2,824 matches
-
violentă suscită pe termen scurt gânduri de aceeași natură. La rândul lor, aceste gânduri activează alte idei, sentimente și comportamente asemănătoare din punct de vedere semantic. Activarea care se produce poate avea consecințe sociale semnificative; de exemplu, interpretarea unor evenimente ambigui ca fiind, de fapt, provocări poate crește probabilitatea agresivității. Expunerea ulterioară la același gen de informații sau la același tip de situație activează cunoștințele deja achiziționate pentru aplicarea acestora sau pentru eventuala lor folosire. Nivelul de cunoștințe pe care individul
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
agresorul continuă de ce mai multe ori să rămână împreună, negând sau minimalizând violența din relația lor. Femeile nu-și divulgă partenerii decât după ce s-au despărțit de aceștia. Iar despărțirea este dureros suportată din cauza copiilor. În general, societatea are reacții ambigui față de femeile bătute. Oricare n-ar fi calea aleasă, femeile sunt judecate negativ. Dacă decid să rămână și să suporte maltratarea, ele sunt acuzate de lașitate. Dacă pleacă de acasă, femeile sunt acuzate de distrugerea familiei. Mișcările sociale au adoptat
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
într-un limbaj totalizant, clar-obscur, abstract. Este abstract atunci când se află în propria lui dificultate de a spune, de a explica. Este clar-obscur atunci când deține o relație de corespondență între concret și abstract, atunci când interpretează concepte, conferindu-le un sens ambiguu. De exemplu, interpretarea conceptului de "istoricism" are cel puțin patru sensuri diferite: unul conferit de practica istoriografică germană din secolul al XIX-lea; unul inventat de K. R. Popper; sensul atribuit de Foucault în cursul Trebuie să apărăm societatea; Noul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
aparat de tehnici interpretative, a unui model științific idee atât de comună spațiului ecclesiocratico-bizantin românesc, dominat de sofiști eșuează, în practică, deoarece experiența umană din trecut, facticitatea omului nu se pot măsura în termeni exacți. Exigența spre "exactitatea" unor concepte ambigui este și exigența spre sterilitate (neopozitivistă). Ideile filosofice și modelele de cercetare, care ar putea fi preluate de istoric, sunt mai mult în dezacord cu ceea ce oferă trecutul istoric, cu universul discursiv și factic al arhivelor. Îmi displace profund sintagma
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
declarat că, cu opt-nouă ani Înainte, porcii săi au intrat În curtea lui Dichtlin și ea a blestemat-o pe nevasta lui, care a Început să șchiopăteze la scurt timp (În realitate, se pare că Dichtlin spusese doar niște fraze ambigue). De asemenea, el o văzuse pe Anna stând În râu și Împroșcând apa cu picioarele. Ea Îi spusese că pescuiește, dar, imediat după aceasta, a avut loc o ploaie grea, neașteptată. Și un alt bărbat o suspecta pe Anna de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nedorit („magia pare a fi o uriașă variațiune pe tema principiului cauzalității” - M. Mauss, H. Hubert, 1996, p. 89). De asemenea, așa cum subliniază A. Saunders, statutul lor social este asociat altor elemente controversate din imaginarul epocii: Ocupația de moașă era ambiguă. Moașele aduceau uneori pe lume copii care mureau la naștere și se credea că ele ar putea fi vrăjitoare care, În mod deliberat, omoară copiii pentru ospețe canibalistice sau pentru a le folosi rămășițele În prepararea de alifii cu puteri
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comunități organizează Întâlniri, care se desfășoară În locuri și În momente neobișnuite, diferite de cele ale ceremoniilor sau sărbătorilor umane consacrate. Timpul lor predilect este noaptea. Locurile preferate sunt cele din afara spațiului social, zone naturale, sălbatice, necălcate de om sau ambigue În plan simbolic (răscrucile de drumuri); e) puterile lor nu se exercită numai asupra naturii sau corpului social, ci și asupra lor Înșile: pot zbura cu mari viteze, se pot metamorfoza, se pot face nevăzuți, pot ghici gândurile etc. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sisteme de comunicare Întemeiate pe repetarea și deplasarea (prin gest sau cuvânt) a unor acțiuni concrete: acestea nu mai Îndeplinesc funcțiile biologice inițiale și au căpătat o funcție de semnalizare. În actul vânătorii, vărsarea de sânge și moartea animalului nășteau sentimente ambigue, de frică, vinovăție, triumf, dorință de a repeta gestul ucigător, sentimente care conduceau la un amestec Între conștiința puterii de a ucide și nevoia de a proteja viața celor din comunitatea umană: Creșterea agresivității a putut fi orientată În serviciul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de toate pozițiile și aranjamentele sociale, a dobândi o perspectivă totalizatoare (1968, vol. X, p. 577). În ritual, modelele de comportament și de gândire sunt situate cumva În afara, la marginea sistemelor de clasificare, a normelor și valorilor consacrate - ele sunt ambigue, deoarece pe de-o parte contestă configurația socială existentă, dar, pe de altă parte, prin non-ordinea pe care o dezvăluie, Îi susțin validitatea: Entitățile liminale nu se află nici aici, nici acolo, ele sunt „Între și Între” pozițiile atribuite și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
