânăt întunecat. Trunchiurile copacilor se întunecaseră, iar luminile de la toalete se aprinseseră. Două mături erau încrucișate la intrare; Alice s-a gândit că acesta era simbolul antic și universal recunoscut al celor care se apucau să curețe toaletele. Până acum, fusese o după-amiază distractivă. Theo și Rosa s-au înțeles foarte bine; în felul acela solemn și concentrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
acesta era simbolul antic și universal recunoscut al celor care se apucau să curețe toaletele. Până acum, fusese o după-amiază distractivă. Theo și Rosa s-au înțeles foarte bine; în felul acela solemn și concentrat în care se înțeleg copiii. Alice a observat că Theo depășise greutățile inițiale din viața părinților și devenise un copil surâzător, vesel, adorabil și bucălat. Și era minunat s-o vadă pe Rosa, care se întâlnea rareori cu alți copii, interacționând atât de bine cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
greutățile inițiale din viața părinților și devenise un copil surâzător, vesel, adorabil și bucălat. Și era minunat s-o vadă pe Rosa, care se întâlnea rareori cu alți copii, interacționând atât de bine cu un confrate. Privindu-i pe copii, Alice s-a gândit, cu nostalgie, deși pentru scurtă vreme, la cum ar fi ca Rosa să aibă un frățior. Apoi și-a scos din minte gândul acesta. Date fiind vârsta ei și, mai ales, circumstanțele, așa ceva nu avea cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a scos din minte gândul acesta. Date fiind vârsta ei și, mai ales, circumstanțele, așa ceva nu avea cum să se mai întâmple. Starea de voie bună a copiilor se risipea văzând cu ochii. Pe bancă, Rosa, așezată pe genunchii lui Alice, a început să plângă, fluturându-și supărată ursulețul roz fosforescent. Theo, care stătea în căruciorul Rosei, scotea sunete iritate, prevestitoare de plâns. Alice s-a uitat din nou la ceas și s-a încruntat. Lui Hugo nu-i stătea deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de voie bună a copiilor se risipea văzând cu ochii. Pe bancă, Rosa, așezată pe genunchii lui Alice, a început să plângă, fluturându-și supărată ursulețul roz fosforescent. Theo, care stătea în căruciorul Rosei, scotea sunete iritate, prevestitoare de plâns. Alice s-a uitat din nou la ceas și s-a încruntat. Lui Hugo nu-i stătea deloc în caracter s-o dezamăgească așa. Fără îndoială că exista o explicație rațională, dar femeia își pierdea, cu fiecare minut, capacitatea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și s-a încruntat. Lui Hugo nu-i stătea deloc în caracter s-o dezamăgească așa. Fără îndoială că exista o explicație rațională, dar femeia își pierdea, cu fiecare minut, capacitatea de a-și imagina care putea fi respectiva explicație. Alice i-a mai dus o dată pe copii la leagăne. Dar până și Theo, care părea să aibă un apetit nelimitat pentru zburatul prin aer închis în cușca cea mică a leagănului, se săturase. Buza de jos îi ieșise în afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]