4,800 matches
-
o scenă de intrigă, pentru a păstra situația conversației, mai degrabă decât să folosească, cu aparteul, un limbaj artificial. Dacă utilizează, contrar a ceea ce face în alte părți, multe aparteuri în Mincinosul (Le Menteur), este constrâns la asta de subiect. Ambiguitatea permanentă, pe care ar răspândi-o niște confidențe, trebuie să domnească până la sfârșitul piesei, pentru a permite minciuni și quiproquouri neîncetate. Plasându-se din punctul de vedere al publicului, Corneille este convins că aparteul deranjează. El declară, în Examen la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
își suportă nefericirea plin de măreție, îi vom admira nobelețea sufletească, însă admirația este un sentiment rece și uimirea pasivă exclude orice pasiune mai caldă, ca și orice imagine distinctă a obiectului ei." (Capitolul 1) În ciuda acestei poziții afișate fără ambiguitate, Lessing aduce și el pe scenă două personaje stoice. În Emilia Galotti, din 1772, el mută în Italia secolului al XVII-lea tragica întâmplare a eroinei romane, Virginia, povestită de Titus Livius. Răpită de un prinț care voia să o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
E prea inaltă și prea voinică. Trăsăturile ei nu sunt regulate, dar se poate spune despre ea că este frumoasă. E cam prea scundă și prea slăbuță." Nonsensul, contradicția, oximoronul se înlănțuie amețitor în conversația despre Bobby Watson, a cărei ambiguitate rezultă în principal din inversarea maximei manierei: D-l Smith: Poftim, scrie că Bobby Watson a murit. D-na Smith: Dumnezeule, sărmanul, când a murit? D-l Smith: De ce te arăți așa uimită? Doar o știai. A murit acum doi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
satira socială a lui Caragiale, rolul sugestiei din poezie"164, după cum sesiza Șerban Cioculescu. În schițele Mici economii, Cadou, Diplomație, Om cu noroc nici un cuvânt al autorului nu indică direct că ceea ce asigură un confort material are un suport imoral, ambiguitățile și aluziile permițând interpretări multiple și menținerea în suspensie a sensului real. Celelalte procedee ale ironiei sunt, de asemenea, folosite cu predilecție în publicistică. Cel mai frecvent este antiparastaza, care stă la baza argumentațiilor din Economii, Liga, Cronica literară. Cea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu neistovită vervă"168. Totuși, surprinzătoarea notă comică în care este tratată tema războiului de întregire a neamului, este predominant cea a ironiei în măsură să avertizeze asupra sensului polemic din subtext. Sarcasmul, ironia și autoironia rezultă mai întâi din ambiguitatea confesiunii unui cinic, autodemascat prin analiza simptomelor de lașitate de care dă dovadă în raport cu atitudinea civică sau erotică: Trăiască lașitatea! Cedez, dar, eroilor aureola trecutului și întreaga împărăție a pioaselor aduceri aminte. Eu îmi rezerv nebulozitatea zilelor de mâine și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o'clock), Mitică (Tren de plăcere), Mișu (Cadou) ca ipostaze ale craidonului între Veta, Zoe, Mița, Didina, Mițele și celelalte adulterine ale schițelor, sau între jupân Dumitrache, Trahanache, Pampon, Crăcănel și ceilalți încornorați. Marca distinctivă a triadelor conjugale caragialești este ambiguitatea raporturilor dintre înșelători și înșelați. Situați, în mod obișnuit, în prima categorie, craidonul și adulterina pot ilustra, în special în O scrisoare pierdută, tipul păcălitorului păcălit, întrucât anumite replici și fapte pun sub semnul echivocului relația previzibilă între personaje. "Diplomația
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în cel mai pur stil prolix, spulberă în "beția de cuvinte" și în meandrele echivocurilor orice urmă de sens. Dacă ținem cont și de faptul că respectivul "proces-verbal" ar trebui să se supună normelor presupuse de stilul administrativ în cadrul căruia ambiguitatea este de neconceput 126, adăugăm listei de erori încă un aspect care reliefează lipsa de competență stilistică din lumea reprezentată în opera lui Caragiale. Urmărind și în privința tropilor aceeași departajare între universul stilistic al lui Caragiale și cel al personajelor
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să slujească unui dublu demers: pe de o parte cel de dinamitare a structurii osificate și ruinate a vechii forme dramatice și pe de altă parte, cel de revelare a absurdului în toată ilogicitatea sa. Au cultivat, așadar, paradoxul, oximoronul, ambiguitățile, incongruențele și exagerările de tot felul, precum și amestecul de limbaje, de stiluri și de categorii estetice în piese pe care le subintitulează "farse tragice", "pseudo-drame", "drame comice" etc. Pentru ca deruta și surpriza să fie totale, la nivelul receptorului sunt manipulate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sa-i fie relevată în întregime. Inabilitatea conversațională a colocutorilor care acționează asemenea unor roboți primitivi, este responsabilă și de marea densitate de pronume și adverbe interogative, mereu stimulate de răspunsurile nesatisfăcătoare. Regula griceană a manierei se referă la evitarea ambiguității, impunând formularea unor enunțuri precise, directe și la obiect. Numeroase replici ale celor doi pseudointerlocutori sunt vagi și prin menționarea unor cuvinte cu un bagaj referențial vast, precum "persoana", "afacerea", care nu sunt însoțite de explicații apozitive. Metalimbajul se impune