altă parte, prin non-ordinea pe care o dezvăluie, Îi susțin validitatea: Entitățile liminale nu se află nici aici, nici acolo, ele sunt „Între și Între” pozițiile atribuite și fixate de lege, obiceiuri, convenții și ceremonial. Datorită acestui fapt, atributele lor ambigue și nederminate sunt exprimate printr-o mare varietate de simboluri, În numeroase societăți care ritualizează tranzițiile sociale și culturale (1969, p. 95). Aflându-se la mijlocul a două etape ale vieții sociale, liminalitatea apare ca o „situație legitimă de eliberare de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vs asumare prin persuasiune) este dublată de axa elite-mase populare - memoria oficială poate să fie În acord sau În conflict cu memoria populară: Cultura oficială se Întemeiază pe „formalismul dogmatic” și pe prezentarea realității În termeni mai degrabă ideali decât ambigui sau problematici. Ea prezintă trecutul Într-un mod abstract, atemporal și sacru. Cultura oficială promovează o cultură naționalistă, patriotică, care mediază Între interesele populare. Cultura populară reprezintă un ansamblu de interese specializate, care Își trag rădăcinile din părțile Întregului. Aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
meșteșugărești. Cosmogonia apare fie ca produsul puterii absolute a unei divinități izolate (care singură, prin masturbare, prin amestecarea jegului cu salivă sau prin imersiune și apoi prin modelarea fărâmei de pământ, generează elementele primordiale), fie ca rezultatul unei relații, adeseori ambigue, dintre divinitatea supremă și alte figuri sacre. În aceste ultime ipostaze, divinitatea colaborează cu o ființă care fie o ajută cu pricepere, fie, din neîndemânare sau răutate, schimbă proiectul inițial. Alteori, divinitatea se luptă cu o ființă care se opune
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nevoia de definire cât mai exactă a conversiunii mimesis-ului caragialian dinspre simpla oglindire și ilustrare a realității înspre deformarea presupusă de stilizarea extremă. Atunci când plasa universul estetic caragialian sub semnul realismului ironic, al cărui atribut "conferă oricărei imagini un caracter ambiguu"4 și care "include concomitent în personaj, fapt literar sau diegeză, o pluralitate de sensuri, îndoindu-se de posibilitatea unei semnificații absolute"5, V. Fanache surprindea esențial caracterul caleidoscopic al operei lui Caragiale, arhitectura de poliedru ce-și luminează alternativ
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tragic, opera lui Caragiale transmite în aceeași măsură "o nesecată și neegalată bună-dispoziție, ca și o gravă înfiorare dramatică"7, punând permanent problema raportului iluzie-realitate prin situații în același timp banale și complexe, redate printr-un limbaj deopotrivă clar și ambiguu. Recunoașterea și acceptarea acestui joc al complementarităților ar pune într-o altă lumină dilemele apărute în registrul tematic al criticii caragialiene și ar anula contradicțiile nelipsite, firesc, din interpretările alocate personajelor "mai vii, mai de neuitat decât corespondenții lor din
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lumii, își aruncau unul altuia, ca să sfideze mecanica repetitivă: "Îmi pare că tu nu știi să trăiești, că n-ai învățat încă să te descurci...".30 În același ultim tom al tetralogiei, prinde contur un tip de caragialescă triadă conjugală, ambiguă în privința realelor raporturi între craidon și încornorat. În parodia din final, cu titlul Întoarcerea fiului risipitor, picaro-ul Felix Iacob, generalul care-l angajează pe post de profesor al copiilor, și frumoasa soție a acestuia refac pe aceleași coordonate situația
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Într-o carte de referință cu titlul semnificativ Melancolia descendenței, Monica Spiridon sublinia raportul dintre parodie și preocuparea pentru ascendență, pentru recuperarea modelelor și legitimare paradigmatică: "Conservatoare și înnoitoare în același timp, reverențioasă dar și distructivă, parodia rămâne un gen ambiguu și deschis, formula ideală pentru artistul doritor să-și verse în text umorile alimentate de conștiința succesoratului"43. Motivația interioară a actului parodic și a exercițiului de pastișare este extrem de variată în cazul lui Mircea Horia Simionescu: de la simplul instinct
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
organizat mari demonstrații În favoarea satisfacerii revendicărilor celor de la Ballarat. Judecarea celor 156 participanți la răscoală a prilejuit o nouă manifestare de solidaritate cu cauza acestora. În mod paradoxal, monumentul ridicat la Ballarat, pentru a marca locul bătăliei are un conținut ambiguu: „În memoria eroilor pionieri care au luptat și au căzut În acest loc sfânt, pentru libertate, și a soldaților care au căzut la datorie”158. Istoricul contemporan australian F. Monogham scria: „Evenimentele de la Ballarat au constituit o demonstrație a unui
