5,016 matches
-
-mi erau livezile toate, cu mere roșii pe aripi purtate, zboruri înalte necoapte iubiri. A fost o vreme când; ploile luminii îmi fântâneau în ochi, noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe, risipei date. Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă, dor amurgurile de prea plin, aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă, Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii. Azi, să rămân în ramul toamnei aș vrea, lupoaică albă până în clipă acea definitivă când
LUPOAICĂ ALBĂ RISIPEI DATĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362199_a_363528]
-
foc, fildeșul nopții, mântuie-l, femeie, veșmântul tău de lacrimi în mine n-are loc ... Spațiul poetic al focului este „expresia încărcată de suflet dinăuntru”: „Binecuvânt Alfabetul Tăcerii! Binecuvânt pădurea în care m-afund pe-nserate, zdrobirile-n teascuri de foc, amurgul violet al Clipei, jocul argintat al apei din Deltă, buricele însângerate ale degetelor, scalda triumfătoare a sălciilor, culmea trupului în împreunare, arborii prăbușiți în lumina verii, poteca nedeslușită când vrei s-o apuci spre crestele munților, primăvara ... ” Starea interioară a
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
de iubire Din văzduh ai venit Într-un gând mi-ai zâbit Dintr-o stea m-ai privit Și în nopți m-ai iubit. Dintr-un dor te-ai desprins Și pe strune ai plâns Curcubeie-ai aprins Și-n amurguri le-ai stins. Din tăceri m-ai chemat În vegheri m-ai uitat Pe cărări m-ai vorbit Și pe vânt mi-ai șoptit. Ești plânset Ești zâmbet Ești cântec Ești umblet Și ești vis Necuprins Ești chemare Și -împăcare
VIS DE IUBIRE de NINA DRAGU în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362214_a_363543]
-
după numele fetei venită din Grecia, Marianthi, de care tânărul student se îndrăgostește. Mărturisesc, că de foarte multă vreme nu am mai întâlnit un autor bărbat, care în proză, să reușească a transmite fiorii acestui sentiment atât de nobil, iubirea. „Amurgul pusese stăpânire pe parc, apele Someșului clipoceau între maluri, mirosea a sevă de primăvară. Ne așezăm pe prima bancă, învăluiți în albăstrimea înserării. Mâna Marianthei tremură ușor în mâna mea, la fel de tremurătoare. Ochii mei se scufundă în diamantele negre, amețitoare
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > GREȘEALA UNEI MAME Autor: Paula Diana Handra Publicat în: Ediția nr. 1866 din 09 februarie 2016 Toate Articolele Autorului GREȘEALA UNEI MAME E ziua spre sfârșite, curând se face seară Amurgul o găsește tot pe o piatră-afară Cu inima zdrobită și tare-nsângerată Cu lacrimi de căință, femeia-ndurerată. O sperie tăcerea, ce blestemată-ursită, Se zbuciumă și plânge căci e nefericită Fusese dimineața vioaie, în putere, Și peste-o zi, se
GREȘEALA UNEI MAME de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362273_a_363602]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > CU ȘOAPTELE TALE Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1763 din 29 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului CU ȘOAPTELE TALE Amintiri se răsucesc în mine în amurg pe un colț de stea Vise se nasc în pântece cu tine Tu mă-mbraci în așteptări, iubirea mea. Cu tine rătăcesc prin neguri și ploi Te aud cum tropăi cu dor în gând Soarele zâmbește timid cu noi Cu
CU ŞOAPTELE TALE de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378652_a_379981]
-