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în raport cu grila centrală și prin aluzia directă la pasiunea gurmandă care identifică decisiv personajul lui Caragiale. 6.1.6. Un catharsis al surprizei Viziunea caricaturală în cazul ambilor artiști poate fi pusă pe seama unei intenționalități satirice. În cazul dramaturgului, veșmântul ambiguității în care și-a învăluit opera, din precauție sau din spirit ludic, enigmatic, precum și contradicțiile conduitei sale care-l califică drept homo duplex 114, deschid calea multiplelor interpretări legate de resorturile intime ale reprezentărilor caricaturale. Dorința de marcare critică, prin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Caragiale și în Momentele bazate pe disimulare ironică. Deși mult mai subtilă și oarecum deferentă în cazul lui Caragiale, preocuparea pentru inducerea în eroare a cititorului printr-un joc "de-a v-ați ascuns" cu sensul, reiese din frecvența ambiguităților camuflate în enunțuri ironice, în numeroase oximorone și supralicitări, precum și în utilizarea parodierii ca procedeu predilect 123 de reliefare a poncifelor de gândire și de exprimare din scrierile prestigioase la modă. 6.1.7. De la comic la absurd Paradigma comicului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pentru proza scurtă și pentru realitatea cotidiană, sunt de găsit în scrierile caragialiene o bună capacitate de autoreflecție, joc al spiritului și al scenariilor textuale, procedeul înregistrării stenografice, triumful stilului conversativ, fragmentarism și indeterminare, inserții metatextuale, referențialitate și autoreferențialitate, ironie, ambiguitate, pastișă, parodie, etc. Încât nu-i exagerat a zice, într-un limbaj de dată mai recentă, Caragiale pune în mișcare, intuitiv și deliberat, o complexă mașinărie textuală și astfel avem de-a face, întrucâtva, cu un textualism avant la lettre
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mitologia este un haos de puerilități, un muzeu de superstiții, o magazie de recuzite", și îl "înnoadă spațial și temporal de lumea prototipurilor terestre".172 În accepțiunea sa, "a medita asupra mitului înseamnă să faci o căsătorie din dragoste cu ambiguitatea. Prin natura sa, mitul este echivoc, pentru că stă între două lumi, pe care le unește, despărțindu-le".173 Apropiindu-se de poziția lui Lucian Blaga, Vasile Lovinescu adaugă: "mitul are două fețe. Cine-și închipuie că a circumscris una din
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
poziția lui Lucian Blaga, Vasile Lovinescu adaugă: "mitul are două fețe. Cine-și închipuie că a circumscris una din ele își dă îndată seama că miezul ei s-a scurs în cealaltă față. Mitul trebuie prins prin învăluire spirală, iar ambiguitatea sa suprasolicitată printr-o ambiguitate și mai mare".174 Mitul, opinează autorul, se explică prin mit: "el este propria lui justificare și finalitate, își ajunge sieși".175 Considerând lumea aceasta o reflexie inversă a unei lumi superioare (în care lucrurile
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Lovinescu adaugă: "mitul are două fețe. Cine-și închipuie că a circumscris una din ele își dă îndată seama că miezul ei s-a scurs în cealaltă față. Mitul trebuie prins prin învăluire spirală, iar ambiguitatea sa suprasolicitată printr-o ambiguitate și mai mare".174 Mitul, opinează autorul, se explică prin mit: "el este propria lui justificare și finalitate, își ajunge sieși".175 Considerând lumea aceasta o reflexie inversă a unei lumi superioare (în care lucrurile mici simbolizează lucruri mari "dincolo
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a lumii academice postbelice. E drept însă că și atitudinea evazivă a sa față de propriul trecut, tinerețea de simpatizant (și chiar implicat ideologic) al Gărzii de Fier, faptul că nu a clarificat acest aspect al vieții sale, a contribuit la ambiguitatea în care este învăluită personalitatea sa.380 Unii autori sunt de părere că preferințele ideologice i-au determinat și principalele teme și perspective ale studiilor pe care le-a realizat, ceea ce le face inacceptabile din punct de vedere științific. Astfel
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
presupune și existența unui auditoriu), ce nu pot fi transpuse în realitate, deoarece personajele "se explică" mai mult decât este necesar (Fresnault îi caracterizează pe eroii benzilor desenate ca "fatalmente vorbăreți"), realizând o redundanță care nu agasează, ci dimpotrivă, combate ambiguitatea, precum în cazul filmelor ori a publicității, iar textul ajută la segmentarea și descifrarea "temporală" a desenului, imposibilă doar prin el însuși (dacă într-o imagine apare o mână pe receptorul telefonului, nu putem ști dacă apelul va începe ori
