7,971 matches
-
drum. Cum coborau, un trosnet puternic se auzi și un copac se frânse chiar peste tatăl băiatului, prăbușindu-se peste el. Îi prinsese amândouă picioarele sub trunchiul gros. Băiatul scăpase pentru că omul apucase să îl împingă puternic în dreapta lui, copacul alunecând pe zăpada care scrâșnea de gerul care se coborâse peste așezare. Copilul începuse să plângă. Încerca să rupă ramurile, să dea zăpada cu mâinile înghețate pentru a face loc tatălui său să iasă. Toată munca băiatului era în zadar. Într-
TAINE ALE IDENTITĂŢII ÎN SĂRBĂTORILE POPULARE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370040_a_371369]
-
-n viață,Un rând de zâmbet și culoareși altul dor cu lacrimi ce-s amare.... II. POETUL, de Ana Soare , publicat în Ediția nr. 2272 din 21 martie 2017. Poetul... te dezbracă de oboseală și tristețe lăsând cuvântul lui s-alunece prin tine dorind să te răsfețe. Poetul... te îmbracă în fantezii și vise pe care tu, le porți în tine-nchise și nu le spui crezând că-s interzise. Poetul... îți umblă prin suflet în orice ceas și îl privești
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
Poetul... o simplă fantezie într-un decor de vis ce-ți amintește de iubire, de dragoste, de tot ce ai avut frumos în tine și-ai ucis. Citește mai mult Poetul...te dezbracă de oboseală și tristețelăsând cuvântul lui s-alunece prin tinedorind să te răsfețe.Poetul...te îmbracă în fantezii și visepe care tu, le porți în tine-nchiseși nu le spui crezând că-s interzise.Poetul...îți umblă prin suflet în orice ceasși îl privești cum îți sărută inima
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
Brusc îmi veni o idee. - În ce semn zodiacal ești născută ? - Sunt o vomitătoare. Debordez de energie și când vreau, dar și când nu. Simți ? Își strecură mâna sub cearșaful imaculat, poposi pe pieptul meu, după care o lăsă să alunece cu voie în jos. Peste câteva minute - îmbrățișați vulcanic - icneam amândoi printre mișcări spasmodice. ************************** - Ai o aură interesantă, mi-a spus ea dintr-odată. Am zâmbit. - Poți să-mi vezi aura ? - Sigur, îmi replică ea. Uite, spre exemplu partea ta
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
apă ploile? Să mă închin ca pământul mă are? Nu am nici cui să mă destăinui, n-am garanția răului sau raiului... Tr ăind prin iluziile unui râu al iubirii clădeam poduri din vise de piatră, însă uneori spre înserare alunecam fără șanse de salvare, într-un fluviu cu valuri virtuale, lovindu-mi capul de pereții depresivi al unui vis claustrofobic, curgând într-un etern purgatoriu, spre o vale fără cuvinte, fără ecou. Sunetul ștrangulat de-al nopții embargou, își anchiloza
ZORI de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370212_a_371541]
-
de departe. Nu erau nevoiți să urce în niciun mijloc de transport în comun. Sebastian locuind aproape de liceu, nu pleca niciodată la școală cu mașina sa, marca Opel Kadet. Mergeau pe stradă, unul lângă altul, fără grabă, grijulii să nu alunece pe gheața încă existentă pe anumite porțiuni de trotuar. Nu trebuiau să se grăbească. A doua zi era sâmbătă și nu aveau cursuri. Sebastian avea întâlnire la ora zece, cu olimpicele sale pentru două ore de meditație, apoi până luni
ROMAN , CAP. SAPTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370135_a_371464]
-
unei națiuni, de a-și avea o prințesă demnă și capabilă să o reprezinte în prezentul și dincolo de o anumită perioadă de ani, de un anume veac sau un anume mileniu, în istoria fără durată a României! Erorile în care alunecă din când în când o țară nu rămân nereparate în istorie, pentru că adevărurile le înlătură, mai devreme ori mai târziu. Destinul țărilor nu urmează niciodată până la capăt drumul spre haos, pentru că fiecare popor reperează iar și iar cadența ordinei raționale
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPESA MOŞTENITOARE MARGARETA A ROMÂNIEI. TIMP, DESTIN, VOCAŢIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370198_a_371527]
-
din septembrie 1939 și în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 12 din 21 martie 1942 AMINTIREA VÂRSTEI Amintirea vârstei fără prihană Ca un cocor fâlfâie peste suflet; Aud clopote, chiote, dojană, Iarba cum crește și melcii la umblet. Copil fug, alunec peste băltoace, Munților le fac căciulă de azur. Port în palmă pietre, lemne de toace Și cioburi de sticlă gunoaelor fur. Vârsta trecută, mamă ești uitată, Acum am crescut, urmărul e mare: Furtuni de neguri, apă tulburată, Cruce pe gânduri
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
