6,796 matches
-
cu structura motivațională a intereselor cognitive ale elevului aflat în proces de formare și socializare. O tentativă și mai îndrăzneață i-a aparținut, în același an, lui Philip Phenix. Lucrarea sa Realms of Meaning (1964) abandona total tradițiile eficientismului și ambițiile pozitiviste ale teoriei curriculumului 8. El propunea o „nouă filosofie a educației” care anticipa gândirea pedagogică postmodernistă de pe pozițiile existențialismului. Era influențat de Martin Buber și, bineînțeles, se raporta critic la pragmatismul american. Phenix a propus și a folosit o
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Theories de James McClellan și Paul Komisar; Significant Elements in Curriculum Theories de B.O. Smith; Methodological Considerations in Theory Building de Elizabeth Maccia. Lucrările au fost publicate într-un volum coordonat de Ira Gordon: Theories of Instruction (1968)17. Ambiția seminarului era aceea de a stabili „teoria științifică unică” pentru dezvoltarea oricărui curriculum pentru educație și instrucție. Fiecare dintre autorii menționați a desfășurat analize independente cu speranța că toți vor ajunge la concluzii similare sau chiar identice. Dar nu a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de sine. O generație se maturiza fatal, renunța la revolte și mitinguri, părăsea stadioanele și își găsea fericirea prestând munci meschine ori joburi bine plătite. O generație nouă, de adolescenți, se maturiza plictisitor, uitându-se la televizor, fără drame și ambiții mesianice. În anii ’70, moda pletelor lungi și a minijupei a intrat în desuetudine, deși se fredona încă muzica Beatles-ilor. Sloganul Make love not war a fost uitat, căci americanii se întorceau umiliți din Vietnam, fără a fi împlinit visul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai autentic cu putință. Pedagogia fenomenologică este de fapt pedagogia superioară a marilor educatori, pedagogia care trece dincolo de aspectele formale și superficiale ale educației, sesizând sensurile ei adânci și semnificațiile ei elevate ce nu pot fi cântărite, numărate, măsurate etc. Ambiția supremă a pedagogiei fenomenologice este sesizarea, decriptarea și descrierea „componentelor inefabile” și a „fenomenelor originare” ale formării personalității umane. Exploratorii acestei dimensiuni educaționale au stăruit asupra rafinării metodei și au studiat probleme precum: problema predicției fenomenologice în educație; calitatea experiențelor
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
politice aderând la mișcarea postmodernistă. Această metamorfoză a fost inaugurată în 1989 de către Peter McLaren și Rhonda Hammer. Eseul lor „Critical Pedagogy and the Postmodern Challenge: Toward a Critical Postmodernist Pedagogy” (1989) a jucat rolul de „manifest al reorientării”75. Ambiția acestor critici era aceea de a include postmodernismul în pedagogia critică. Dar schimbarea s-a produs în sens invers: postmodernismul a „invadat” pedagogia critică abolind hegemonia neomarxistă și neopsihanalitică. În centrul dezbaterilor a fost așezată problematica relațiilor dintre eu și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
epistemologică în această dubitație kantiană. El încearcă să depășească limitele cunoașterii raționale impuse de fenomen, căutând căi de acces către „lucrul în sine” printr-o cunoaștere mai profundă. Dar postmodernismul nu se mulțumește cu soluționarea acestei probleme epistemologice, ci are ambiții mult mai mari. Postmoderniștii doresc să dea răspunsuri tuturor problemelor modernității. Știința modernă, în ansamblul ei, este declarată insuficientă pentru nevoile omenești de cunoaștere. Dacă știința modernă a dus la apariția a numeroase tehnologii, postmodernismul aruncă o privire îngrijorată asupra
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
referitoare la idealurile, valorile și finalitățile educaționale și chiar eforturile contemporanilor săi Benjamin Bloom și David Krathwohl de a elabora taxonomii de obiective pedagogice pentru dezvoltarea cognitivă și afectivă a personalității umane 238. Gagné a fost animat însă exclusiv de ambiția de a arăta cum se realizează o „bună instruire”. După Wilson (1997), aceasta implică însă o ambiguitate majoră ce ridică o problemă principală: aceea de a stabili, cu claritate, ce trebuie să înțelegem printr-o „bună instruire” (good instruction). S-
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
asemănărilor și al deosebirilor dintre ele și a deduce o anumită procesualitate), în sfera de preocupări a istoriei cotidianului mărunt fresca amplă a duratei nu mai are, practic, nici o relevanță. Exhaustivitatea reconstituirii și liniaritatea narațiunii nu mai fac parte dintre ambițiile ei. Nu continuumul temporal, ci înlănțuirea punctelor de vedere analitice și a modalităților succesive de observație reprezintă osatura acestei istorii (Lepetit, 1999, p. 99). Cât despre context, acesta se referă la „ambianța” faptului de viață examinat, redată într-o manieră