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de fapt al întregii societăți) l-a constituit dezastrul atacurilor teroriste din 11 septembrie 2001. Deși tragedia a fost asociată cu Pearl Harbor, banda desenată nu mai răspunde în aceleași coduri, ci rămâne încleiată în relativism moral, în cinism și ambiguitate. Dacă Steranko a fost critic la adresa acestor tendințe, exprimându-se pentru necesitatea unei noi "cointeresări naționale", Miller apără dreptul la metaforă, rezistând nihilist tentației patriotarde: "M-am săturat de steaguri! M-am săturat de Dumnezeu! Am văzut puterea credinței".686
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
istoriei (Forum Histoire care a elaborat proiectul unei istorii a Franței în bandă desenată) și chiar filozofiei (grupul Greph, coagulat în jurul lui Derrida, cu scopul de a prezenta filozofia publicului tânăr).696 Aceste imagini "practice" însă și-au pierdut polisemia, ambiguitatea și puterea de seducție irezistibilă, care dispune un raport problematic al plăcerii cu discursul cunoașterii în imagine (specificul imaginii, afirmă cu tărie Tisseron, apare acolo unde ea este ireductibilă la înțelegerea pur lingvistică).697 Evenimentul "fondator" (într-un sens) al
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
puterea sa, precum în societățile tradiționale în care succesul în luptă este asigurat prin abstinență și regim alimentar adecvat, care să izoleze și să protejeze masculinul în personalitatea sa, rit de trecere foarte important de la adolescență la maturitate (exemplară fiind ambiguitatea "triunghiului" Superman Clark Kent Fig. 25 Experimente stilistice: colaj de poză și desen Lois Lane: deși Lois este îndrăgostită de Superman, acesta nu se poate apropia de ea decât sub identitatea naivului jurnalist Clark, pe care Lois îl tolerează condescendent
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
însăși mit. 221 Apud Daniel Dubuisson, op. cit., pp. 244-245. 222 Lucian Boia, Istorie și mit în conștiința românească, p. 8 223 Idem, Pentru o istorie a imaginarului, p. 41. 224 Ibidem, pp. 52-53. Există însă o dificultate care rezidă în "ambiguitatea mitologiei, domeniul prezentând, cel puțin în culturile tradiționale, structuri deschise, fluide, încărcate de o multitudine de semnificații." 225 Ibidem, p. 207. 226 Vasilis Vitsaxis, op. cit., p. 12, nota 11. Socrate însuși afirma că cei care alcătuiesc miturile trebuie supravegheați, deoarece
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a se fi lansat în imprecațiile agresive la adresa clasei politice românești interbelice (p. 311). Savantul român s-a dovedit însă incapabil să se distanțeze de propriul trecut și să-l evalueze critic, optând pentru o strategie a ocultării acestui subiect, ambiguitate care a stârnit fluvii de cerneală acuzatoare (dar și favorabilă), dezbatere căreia probabil nu i se va pune niciodată punct final, cum se întâmplă în cazul oricărui mit veritabil. 381 Daniel Dubuisson, op. cit., p. 194. 382 Ibidem, p. 196. În
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Binelui, independent, asexuat într-un univers masculin, atemporal), eroul ca centru al unei familii "de hârtie" (monolitismul eroului se fisurează și apar și alții, intermediari între eroul perfect și oamenii normali aici găsindu-și locul și savantul) și eroul fracturat (ambiguitatea este plasată în el însuși, principiile sale nu mai sunt intangibile profil conturat începând cu anii '60). apud. Jean-Luc Gangloff și Catherine Allamel-Rafin op. cit., p. 129. 742 Action Comics, nr. 866, p. 14. Deși cea mai bună mască este absența
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Steranko, Brian Bolland, Dave Gibbons, Bill Sienkiewicz sau scenariști Frank Miller, Roy Thomas, Stan Lee, Chris Claremont, Len Wein, Alan Moore). 757 Ibid., p. 48. Continuitatea și costumul, continuă Reynolds, conferă o "înțelegere ideală", unde semnele corespund întocmai cauzelor, dincolo de ambiguitățile cotidiene, constituind un sistem de sens independent de dezvoltările particulare. ibid., p. 50. 758 Ibid., pp. 38-43. 759 Ibid., p. 51. 760 Ibid., p. 24. 761 Ibid., p. 58. 762 Ibid., p. 54. 763 Jean-Bruno Renard, "Super-eroii", în Pierre Brunel
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
va fi, dar și cum n-ar fi imposibil să fie), și așa cum am dori să fie. în Charles-Olivier Carbonell, op. cit., p. 23. 776 Jean-Luc Gangloff, Catherine Allamel-Rafin, op. cit., pp. 126-127. Stereotipurile de gradul întâi asigură o lizibilitate sporită, fără ambiguitate, realizând un cod cultural care îi permite cititorului să stabilească o familiaritate cvasi-instantanee cu personajele. 777 Ibid., p. 17. Profilul super-ticăloșilor se conturează prin plasare diametral opusă în ce privește atașamentul pentru dreptate și loialitatea față de stat. 778 Bradford Wright, op. cit., p.
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]