5,281 matches
-
uitarea lui. De aici decurge un aspect distructiv întrucît este cu putință să vrei a-l face să dispară, ba chiar să-l faci să dispară pur și simplu. Să luăm cazul asasinului lui John Lennon, la care am făcut aluzie. Acesta îl ucide, am putea spune, pentru a șterge originalul și a-l înlocui prin copia făurită de el. Plagiatul și furtul de idei, frecvente în viața intelectuală, pun în joc un mecanism analog. În orice caz, numeroase manifestări atribuite
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și Suediei și a făcut obiectul unei Decizii a Consiliului Uniunii Europene din 1994. 11 v. articolul intitulat " Proiectul și căderea Tratatului constituțional", scris de Ian Ward și publicat în Revista European Public Law, nr.13/2007, pag. 461. 12 Aluzie la Edward Heath, prim ministru conservator în perioada 1970-1974; în timpul mandatului său Marea Britanie a aderat la Comunitatea Europeană (1973). 13 European Public Law, vol. 13/2007, pag. 473. 14 Jacques Delors a fost președinte al Comisiei Europene, în perioada 1985-1995
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
și Întotdeauna aștept cu nerăbdare să mai lucrez cu ei. Prima dată când m-au luat cu elicopterul, am fost atât de emoționat, Încât probabil aș fi acceptat să lucrez pe gratis. După puțin timp, președintele s-a săturat de aluziile mele și, În cele din urmă, m-a lăsat să stau lângă pilot. Am Început imediat să Îi pun acestuia tot felul de Întrebări. În timp ce zburam, la o altitudine de aproximativ 300 de metri, l-am Întrebat dacă trebuia să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
mediu prospectiv al oricărei înțelegeri a realității. Labirint autotelic al conștiinței, fondul tacit al cunoașterii asigură unitatea sintetică, dar și indeterminarea formală a înțelegerii. Acest fond tacit coincide cu dimensiunea aperceptivă a conștiinței 2, oferind printr-o „vagă și subtilă aluzie” ritmul și calitatea comprehensiunii. Dacă Polayni tematizează caracterul nespecificabil al conștiinței, Husserl evocă nedeterminarea orizontului intențional al acesteia 3. Prin urmare, cunoașterea euristică nu este integral categorială. Arhitectonica cunoașterii propusă de Imm. Kant în Critica rațiunii pure nu poate sta
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
individ și nici existența unor mișcări ascetice având propriile aspirații); pe de altă parte, în gândirea clasică, chemarea la austeritate n-a fost organizată într-un sistem moral autoritar, coerent și unificat, impus tuturor în același mod”1. Foucault face aluzie cu oarecare insistență la reverberațiile totalitare ale ideii creștine de asceză, ulterior sistematizată în cazuistica romano-catolică medievală. Avertizându-și cititorul asupra potențialului discriminator al unui sistem juridic de corecție, Foucault trădează o înțelegere unilaterală și preponderent negativă a disciplinei corporale
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
iudeo-creștine avusese loc, indirect, cu mult timp înainte: prin tratarea temei „fericirii” la Spinoza (cu referiri, desigur, și la violentul Tratat teologico-politic al filozofului evreu) în teza de licență susținută în vara anului 1943 la Universitatea din Lille, prin indirecte aluzii în romanele de tinerețe sau prin referințe subtile la opera misticului renan Meister Eckhart, localizabile în Esența manifestării 1. Decizia filozofului francez de a aborda frontal corpul scrierilor noutestamentare nu putea surprinde lectorul familiarizat deja cu aceste texte. Rezultatele acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
tăcere. Interpretând în nume personal profețiile din Psalmi, Daniel și Zaharia, Iisus n-a ezitat să folosească un limbaj politic ambiguu. Apostolii l-au recunoscut primii drept Mashiah („Cel Uns”, în grecește, Christos), iar cuvântările sale abundau în referințe sau aluzii la „împărăție”, puterea limitată și pacea strâmbă a Cezarului. Putem adăuga, firește, o viziune teologică radicală ce părea să zguduie credința monoteistă a vechiului Israel, oferind o interpretare fără precedent a noțiunilor iudaice clasice de „templu”, „slavă”, „tron” sau „regalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ales tensiunile dintr-o societate polarizată politic și deșirată cultural. Relațiile ierarhice stabilite în interiorul societății n-ar fi făcut decât să mascheze violența judiciară exercitată în spatele noțiunii de „drept natural” asupra marginalilor (i.e. „umanitatea adevărată”, reverberată pesemne de aura mizeriei). Aluzia atinge tradiția anglo-saxonă, pentru care proprietatea reprezintă - alături de viață și libertate - un drept constituțional inalienabil 1. Pentru Benjamin, antiliberalismul etatist se justifică prin faptul că doar statul, odată colonizat ideologic, are capacitatea de a elimina contradicțiile inerente dintr-o societate