prim ajutor, luă o fașă, spălă rana cu apa oxigenată din trusă și își legă cum putu tăietura destul de urâtă la brațul drept. Credea că s-a tăiat în vreun ciob când a tras fata pe fereastră sau când a alunecat în alergarea spre mașină. Rana nu era atât de periculoasă să necesite o îngrijire mai specială sau să-i pună mâna în pericol. Reveni cu gândurile la tânăra care-i lăsase pe buze gus- tul plăcut al rujului. Oare ce
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370205_a_371534]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > ELOHIME, LUMINILE SE VARSĂ! - AUTOR MĂDĂLINA BĂRBULESCU Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1539 din 19 martie 2015 Toate Articolele Autorului Elohime, luminile se varsă! Pe vârfu-i, alunecând stele se prefiră, Dansează frenetic pe ram, scăldând lumină, Torcând lianele de inimi când sosiră; Elohime, luminile se varsă! Prinzând trunchiul lumii, secerându-l din mijloc, Tremurânde, cad pe frunza lui senină, Șovăită le devine ruga sub al limbii foc
AUTOR MĂDĂLINA BĂRBULESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370249_a_371578]
-
obosite și înspinate, aranjând printre exercițiile acestea de gimnastică următoarele acțiuni. În ținuturile îmbrățișate de oameni străini de ostilități, șovăieli și neîndurări, puteam pribegi eternități ca și cum de nimeni nu ne împiedicam și nimeni nu ne stânjenea. Erau fericiri printre care alunecam, pe altele le prindeam, pe unele le ignoram dar toate se desfășurau într-o inocență specifică nouă. Palmele cărau deopotrivă țărâna grădinii și stelele cerului, fără a suferi de urmele lăsate. Dar nu erau semne, nu ne dureau liniile destinului
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
umbra în bucăți. În surâsul misterios verbele se încurcau și nu se mai conjuga niciunul la un timp oarecare. Toți se îngânau făcându-și semne pe care nu le înțelegeau decât pe frânturi, de se încurcau reciproc în vorbe. Cuvintele alunecau printre rânduri ca o barcă care lua încet apă, țărmul se îndepărta și nu se mai vedea de teamă. Ceața pășea scămoșată peste oraș, străzile sufereau de o singurătate ruginită. Cineva de după o poartă privea înainte și înapoi și nu
RĂZBUNAREA SORŢII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370287_a_371616]
-
cuvântului, cum mă simt eu "handicapată" moral fiindcă nu pot răzbi în această lume "hienoasă"... Părea că vrea să-mi întindă o mână de ajutor, dar nici măcar piciorul nu l-am văzut, doar silueta-i fugind spre zări... Da, a alunecat ca umbra pe zidul vieții! Nu mai încerca să crezi în umbre, ele-s mai vii ca noi, rămân pe pământ ca niște fantome în fotografii „de neuitat"... Bag de seamă că acum aveți și exemple, ceva mai sus... Vrei
RĂBDĂRI ÎMBLÂNZITE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353277_a_354606]
-
o mână de lanțul de deasupra paielor și de bară, ca să nu scap inelele. Într-o zi, am nimerit cu piciorul sub lanț și norocul a fost că, scăpând din mână drugul de fier, lanțurile s-au desfăcut și au alunecat fără să-mi rupă piciorul, accidentul soldându-se doar cu o porțiune mare de piele luată de lanț de sub glezna piciorului meu. Aveam vreo 16 ani la acea vreme, cam la vreo doi ani de când îl băgaseră pe tata cu
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
foloseam unelte mai performante, adică doar cârligele erau de cumpărat și nailonul de la câmpul undiței, restul erau tot improvizări la plută și prăjină. Nu-mi mai amintesc cât pește am prins, însă văd și acum, cu ochii minții, cum am alunecat la un moment dat pe panta udă de la malul lacului și am căzut în apă, udându-mă complet. Am tremurat suficient de tarepână s-a ridicat soarele să-mi usuce hainele... Această întâmplare s-a repetat după vreo 30 de
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > AȘTEPT Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 522 din 05 iunie 2012 Toate Articolele Autorului 664 AȘTEPT Mii de gânduri avalanșe vin, La pericol mă expun, Alunec în visare cu gândul senin, Nu mai știu ce să mai spun. Rămân tăcut, privirea îmi e rece, Nu mai știu ce e cu mine, Inima bate mai încet, și timpul trece, Zile, luni, chiar ani de zile! Orbite vechi
AŞTEPT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 522 din 05 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353472_a_354801]
-
răspândește-n pădure la păsările cerului...> M-am culcat pe prispă să adorm, închideam ochii, dar mi-apărea Nica Stancu sub pleoape , povestindu-mi viața lui...Priveam cerul înspuzit de stele, priveam luna cum se furișa printre firișoarele de nori, alunecând pe bolta albastră, ascultam susurul izvorului, glasul naturii, și parcă toate acestea se petreceau într-un basm repovestit de cineva străin mie. Adormeam în această muzică a naturii care mă învăluia cu susurul ei și mă legăna în dulci și
