2,969 matches
-
e ca Belafonte, mulatru ! Păcat că nu cântă, că s-ar umple de bani mai ceva ca de pureci. Și chiar o rog pe doamna funcționar public să se scarpine fără reținere, așa cum mă scarpin și eu sau dânsul. Sunteți amabil dar să revenim la Belafonte, pardon, la Pittbul. Au fost cazuri când un astfel de specimen... Vă rog, fără injurii. Pițbulică al meu nu i specimen ci doar corcitură. Nici corciturile de Pitbull nu-s admise ! Ca și originalul cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
coparticiparea la expierea javrei particulare, fie trecerea prin sita măruntă ca și ploaia care abia începuse a hypocratismului canin. Iată-l ca atare în antecamera cabinetului particular al doctorului Euthanasie Polidor, reputat specialist în râie și timbre obliterate. Demnă dar amabilă, domnișoara asistentă îl întâmpină cu un platou tradițional cu pâine și sare din care sare un iepuraș. Sărut mâna, am venit. Aveți programare ? Programare nu, dar am un câine cu probleme. Aha. E un câine matematician ! Posibil să fie, că
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
gânduri. Adrian râse și el, cu poftă, foarte bine dispus, parcă veselia fetelor ar fi fost irezistibilă și molipsitoare. - Sînteți așadar aceleași, spuse, și atunci nu mă mai repet. Continuu deci de unde m-am oprit când am fost întrerupt de amabilul nostru amfitrion. Dacă, așa cum spuneam, poezia e prin excelență metodă politică, și este ultima metodă politică pe care o mai putem încerca, poezia este într-un anumit fel o soteriologie, o doctrină a salvării. În acest caz, întîlnirea de astăzi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spre tablă și a scris vreo douăzeci de caractere, apoi mi-a cerut să le pronunț, unul câte unul, și apoi să traduc pasajul. Le-am pronunțat cum m-am priceput, și am tradus ceva, dar nu tot. A zâmbit amabil: Nu e rău, mi-a spus. Dar dacă după cinci luni... Câte ore pe zi?" "Cel puțin șase ore", i-am răspuns. "Atunci, limba chineză nu e pentru dumneata. Probabil că nu ai memoria vizuală necesară... Domnul meu, a adăugat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aș fi găsit slujba acum două, trei luni, și atunci degetele acestea le-ați fi văzut ce pot face, și, credeți-mă, Maestre, v-ați fi simțit minunat!... Cu un efort, Antim o împinse încet către ușă, încercînd să pară amabil și totuși detașat, prefăcîndu-se că nu-i vedea lacrimile alunecîndu-i lin pe obraji. - Noapte bună, Vasile, se adresă portarului. Iartă-ne că am cam întîrziat, adăugă strîngîndu-și din nou fularul în jurul gâtului. Nu prea m-am simțit bine în antract
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Înțelegi, le lăsau să intre, dar era un loc pentru bărbați iar ele n-aveau nici un fel de statut. Pedro Chicote era proprietarul localului și avea genu’ de personalitate care asigură succesul unui bar. Era un barman minunat, mereu vesel, amabil și plin de entuziasm. Entuziasmul e ceva destul de rar În zilele noastre, și cei care-l au, nu-l au pentru mult timp. Și n-ar trebui confundat cu capacitatea unuia de a se da-n spectacol. Chicote avea entuziasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pentru mult timp. Și n-ar trebui confundat cu capacitatea unuia de a se da-n spectacol. Chicote avea entuziasm și nu era deloc ceva fals, contrafăcut. Mai era și modest, un om simplu și prietenos. Chiar că era la fel de amabil și incredibil de eficient ca George de la barul Ritz din Paris, și cei care mai știu cîte ceva Își dau seama că asta-i cea mai flatantă comparație pe care o poate face cineva; și barul era În regulă. Pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
răsturnat pe dosul celeilalte mîini, acoperindu-le. — Ce ai? Mi-am luat mîna și am văzut, pe moneda mare de argint, profilul de bebeluș al lui Alfonso al XIII-lea. — Cap, am spus. — Oh, ia jegurile astea și, dacă ești amabil, te rog să-mi faci cinste cu ceva de băut. Și-a golit portofelul. — Nu vrei cumva să cumperi o pușcă Purdey bună? Nu, am spus. Dar, Luis, dacă ai nevoie de niște bani... Îi Întinsesem mia de pesete, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