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a oficialului american despre repunerea Germaniei pe poziții de forță era privită și ca un semnal de amenințare la adresa sovieticilor pentru a le opri tendințele expansioniste spre Vestul Europei. Fără a propune crearea unei adevărate armate germane autonome, el făcea aluzie la organizarea unei armate integrate europene, dotată cu un comandament unic și cu un stat major internațional. Principiul creării unei asemenea armate prezenta avantajul de a conduce la o unitate militară europeană, văzută de S.U.A. ca o soluție la toate
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
așteptărilor raționale”, care presupune că, pe lîngă devierile aleatorii, aștepările celor ce acționează pe piață sînt conforme cu modelul economistului. Mai tîrziu, voi utiliza termenul într-un sens mai larg, pentru a denumi percepțiile care corespund realității. Alteori, voi face aluzie la echilibrul general, care asigură alocarea optimă a resurselor. Echilibrul nu poate fi atins în nici unul dintre aceste sensuri. Există și noțiunea simplă a prețului de echilibru care stabilizează piața și care întotdeauna predomină pe piețele eficiente. ∗ Cu toate acestea
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
cotidiană (un exemplu ar putea fi și Adrian Maniu, cu a sa, pe urmele lui Jules Laforgue, Salomee): Monsieur l’archange est un bon chef contable Euridice: să-ți prind ochii cu ace de siguranță te rog pînă aici fără aluzii matematice Euridice mă duc să mă culc. Inversată („Euridice mă duc să mă culc / Te rog...” etc.), „strofa” comunică același mesaj... metaliterar: atrage, de fapt, atenția asupra redundanței parazitare a „poeziei”, demascată ca simplu bavardaj superficial. Pe aceeași pagină, alte
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sau alienării, ori pentru multiplele forme de inerție, nemișcare, opacitate. Aproape că nu există poem al lui Voronca (o excepție ar fi, poate, Colomba) În care să nu se manifeste, În chip explicit sau indirect, fie și doar În fugitive aluzii, opoziția față de asemenea stări de lucruri (și de spirit), devenite astfel motivații ale acțiunii transformatoare a verbului poetic. Unul dintre exemplele cele mai caracteristice Îl oferă, În acest sens, debutul primei secvențe din Ulise, Închinată „veacului mediocrității”, unde Închiderea În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
extrema cealaltă, o poveste a vieții poate fi înțeleasă utilizând o varietate de perspective teoretice (intervievatul nu este conștient de acest lucru, firește). O astfel de lectură pune sub semnul întrebării prezentarea naratorului, caută pauzele, lapsusurile, contradicțiile, simbolurile și alte aluzii la conținuturile de profunzime sau la cele implicite pe care naratorul le ascunde, adesea chiar de el însuși. Acest tip de lectură este prevalent în psihologia clinică, mai cu seamă printre specialiștii care lucrează într-un cadru psihanalitic. Între acești
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
privi și a devora realitatea. Orașe și peisaje. De aceea abia acum redescoperă fascinația în fața lumii pe care o încerca în copilărie. În vreme ce scrie aceste rânduri pe primele file ale cărții lui Bachmann soarele a răsărit deja peste Boulogne 291. Aluzia la cartea scriitoarei austriece Ingeborg Bachmann, Al treizeci și unulea an, din care în alte bilete Tondelli chiar citează fragmente, trădează nu numai afinități evidente cu scriitura acestei autoare - preocupată și ea de ritmurile secrete ce acompaniază cele mai banale
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nostalgic-ironice fiind aceea că, în ultimă instanță, amintirile adevărate nu mai pot fi deosebite de cele false: toate sunt, metaforic, niște obiecte de joacă, mingi pe care le ții în brațe etc. Semnificativă este și referința intertextuală din ultimele versuri; aluzia la acel personaj „dintr-o carte celebră” (desigur Infernul lui Dante), care își purta în mâini propriul cap, luminându-și drumul, sugerează, pe de o parte, că delimitarea ficțiunii de non-ficțiune nu se poate face odată pentru totdeauna, iar pe
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
când i se povestea despre sora lui, care ar fi fost și ea mai mare dacă nu murea la o vârstă fragedă, înainte de nașterea sa357. Ceea ce surprinde aici este renunțarea la orice fel de poeticitate manifestă - nici măcar (auto)ironia sau aluziile intertextuale nu mai sunt evidente - în favoarea prezentării nude, neutre a unor amintiri aparent insignifiante. „Cadrul”, reprezentat de orașul misterios din apropierea mării, este vag individualizat încă din primele versuri prin câteva detalii voit banale (lumina slabă a soarelui, marea apărând la
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
practic prea multe în comun cu lumea occidentală a simulacrelor, în afară de aceeași inaderență la real). În poemele lui Mircea Ivănescu s-ar părea că avem de-a face cu o gamă largă de forme ale evaziunii. Toate referințele intertextuale, toate aluziile livrești și ingenioasele mises en abyme, luate împreună, nu aveau practic - cum observa Matei Călinescu - „nici o atingere cu lumea înconjurătoare, ba chiar puteau fi folosite, împreună cu alte mijloace poetice și lingvistice pentru crearea unei lumi artificiale (...) ermetic izolată de cealaltă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