M-ai răsfățat cu inima-n robire / Prin simfonii de șoapte înflorite, / Și templu-ți sunt la ceas de nemurire / Pe care arzi în foc de dor, iubite!” Într-un cadru mirific, poeta contemplă imagini de o frumusețe răvășitoare. Un amurg sculptat din vrajă și ploi care s-au contopit în armonii creează un tablou sugestiv. Îngerii sunt de strajă, venind din universuri lăuntrice pentru a fi martori ai iubirii și ai legămintelor supreme și având menirea de a conduce pe
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
creează un tablou sugestiv. Îngerii sunt de strajă, venind din universuri lăuntrice pentru a fi martori ai iubirii și ai legămintelor supreme și având menirea de a conduce pe calea luminii cu puteri nebănuite aceste trăiri intense. Când a bătut amurgul peste vrajă, / Întâmplător prin armonii de ploi, /Toți îngerii din noi erau de strajă / Și ne-au ținut de mână pe-amândoi. / Mi-au dat un crez să trec cu el prin tine, / Din când în când, să vreau să
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
fereastră” (Marilena Ghiorghiță), “Iarnă în sat” (Inga Edu), “Porțile primăverii” (Florica Ionescu), “Mierloi versus râmă” (Ana-Maria Bărbos), “Peisaj” (Miltiade Nistoroiu), “Ecouri” (Alexandru Ionescu), “Ochii ca flori să deschidem” (Ovidiu Paștina), “Trepte” (Camelia Profirescu), “Peisaj” (Virgil Potârcă), “Primăvară complementară” (Mihaela Baltag), “Amurg” (Geanina Sfinteș), “Narcise galbene” (Florica Ionescu), “Natură statică” ( Speranța Ștefănescu) “Primăvară” (Elisabeta Stănciulescu),- “Peisaj cu sonde” (Ana Maria Drăgoi), “Compoziție” (Victor Munteanu, “Flori” (Cristian Anghel). Nu lipsesc nici peisajele care înfățișează așezări omenești rurale “Margine de sat” (Valeriu Scărlătescu), “Casă
SALONUL DE PRIMĂVARĂ, PLOIEŞTI, 2016 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378704_a_380033]
-
Semințele vieții promit grădini suspendate spre Rai, Cad raze fierbinți,rogvaidul mă strigă și-mi zice:Hai! M-așez pe-un hamac din secundele vremii adunate,uitate, Oglinzi mici de suflet țin cerul -n reflexii departe,departe... Și-adorm în amurgul de soare ce cade sub boare de vânt, La Masa Tăcerii sosesc,mă așez la o ceașcă de gând. În cufărul verde de suflet mi-e cheia ce duce spre vise, În palme pocalul cu seva și setea cuvintelor scrise
GRĂDINI SUSPENDATE de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378763_a_380092]
-
cu de vise ne-mplinite, sidefat azur de-albastru dintr-o carte cu povești ce lunatecul din mine izgonit din Paradis le credea, răsturnând zarea peste umbrele din noi; înveșmântat în ploi și ceață tot aștept iluminarea care învăluie speranța, prin amurguri ce topesc zări albastre în întuneric ,nu știam că doar ursita, cată-n beznă o cărare peste ruga unui Crist; unde-i veșnica vedere, ochiul cel prevăzător, unde-s sfintele cuvinte care caută izvoare, unde-i lumea fără nume ce
ZĂRI RĂSTURNATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378797_a_380126]
-
mierlă/ Pe malul lacului am așteptat în genunchi valurile/ Pământului unde se trăiește și cu o lingură de soare/ Suindu-se pe trepte ca să ajung pomul ceresc/ În interiorul meu și al tău se despart durerile/ În sângele roșiatic al unui amurg pe piatră/ Tu învii iarba cu puterile tale divine/ Ca un sfânt al gliei trăiești până-n veșnicie/ Mă așez pe rădăcinile vieții cu rima pământului/ Necălcându-le cu picioarele frunzele și florile” (Rimele pământului). Dorința găsirii forțelor intrinseci în asumarea
DANIEL MARIAN DESPRE VIOLETA ALLMUÇA IDENTITATE ȘI SENSIBILITATE POETICĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377703_a_379032]
-