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cu sindrom Noonan pot fi în egală măsură fete sau băieți (ceea ce nu e întotdeauna clar, deoarece adesea sunt utilizate doar fotografii cu băieți având sindrom Noonan), cariotipul lor este complet (46XX la fete, 46XY la băieți de unde și denumirea ambiguă de pseudo-Turner); adesea au pubertate spontan instalată, chiar dacă de multe ori este întârziată. Ei pot uneori procrea, chiar dacă, frecvent, sunt subfertili. La băieți se întâlnesc frecvent testiculi necoborâți în scrot. și copiii cu sindrom Noonan pot avea frecvent malformații viscerale
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
sau intervalul de timp) prevăzut pentru atingerea gradului de schimbare? Există câteva reguli simple care ajută la o bună definire a obiectivelor: n exprimarea trebuie să fie concisă, prin propoziții afirmative simple n se vor evita cuvintele cu înțeles neclar, ambiguu sau interpretabil, de genul; îmbunătățire, perfecționare, întărire, etc.; n se va reduce pe cât posibil numărul adjectivelor; n se va acorda atenție verbelor, pentru că acestea definesc acțiuni (mai potrivite pentru misiune), iar obiectivele sunt stări n în formularea obiectivului nu trebuie
AMENAJAREA TURISTIC? A TERITORIULUI by Irina Teodora MANOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/83493_a_84818]
-
să apropie cetățeanul orașului de etalonul vieții democratice, comuna.285 Dezvoltarea asociațiilor devenea garanția "unei mai bune participări a cetățenilor la viața socială 2". Asociația devenea contraputerea pe care puterea o tolera. Acest statut o plasează însă într-o situație ambiguă: voite ca "lingușitoare ale aleșilor", asociațiile se afirmă drept ochi critic al democrației locale. Se spera chiar ca ele să fie contraponderile necesare la autoritarismul puterii municipale sau la abuzul puterii tehnocraților. Numai că asociațiile devin o contraputere ambiguă. Atunci când
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
situație ambiguă: voite ca "lingușitoare ale aleșilor", asociațiile se afirmă drept ochi critic al democrației locale. Se spera chiar ca ele să fie contraponderile necesare la autoritarismul puterii municipale sau la abuzul puterii tehnocraților. Numai că asociațiile devin o contraputere ambiguă. Atunci când intră în conflict cu municipalitatea, aleșii nu ezită să ia în zeflemea slăbiciunea reprezentativității lor autoproclamate, care nu poate fi o piedică în calea sufragiului universal, în special atunci când asociațiile sunt suspectate că ar servi ca rampă de lansare
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
că numeroase idei privind viitorul nu au localizare și nici forme definite; că noțiunea de strategie spațială este foarte abstractă"456. Impactul strategiilor pe termen scurt ale acestor operatori privați determină ca reînnoirea anunțată de planificarea urbană să fie foarte ambiguă. "Rezultă forme concrete de urbanizare și restructurare urbană relativ fracționate, corespunzând logicilor operaționale ale actorilor privați. Orașele își fac astfel bucăți de proiecte, proiecte neterminate, adică operații cu contururi definite, adesea introvertite (pentru a stăpâni plusvaloarea urbană și pentru a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Importanța temei mixității sociale în cadrul obiectivelor afișate de către politicile urbane relevă această voință de a face din teritorii particulare teritorii în aparență ca toate celelalte. Totuși, sociologii nu au încetat în acești ultimi ani să sublinieze caracterul vag, echivoc și ambiguu al acestei norme, mergând până la a pune la îndoială pertinența unei asemenea orientări 539. În primul rând, măsurarea mixității sociale ridică foarte multe probleme. Diversitatea criteriilor susceptibile să servească drept etalon (vârsta, situația familială, originea etnică sau națională, itinerarul rezidențial
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
al morții care i se refuză mereu, până la exasperare. Din această experiență iau naștere poemele lui definitorii. De obicei laconice, chiar eliptice, populate doar de puține simboluri (pasărea, umbra, „marea noapte”, copilul), ele ating o tensiune aparte datorită unui neîncetat, ambiguu și straniu balans între real și imaginar (Stingere, Două vieți, Gară pustie, Douăsprezece, Umbre ale lucrurilor și sufletelor, Lasă, tot..., Coroana nebunului, Cel). Este ca și cum, văzut prin ochii melancolici ai „străinului”, realul însuși s-ar derealiza, imaginile culese, oricât de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
capacitate de redefinire; - Lowenfeld stabilește, de asemenea, următoarele trăsături: sensibilitatea față de probleme, sensibilitatea față de fenomenele din mediu, identificarea cu problemele altor persoane și societăți, variabilitatea ideilor, capacitatea rapidă de adaptare la orice situație, originalitatea; - C. Taylor enumeră: toleranța față de situațiile ambigui, încrederea în propriile capacități creatoare, lipsa de îngâmfare; - M. Zlate consideră că o persoană înalt creativă este inventivă, independentă, neinhibată, versatilă, entuziastă. În concluzie, putem spune că, prin intermediul creativității, personalitatea umană se încadrează într-un spațiu axiologic, omul valorizându-se
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]