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
rând, doi ani. M-am liberat cu gradul de soldat. Între timp citeam mult: literatură și filosofie. Maxim Gorki îmi plăcea mai ales... După armată, primul meu gând a fost să-mi continuu școala, și ca un fel de răzbunare (ambiție) față de mizeria pe care am îndurat-o în armată de la ofițerii care își băteau joc de mine. De acasă nu mă puteam aștepta la mijloace de trai. Sunt nevoit deci să urmez școala în particular. și astfel m-am înscris
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
colegii lui, nu. Eu am stat la Canal cu un cumnat de-al lui și, din cele ce mi-a relatat, nimic nu lăsa să se întrevadă o asemenea evoluție. O copilărie normală, un copil sârguincios, dar stăpânit de o ambiție nemăsurată. În 1940 a făcut parte din Frățiile de Cruce, după care nu a mai avut nici o legătură cu activitatea legionară. În 1944 s-a înscris în UTC și a devenit repede fruntaș utecist. S-a înscris la Facultatea de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
semnat Sicvianonis, Moș Dorogan, Ion Corvin, Petre Pârcălabu, Ber Căciulă, Garibaldy, I. Constantinescu, Arago, W. Zanoni, Giorgione, Ion, Hafiz Secundus, I. Visarioneanu (nume cu care figurează și în livretul militar). Rod al unui talent nativ de excepție, dar și al ambiției de a ajunge un „scriitor-țăran, cum e Maxim Gorki în Rusia” (se recomanda el însuși oficialităților a fi „de profesie agricultor și când am inspirație scriitor”), povestirile lui V., „adevărat tălmaci de suferință al plugarului răbdător” (Tudor Arghezi), au punctul
VISSARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
vrea să opereze eradicări globale ori clarificări de etapă. Trădarea politică, manevrată de o omenească lăcomie, este divulgată în cazul Cantacuzinilor (inși cu o veritabilă vocație a „umbletelor”), a lui Brâncoveanu și a lui Ștefan Cantacuzino, mistuiți de propriile lor ambiții, a lui Dimitrie Cantemir, producător de gesturi irecuperabile. Aceștia - și mulți alții lângă ei: Toma Cantacuzino, pildă de nerecunoștință și cultivator de himere, serdarul Barbu Cornea, „tâlharul cel mare” - au adesea un sfârșit care confirmă premonițiile cronicarului. El are însă
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
complexul de a fi fost salvat de plecarea pe front de viitorul său socru, într-un sincer elan patriotic merge voluntar în linia întâi, de unde se întoarce mutilat trupește și sufletește. Dar lumea de după război, deși cu mari elanuri naționale, ambiții și realizări, nu mai are pentru Radu Comșa nici un preț, mai ales pe fundalul înstrăinării iubitei și al incomunicării erotice, ceea ce culminează cu sinuciderea protagonistului. De altfel, Întunecare a sedus cu deosebire ca roman al acestei ratări sentimentale, profilat pe
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
Ca și în Întunecare, eroii trăiesc intens o experiență a inadaptării și a prăbușirilor interioare și sociale. Capitala este, ca la Mihail Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, Ion Agârbiceanu, I. Al. Brătescu- Voinești, o Sodomă ucigătoare de visuri curate, de orgolii și ambiții artistice, de cariere politice și financiare. Viziunea este rodul unei perspective conservator-sămănătoriste asupra orașului modern și de idealizare a unei etici patriarhal-rurale. Tot o întoarcere la ideologia sămănătoristă, în termeni chiar mai expliciți, este și microromanul Cheia visurilor, care însă
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
literară și artistică”, „Familia”, „Curentul magazin”, „Vremea”. În 1934 avea „sub tipar” un volum de poezii, Corăbii de argint. Un an mai târziu a fost primită în Societatea Scriitorilor Români. Scris la persoana întâi, romanul Biserica nouă (1930) nutrește oarecari ambiții, trădate însă de insuficiențele narațiunii. Afundându-se, ca într-o „aiurare”, în zone unde stranietatea înlătură coerența limpede, iar „halucinația” învârtejește totul, P., care se crede o subtilă analistă, se pierde într-o volbură „complicată și obscură”. Un preot, Andronic
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
1891. S-au editat cinci numere, dintre care ultimul dublu. Țelul redactorilor era acela de a urma „școala curat românească”, adică o direcție socială și culturală situată în continuarea pașoptismului. Redactor al revistei pare să fie N.D. Georgian, încercat de ambiția de a iniția un cerc și chiar o mișcare literară, dar lipsit de talent. Tot el, sub inițiala G., publică în fiecare număr note bibliografice, atent și informat scrise, la cărți precum Monologuri în versuri de N. Țincu, Nuvele de
REVISTA ALEXANDRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289182_a_290511]
-
, publicație apărută la Chișinău, lunar, din martie 1942 până în septembrie 1943. Continuă tradiția și programul revistei „Armonia”, editată de elevii Liceului „Alecu Russo”, dar are ambiția de a depăși condiția de publicație școlară, fiind animată de dorința încadrării în orizontul literar basarabean și a prezentării, în acest scop, doar a scrierilor literare de reală valoare. M. și-a luat drept moto cuvintele lui Alecu Russo: „Creier
MUGUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288268_a_289597]
-
cu articole și note îmbibate de sarcasm; „Moș Teacă în provincie”, culegere săptămânală de știri și informații provinciale, vie și temută, care a provocat numeroase conflicte de presă; o rubrică de informații din viața societății bucureștene, în care sunt persiflate ambițiile burgheziei române de a copia modul de viață parizian; în sfârșit, o exigentă revistă a presei, căreia nu-i scapă aproape niciodată stângăciile de stil sau neconsecvențele de atitudine ale gazetelor din epocă. Un oarecare scepticism, specific lui Anton Bacalbașa
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
o viziune solipsistă a lucrurilor. Aici se află germenii din care vor naște romanele Singuri și Scarabeul sacru: fluxul psihicului și viziunea asupra existenței, fiecare primind, pe rând, un accent sporit. Singuri este expresia îndrăznelilor autorului în materie de proză: ambiția înnoirii construcției romanești clasice și a împământenirii orientării spre eseism proprie prozei europene contemporane. Pe deasupra, și poate esențial, se află intenția de a transforma romanul într-un „debușeu” pentru ideile filosofico-morale ale scriitorului. M. gândește sincron cu existențialismul când își
MUNTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
în ...Escu, cea de-a doua piesă ce urmărește destinul familiei Necșulescu, pusă în scenă în 1933. Comedia reia destinele tinerei generații de Necșulești, ajunși acum, la vârsta maturității, în pătura de sus a societății, dar la fel de goi pe dinăuntru. Ambiția parvenirii și-a asociat cinismul, iar în plan sentimental domină lipsa de moralitate. Decebal Necșulescu visează un fotoliu ministerial și, cum scopul scuză mijloacele, cameleonismul său politic este foarte eficient. Fără scrupule și demagog, cu atitudini conjuncturale, el reprezintă tipul
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
criticismul maiorescian, ajungând prin C. Dobrogeanu-Gherea, G. Ibrăileanu, E. Lovinescu, G. Călinescu până la Tudor Vianu. Cea de-a doua, reunind pe B. P. Hasdeu, Ovid Densusianu, Paul Zarifopol, N. Cartojan, D. Caracostea, Perpessicius, a demarat din filologie, dar a avut ambiții culturale globalizante care au părut că trădează spiritul propriu-zis critic. După ce, în perioada proletcultistă, orientarea speculativă s-a dovedit vulnerabilă față de dogmatismul sociologizant, tehnicismul filologic a putut să ofere criticilor un refugiu în fața presiunilor ideologice, și dihotomia s-a refăcut
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
Nap, I. Nestor, Don Paez, D. Riveanu, El. Rovin, Sanzio, E. Serea, Silver sau Sirius. Către sfârșitul vieții și-a reluat activitatea de critic literar, întreruptă aproape două decenii, alcătuind câteva monografii despre scriitorii și artiștii pe care îi cunoscuse. Ambiția lui P. era de a fi socotit un îndrumător al literaturii române de la sfârșitul secolului al XIX-lea, căreia intenționa să îi dea, după propria-i expresie, o „nouă orientare”. În critică a debutat în 1887, în paginile „Convorbirilor literare
PETRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
și coordonatorul almanahurilor apărute în redacția revistei „Steaua”. Câteva dintre piesele lui de teatru au fost trimise și uneori incluse în repertoriile unor teatre din Cluj, Bacău, Turda și Satu Mare (în 1984 piesa Canarul a fost interzisă din motive ideologice). Ambițiile teatrale ale lui N. nu s-au realizat la vremea debutului. Piesele, scrise cu oarecare profesionalism, dar practicând prea insistent metafora și simbolul scenic, au atras rar atenția regizorilor, poate și pentru că ele depășeau limitele moralei pretinse în anii ’60
NISTOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288463_a_289792]
-
ei. Alexandru Lăpușneanu e crud și sângeros ca și veacul în care trăiește, răzbunător și perfid, sadic până la monstruozitate în „dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omenești”. Despotul e însă și om politic dibaci, clarvăzător, decis să îngrădească ambițiile boierimii în folosul unei domnii centralizate. Ivirea lui, crede scriitorul în Ochire retrospectivă, a fost, de aceea, providențială, greșeala Lăpușneanului fiind că nu s-a sprijinit pe norod. Adevărul este că autorul se lasă fascinat de demonismul personajului, trăsătură ce
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
, foaie politică și literară apărută la Iași la 1 iulie și la 1 septembrie 1867. Primul număr nu s-a păstrat. George Pavlov redacta această publicație cu ambiția de a însufleți viața literară națională și de a grupa intelectualii capabili să participe la dezvoltarea „muvementului literar”. Cuprinde versuri de V. Pogor, Leon Negruzzi, N. Pruncu, G. Crețeanu și de colonelul Nicolae Ceaur Aslan. Ultimul traduce actul I din
ORIGINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288577_a_289906]