descopere/ Cea ce este înăuntru/ Fug după mine azi, mâine/ Sunt transformat în timp/ Prin grimase de silabe/ Vocea o plantez în aer/ Ca vântul brațele peste nisip/ Mă-nvârtesc în jur să descopăr/ Frumusețea provizorie/ Lipită cu bucăți de amurg.” (După sinele meu). Omule). Categorică prezență vie, pregnantă și constantă în spațiul poetic, Conclusivitatea ne este oferită de asemenea, într-o adresabilitate largă, directă: „Nopțile fug prin vise/ Zilele sunt sus pe acoperiș/ Ești călătorul iubirii omule...” (). Categorică prezență vie
DANIEL MARIAN DESPRE VIOLETA ALLMUÇA IDENTITATE ȘI SENSIBILITATE POETICĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377703_a_379032]
-
fie fotbalist! - Obrăznicătura, nu se îndură de mămica lui! - Sau va deveni un mare dansator ca Fred Astair! - Hei, porumbeilor! - le strigă Camelia. Vă credeți încă în luna de miere!? - Pentru noi fiecare lună este de miere! - Fericiților! Odată cu căderea amurgului pătrunseră în cabană pentru un scurt repaus. Tolăniți pe paturi, începură să spună glume și bancuri. După vreo două ore declarară deschisă festivitatea de revelion! Se toastă, se cântă și se dansă. Gabriela nu mai rezistă tentației și dansă alături de
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
Leru-i ler, aprinzând lumini de stea, Flori dalbe, flori de măr, Pentru a lumina, tainică colinda mea! AM RĂMAS Am rămas un înger părăsit de dor, La marginea unui pământ multicolor, Am rămas un cântec în albastrul serii, Topit de amurgul trist al tăcerii. Am rămas cu gândul la lumina celestă, Uluit de a ta frumusețe angelică neștirbită. Am rămas uitând că visul s-a închis, Eu care-n iarnă inima mi-am deschis. Am rămas la poarta vieții țintuit de
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
delirul somnaburilor Din care nu-ți găsește alinarea în visul trubadurilor Tu cânți perpetuum opera ce s-a-ncheiat A omului ce a înșelat! SĂ NU TE ÎNTREBI, IUBITE Și-n toamna aceasta prea curând tu ai venit, Între cuvinte cenușii și amurguri înghețate Lăsând durerea strânsă în pumnii tăi, deoparte. Să nu întrebi, iubite, de gândul meu ce s-a ivit, În dimineți cu patimi, cu dorul tău, eu m-am trezit Copacul nostru care-n fiecare primavară a-nflorit, Acuma rodul
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
lumină, Când toamna își deapănă visele desprinse din tină. Din merele coapte se va topi tainica mea moarte, Parfumuri dobândite-n ca și ofrande date de cuvinte Te îmbie acum iubite, în focul arzător de șoapte lovite. Cocorii într-un amurg însângerat, acum au ratat, Un ultim zbor și apoi s-au desprins în cerc repetat, Prin largul încercat și îngerul toamnei privește cu mine, cum au plecat. NOI NE-AM RĂNIT PE TREPTE DE VENIN... Noi ne-am rănit pe
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
o simfonie cu sens. Sensul iubirii, ne ridică pe trepte, Pe culmi, făcînd sufletul mult prea bun! AM RĂMAS Am rămas un înger părăsit de dor, La marginea unui pământ multicolor, Am rămas un cântec în albastrul serii, Topit de amurgul trist al tăcerii. Am rămas cu gândul la lumina celestă, Uluit de a ta frumusețe angelică neștirbită. Am rămas uitând că visul s-a închis, Eu care-n iarnă inima mi-am deschis. Am rămas la poarta vieții țintuit de
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
am să las și lumea toată, Pentru a fi uitată. ÎNCĂ PUȚIN Încă puțin, voi obosi să tot aștept printre corăbiile amăgite ale timpurilor. Se lasă seara, se ivește dimineața, plecăm de-acasă triști, îmi spui: ”încă puțin, iubito!”, În amurgul însângerat, s-au tot lăsat atâtea căderi. Aștept, aștept, aștept până la deschiderea pragului destinului. Nu există deținuți ai sorții, aici toți sunt drepți, cu inimile pure, fără sentimente deșarte, fără dureri. Nu suntem prizonieri ai timpului! Liberi suntem, ne-am