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
acestei comune, purtându-și obârșia cu mândrie, dar pe care, călătorule, îți voi lăsa plăcerea de a-i descoperi la ei acasă, acolo unde, cândva, și-au avut rădăcinile, acolo unde li se păstrează numele. Cu sufletul încărcat de istorie, aluneci spre vatra comunei Pădureni, curios și plin de emoții, întâmpinat de două indicatoare de localitate. Unul este tradițional, sculptat în lemn cu stema localității si numele, iar celălalt este modern și, dedesubt, este însoțit de unul mai mic, pe care
VATRĂ DE ISTORIE ŞI CULTURĂ – de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352722_a_354051]
-
capricios și nimeni nu devine ținta lui. Nu face ironii la adresa slăbiciunilor umane, nu aruncă invective ca să rănească, dar nici nu măgulește, nu flatează din interese ușuratice. Pepe este un artist foarte serios, nu chicotește, nici nu e posomorât, nu alunecă în animozități, se comportă și vorbește elegant și înțelept. În jurul său e muzică și e bună dispoziție, e spirit uneori imprevizibil, alteori revărsat în cascadă. Toate clipele și orele petrecute cu Pepe sunt o sărbătoare sau o vacanță. Nu stă
CLIPELE CU EL SUNT SĂRBĂTOARE SAU VACANŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352803_a_354132]
-
mare tălăngănind din vise ca o floare aripe lungi de galaxii focare centrat în sine omul vede adâncul nopții se destramă fulg păienjenișul morilor de sticlă cu razele de visuri care curg copilăria și-a uitat avântul ingenua sublimă ascultare alunecând cu tâmpla pe o frunză sufletul recăutând mereu chemare o voce din celest prelinge mierea cultă a formei de perfect cuprinsă în Credeu prin toate mărturiile din Stânca Sfântă S-a adâncit întrânsul Unul Dumnezeu... Foto tehnica - Art Colaj Media-
POEM HIERATIC XXIX LACRIMA LUNII FIICA FURTUNII ... de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352859_a_354188]
-
mânuirea sforăriilor. Și Ionel avea de furcă cu oponența cârmei pe care o dirija strigând comenzi pentru matrozi, adică Anica. Ce mai, comandant de navă! După mici peripeții au ajuns în larg frânți de oboseală. Cu pânza în vânt barca aluneca acum plăcut pe apă spre zările albastre. Era o zi frumoasă cu un soare darnic - Asta numești tu mâna de ajutor al prietenului vânt? - A fost doar plecarea de la țărm unde vântul este mai capricios. De-ar fi lacu-ocean am
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
Vara sângerase din greu prin cireșul înalt. Trecuseră peste nouăzeci de asemenea veri peste Bunu, dar parcă niciuna nu fusese atât de caldă și de încărcată. Cu ajutorul lui Dumnezeu bunul și drăguțul, mai putea apuca vreo două, trei. Razele soarelui alunecau înșelătoare printre crengile tot atât de viguroase cum fuseseră brațele lui odată. Nepoata adunase cireșe în două găleți și turnase apă din fântână peste ele să le spele. Se pregătea să facă compot. Bunu avea să dea gata jumătate din borcanele care
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
polițist. Ce-or mai fi prin buzunare? Scormonesc și din multe bucățele adun la urma urmei 30 de lei pentru drumul izbăvitor,de întors acasă.. Mă simțeam cu mult mai bine! Și când îmi spune asta ,parcă și foarfecă i-alunecă cu ușurință. - Bucureștiul meu drag mă primise destul de rece . Că doar era noiembrie! Mă uitam la fețele oamenilor ce defilau pe lângă mine. Unii mai veseli, alții mai triști, fiecare cu ale lor. Însă mai toți aveau gogoși cu gem! Înghit
CU ROMÂNIA LA FRIZER de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352993_a_354322]
-
am scris - pecete de cuvânt sculptată Pe stânci albite și pe luturi arse, Pe-al brazilor nesomn, pe gânduri toarse Din caierul zăpezii de-altădată. Ți-am scris cu pana înmuiată-n doruri Pe cupele de crini drapați cu vise, Alunecând pe-aripile întinse De pescăruși 'nălțând spre cer onoruri. Ți-am scris pe-albastrul mării, pe nisipuri - Clepsidre sparte-n lacrime de perle, Când ațipeam în cântecul de mierle Și trena lunii desena pe chipuri Surâsuri reci și umbre pe
POEMELE AMURGULUI (2) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353032_a_354361]
-
acel moment, Uferini își terminase numărul și din cutia de lemn a iesit asistență, supla și frumoasă, întreaga și nevătămata. Un ropot de aplauze răsplăți din plin pe maestrul ce făcea plecăciuni de mulțumire către public. În clipa aceea, parcă alunecând sau intrupandu-se dintr-o ceață ce inundase scenă, necunoscutul de lângă mine s-a apropiat de maestrul Uferini, care luat prin surprindere, nu a schițat nici un gest. - Oameni buni! Nu mai credeți în astfel de spectacole șarlataniste. Eu am crezut
MATERIALIZARE ÎN CUVÂNT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354354_a_355683]