aparentei spontaneități - în care coexistă nu numai elemente împrumutate din cele trei genuri amintite, ci sunt fragilizate chiar frontierele dintre diversele registre ale lexicului (întâlnim elemente de argou alături de termeni împrumutați din limbajul științific sau tehnic, mostre de oralitate alături de aluzii culturale și livrești ș.a.m.d.). În ceea ce privește compoziția, se pot distinge șapte mari secvențe. Cea dintâi debutează cu reluarea, în registru parodic, a refrenului unei cunoscute melodii de la începutul secolului trecut, continuă cu invocarea unor detalii specifice spațiului cotidian bucureștean
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lucru, propozițiile succedându-se într-o totală indiferență față de criterii de natură metrică sau prozodică. Stilul este colocvial, de o familiaritate glumeață, nonșalantă, iar elementele de oralitate („păi”, „să vă zic”, „am dat o raită”) se împacă foarte bine cu aluziile livrești și calificările exotic-extravagante („figură oriental-aristocratică”, „lene flajeolată”). Pasajul cel mai semnificativ rămâne, desigur, acela în care este creionat portretul protagonistei, „fata de la instrumente muzicale”: „acolo, plictisindu-se deasupra tejghelei de geam plină de siguranțe și carcase de plastic, stătea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poetul undeva, „sinceritatea nu e totuna cu efectul de sinceritate, pentru obținerea căruia e nevoie de un rafinament extrem”. O incontestabilă abilitate stilistică vădește și compoziția părții a cincea (care completează seria deschisă de prima și a treia secvență), unde aluziile livrești conturează de astă dată un soi de topos al Orientului, trimițând cu gândul la lirica primilor romantici (la Dimitrie Bolintineanu, cel din Florile Bosforului, să spunem). De altfel, pe aceleași principiu al pastișei (și pornind de la aceeași sursă - poezia
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
410. Ceea ce trebuie să fi părut însă extrem de subversiv în perioada respectivă este tocmai sarcasmul distrugător al acestor texte, în care cititorul putea identifica sloganuri și comportamente ale vremii, alături de termeni din mai toate registrele vocabularului și de aparent inofensive aluzii livrești. Imaginea satului în viziunea lui Cărtărescu este un imens simulacru, iar țăranul un personaj tragi-comic, ascultând, sub umbra fagului, „cântecul greierilor și al lui Ioan Alexandru”, „legându-și copiii de pruni și de ostrețe”, în timp ce el merge „sub talpa
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
față de lucruri, mai ales cînd acestea ating sfera morală. Heliade este mai mult decît alți poeți ai timpului un moralist neînduplecat, la mînie (Ingratul, Un muieroi și o femeie, În fabule) scoate urlete de indignare. Își copleșește, realmente, adversarul prin aluzii din ce În ce mai compromițătoare pînă ce poemul devine un blestem teribil: „Să urli de turbare cînd ți-or cădea blesteme A două inimi calde ce tu le-ai dezunit Și-n viața de acuma, și-n cea de apoi vreme: Să tremuri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
număr de noțiuni, categorii morale și sociale. Figurile spiritului, strategia lui pot fi În continuare urmărite, Însă cu puține rezultate care să intereseze, cu adevărat, acel mod specific de apropiere a universului dinafară, propriu oricărui poet. SÎnt texte cu multe aluzii, dar fără subtexte. Puține nuanțe scapă rațiunii ordonatoare. Poemul trăiește la suprafața lui, mesajul este manifest, figura unui discurs se constituie de obicei dintr-o juxtapunere de judecăți morale (simple sau dezvoltate): „să stăpînim durerea care pe om supune”, „Eu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
multă e și uriciune multă. Bărbatul temător Își Învață nevasta curvă.” .................................................................................... „Decît să-și păzească cineva nevasta, mai bine crîngul cu iepurii...” .................................................................................... „Ci cînd vei să-ți iei nevastă, Uite-te la mumă-sa și cunoaște pe fie-sa”. Unele aluzii la moralitatea femeii sînt crude: „Cățeaua pîn’ nu pleacă prin mahala Clinii nu se ia după ea. ........................................... Și curvele poartă rochi Dar le cunoști după ochi...” Văzînd și aceste exemple, putem trage o concluzie: Anton Pann nu este decît Într-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
criticilor, cel mai mare liric italian al secolului XVII. Asor Rosa și Firpo nu pregetă să-l pună alături de Dante. Ne puteam aștepta, așadar, ca Maffia să fi preferat versantul poetic între feluritele fațete ale personalității lui Campanella. În schimb, aluzia la versurile acestuia este extrem de redusă: Acea clipire de gene a cerului/când soarele îl trezește în zori. Poezia abundă însă în descrierile din roman. Și-au strâns mâinile și s-au îndreptat spre oraș. Seara se îngâna cu noaptea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]