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
vremii nuferi moi. Pace-n gânduri să răsară Ca o floare de argint Și neliniști să dispară În al vremii labirint. Pace-n ochi să se aprindă Din priviri care se scurg, Clipele să le cuprindă În al vremii trist amurg. Pace-n zări să lumineze Necuprinsul vălurit, Tihna să se-nfățișeze În al vremii răsărit. ------------------------------------------------ MIHALACHE Alexandra, născută la 4 aprilie 1986. Poet, scriitor, redactor la revista „Orizonturi literare”. Studii: Universitatea de Științe Agronomice și Medicină veterinară - București, Facultatea de
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
-mi vinovată, De tot ce poate omu-n viață strânge, Mai pot să strig într-un acut solfegiu, Tu iartă-mă și smulge rădăcina Ce-a transformat trăirea-mi în cortegiu... Străluce iar în mine și ia-mi vina, Mireasmă de amurg și zare-aprinsă, Un dor fărâmițat de remușcare, Mă-ntrepătrund cu noaptea necuprinsă Și mă îmbrac cu cer și cu splendoare, Aud ceva...e glas și cânt de îngeri Și văd un Om, ce-ngândurat pășește, Poartă poveri prin văi de
EPIGONUS de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377797_a_379126]
-
de adăpostire și de hrănire: Se regăsește rar în peșteri, iar coloniile de reproducere se întâlnesc în scorburile copacilor.Trăiește în păduri, în apropierea apelor, se adăpostește în podurile clădirilor, peșteri, pivnițe, mine și tuneluri. Modul de hrănire: Zboară în amurg devreme, rapid, agil și vânează aproape în apropierea apei sau la înălțimi joase prin pădure. Se hrănește cu molii, insecte mici și păianjeni. Reproducerea: Împerechere are loc toamna, dar fertilizarea este întârziată până în primăvara următoare. Femele se adună în colonii
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
6 săptămâni. Hibernarea: Hibernează de la sfârșitul lui noiembrie până la începutul lui martie. Se adăpostește în cavități subterane. Comportamentul social: Este o specie colonială. Vara formează colonii în număr de 20-100 de indivizi. Longevitatea: Trăiește pâna la 20 ani. Liliacul de amurg (Nyctalus noctula) Descrierea morfologică: Este o specie de talie mare. Lungimea corpului este de 60-82 mm, a antebrațului de 48-58 mm, anvergura aripilor este de 32-40 cm. Greutatea variază între 18 și 40 gr. Blana este brun-roșcată pe spate, pe
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
hrănire: Populează cele mai variate habitate, inclusiv pe cele antropice. În munți poate fi întâlnit până la o altitudine de 3000 m. Vara se adăpostesc în construcții umane, scorburile copacilor precum și alte adăposturi. Modul de hrănire: Iese la vânătoare devreme, în amurg. Zboară la înălțimi mari, deasupra terenurilor deschise, mai rar deasupra pădurilor sau a apelor. Reproducerea: Împerecherea are loc toamna sau la începutul iernii. Perioada de gestație durează 40-50 de zile. Puii, în număr de 1-3, în cele mai dese cazuri
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
condițiile de mediu sunt constante. Dar dacă vremea se încălzește și insectele încep să zboare unii lilieci se trezesc, rămânând activi ore întregi pentru a vâna și a-și digera prada. Atunci când există astfel de insecte, ei vânează atât în amurg, cât și înainte de răsăritul soarelui, sau chiar la lumina zilei. În ceea ce privește somnul diurn, acesta variază în funcție de cantitatea de hrană disponibilă. Durata și intensitatea lui tind să se reducă odată cu venirea verii, pe măsură ce insectele nocturne devin mai abundente. Toamna însă, când
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]