că are o față simpatică. Odgar nu reușea să marcheze și asta ajunsese să Însemne totul pentru el. Cu fiecare vară care trecea era tot mai afectat de chestia asta. Ți se făcea milă. Odgar era cît se poate de amabil și drăguț. Fusese mai drăguț cu Nick decît oricine altcineva. Acum, Nick ar fi putut marca dac-ar fi vrut. „Odgar s-ar omorî dac-ar ști“, se gîndi Nick. „MĂ-ntreb ce metodă ar alege“. Nu și-l putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-sa se luară după ea. CÎnd ajunseră pe trotuarul care ducea la magazia În care se ținea gheața, femeia se opri, Își băgĂ mîna-n buzunarul de la șorț și scoase un portofel. — Trebuie să pleci de-aici, spuse ea repede și amabil. Și cît mai curînd cu putință. De cît ai nevoie? — Am șaișpe dolari, spuse Nick. — Uite, mai ține douăzeci. Și n-o băga-n belea pe fetița asta. Las-o să se ducă acasă și să-i mai supravegheze pînĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai potolit vîntul? Îl Întrebai pe un ton de conversație. Nu mi-a răspuns. — Nu vrei să vii? o Întrebă pe fată. Nu, spuse ea. MĂ Întorc cu ei. Ne vedem diseară la Club, Îmi spuse pe un ton foarte amabil. Nu mai ai ce căuta la Club, Îi răspunsei, Încercînd să vorbesc cea mai curată engleză de care eram În stare. Am Început să coborîm scările Împreună, avînd mare grijă la marmura sfărÎmată și ocolind locurile distruse de curînd. PĂrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mă Încurcă cu nimic. N-am Întrebat-o niciodată dacă știe să tragă. Maică-sa trăgea destul de bine, cu tot cu transa aia de drogată În care era mereu. N-a fost Întotdeauna o femeie a dracu’. Era o femeie foarte drăguță, amabilă și cumsecade și bună la pat și am impresia că ea chiar credea toate lucrurile pe care le spunea oamenilor. Chiar cred că vorbea pe bune. Poate că de aia Îți dădea impresia că face ceva periculos. Oricum, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aia? — PĂi, să vedem. M-am dat jos din pat și am coborît scările, m-am Întîlnit cu proprietara, care m-a Întrebat ce-i cu madame. Era Îngrijorată, pentru că venise poliția și-i pusese ceva Întrebări, dar era totuși amabilă Încă. M-a Întrebat dacă am găsit valiza furată și eu i-am zis că nu și atunci ea a spus că-i un mare ghinion și m-a Întrebat dacă e adevărat că În ea era tot ce scrisesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
e!!... „Ospătar, servește-mi, te rog, și mie vinul acela pe care l-ai adus la masa vecină. -Sânteți și dumneavoastră din corpul de control al centralei?” „Un ins iese din cramă cam cherchelit și se adresează unui trecător: Fiți amabil, ce oră este? Patru și jumătate. Dimineața sau după amiază? Dimineața. Astăzi sau ieri?” „Pe o stradă merge un cetățean beat și se adresează unei fete, pe lângă care trece: Domnișoară, te rog spune-mi câte cucuie am în frunte? Trei
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
profund ofensați în binecunoscutul lor orgoliu. Nu numai că o femeie le cerea să cedeze fără luptă - lucru absolut de neconceput în mentalitatea lor - dar nici nu se gândeau să se întoarcă acasă cu mâinile goale. în consecință, au dat amabilei somații un răspuns nu doar negativ, dar și formulat în termeni grosolani. Conciliant, tânărul ostaș a repetat mesajul. Răspunsul a fost similar cu primul. în vreme ce ocupanții așteptau încă un mesaj, punând faptul pe seama fricii francezilor de a se avânta într-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
cum era Înainte. — Vecinul meu! Trebuie să-l pun pe Tom să ne rezolve cu niște bilete speciale pentru Tynecastle. Ți-ar plăcea? — Da, ar fi marfă. — Vorbește cum trebuie Euan, zice mama lui. Se uită la mine. Ești foarte amabil, dar n-aș putea să te las... — Nu-i nici o problemă. Sincer. Facem schimb de adrese și de numere de telefon. — E un om foarte cumsecade. Domnul Robertson. Un om de treabă, eu, noi, o auzim cum Îi spune puștiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Îți spun că a fost o tîmpenie că ai aruncat bățul pe teren, căci fulgerul lovește În punctul cel mai Înalt. Așa că tu ai fost cel care a omorît-o. Un accident. Alt accident. Dar poliția se poartă frumos cu tine. Amabili. Înțelegători. Uneori Încă Îi poți vedea chipul, atît de rece și țeapăn, pistruii ei de parcă ar fi pictați. Nu ca Rhona, nu ca atunci cînd ea Îți zîmbea și stăteați de vorbă și vă sărutați și vă futeați. Ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nepăsarea era jucată. Era jocul lui de-a exista: să facă așa fel ca să pară că nu doare, că nu-l doare. Pentru mine să nu fii tristă, Dințișor. Vara e prea scurtă ca să fii tristă. Doamna Moarte va fi amabilă. O să-i imit ceva, am darul de-a imita, îți amintești? O s-o fac să rîdă, promit. Alte cuvinte ar fi paroles creuses. Vorbe goale. B. P.S. Anul trecut am fost invitat la Dresda, la o nuntă de transsexuali: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lui Stalin. Am fost șocat de aspectele înfățișate și indirect am gândit că e cazul să mă opresc puțin asupra acestei posibile reabilitări. Cu gândul la această temă, chiar l-am visat pe Stalin într-o postură de om foarte amabil, politicos, protocolar, de o jovialitate neobișnuită pentru un om ca el și gândeam în sinea mea: „Știe să se prefacă pentru a crea o impresie favorabilă. Între orele 9-11 am conceput circa 4 pagini cu opiniile pe care le am
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
inițial. Dricul era tras de patru cai mascați, cu pampoane negre prinse între urechi. Vizitiul era chiar Magicianul, bineînțeles, nici nu se miră atunci când îl văzu cocoțat pe capră, iar atunci când trecu pe lângă el ridică jobenul și îl salută, excesiv de amabil. Apoi reveni cu privirea pe axul drumului, mânând cai către cimitirul amplasat tocmai la periferie. Scriitorul vizualiză pentru câteva fracțiuni de secundă și scena în care sicriul era coborât în pământul clisos, însă reveni repede în... realitate și se concentră
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dădu să se repeadă, cu capul înainte. Îl cuprinse, brusc, amețeala, se clătină și căzu la loc, în patul ale cărui așternuturi păreau a fi fost mototolite în timpului unui somn agitat. - Dacă dorești, îți pot face o cafea. - Ești amabil. Ce urmează după aceea, scaunul electric? - Nu, funia. Cunoști procedura, doar ai scris, la un moment dat, și despre așa ceva. Să nu uiți săpunul, e păcat să nu alunece viața, încetul cu încetul, către lumea de dincolo... Nu putu să
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cunoștință, i-am zis eu În gând, cu ochii la spinarea care se Îndepărta țanțoș. Mi-a făcut plăcere să fac cunoștință cu toți colegii; toți, mai puțin frumusețea excentrică obsedată de lacul de unghii, au părut foarte drăguți și amabili și doritori să mă cunoască. Emily nu m-a părăsit o clipă și a folosit orice prilej ca să mă Învețe câte ceva. Mi-a oferit din mers câte un comentariu cu privire la cine era important, pe cine să nu cumva să supăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
după care mi-a spus numele și numărul de telefon ale pilotului care zburase ieri după-amiază cu avionul particular. — O, mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc, i-am spus În timp ce notam grăbită numărul și mă rugam În sinea mea ca pilotul să fie amabil. Trebuie să plec. Îmi pare rău că nu pot să stau mai mult de vorbă cu tine, dar Îți urez un weekend plăcut În continuare. — Da, da, weekend plăcuut șî ție, Andy. Cried că piluotu o să ti ajuuti să gasiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
colet. Trebuie să fi fost ceva important, de bună seamă, probabil un organ pentru transplant sau ceva documente secrete. Așa că, da, am avut mare grijă de pachet și i l-am Înmânat șoferului așa cum mi s-a comandat. Un tip amabil de la Ritz. Nici o problemă. I-am mulțumit și am Închis. Recepționerul de la Ritz aranjase ca un șofer să aștepte avionul particular al domnului Tomlinson la aeroportul de Gaulle și să-l ducă pe Harry la hotel. Bine, dar dacă totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
unde Emily pălăvrăgea tare la telefon. Când m-a văzut, l-a Închis. — Cum a mers? Nici o problemă, da? Mi-a trecut prin cap să-i spun ce se petrecuse, Îmi doream cu ardoare ca ea să fie o colegă amabilă, Îmi doream să formăm cu adevărat o echipă, dar știam că nu aș face decât să mă aleg cu o nouă porție de abuz verbal. Ceea ce nu-mi doream câtuși de puțin În clipa aceea. — A fost peerfect. Nici o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]