3,631 matches
-
se agită cu repeziciune Într-un limbaj neînțeles. Cine va scrie despre acest „drum“ al muștei, obținând victorii la scara ei, va fi romancierul viitorului. Să te oprești din gândire și să privești o muscă! Câtă gratuitate, atâta subtilitate. Mă amuzam astăzi când un asistent harnic ne vorbea despre Hamlet În limbaj prețios; ar trebui să Învețe economia de mijloace, scrutând mersul muștei Între două litere de carte. A fi sau a nu fi... muscă! (joi) Îi povestesc lui A. câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pietre. Citadela lor a rezistat la propriu și la figurat, spune tradiția, chiar și turcilor. (luni) Aura ne-a invitat pe munte pe mine și pe Dinu. A venit la gară cu un rucsac plin de instrumente de alpinism. Ne amuzăm, dar toate acele fiare, scoabe, frânghii sunt atât de grele, că vrem s-o ajutăm să le poarte. E orgolioasă; nu acceptă și observ cum se face și mai pitică, trasă În jos de greutatea dusă În spinare. Să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
așteaptă decât să fie folosite. În acea clipă, mi-am pierdut copilăria, când am Înțeles că realul poate fi stăpânit prin imaginar. Mi-a dispărut brusc sentimentul imposibilului. Faptul că eu Îi povesteam lui E. acest episod ca s-o amuz avea o altă explicație. Instinctiv, eu Încercam s-o cuceresc, recurgând la o situație literară; narațiunea mea urma legile narativității: zurbagiul acela era, prin acțiunile prin care se abătea de la reguli, un erou, un personaj fictiv, el nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Martine? Nu mergi la dans?“ „Nu. Mai am de citit trei volume și termin.“ Se apropie de noptiera mea, ia două cărți, le răsfoiește. „Ți-ai propus să-l citești tot?“ „Da. Când termin vin și eu!“ Începe să se amuze. Mă privește ironic. „Și când termini?“ „În două-trei zile“. Râde În hohote. „Asta s-o crezi tu; n-o să termini niciodată. Când termini Shakespeare, o să găsești pe altul și așa mai departe. Tu ești bolnav, și de această boală nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dar Îmi dau seama că nu mai pot să ies din joc. „Da.“ Se destinde și pe obraz lacrimile Îi curg șiroaie, fără să le poată opri, fără să se sinchisească de nimeni. E fericită, biata de ea. (duminică) Mă amuz să constat și eu că nu există nimic nou sub soare; totul a mai fost spus (bineînțeles, cu mici nuanțe), totul a mai fost trăit (Într-un tunel al timpului, În care noi orbecăim fără să ne dăm seama unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Împinge stăruitor să explorez această zonă imprevizibilă. Atunci, mă simt proaspăt și avid de viață precum Faust, amușinând pe urmele Margaretei. Simt că trebuie să recitesc Faust. (miezul nopții) Nu mă duc la Facultate. Am doar cursuri insignifiante. Nu mă amuză să asist de două ori la desenarea puerilă a unei fișe bibliografice; mâna grăsulie a savantului scurt, Vicu M., ce predă cursul, desenează un pătrat, se Îndepărtează trei metri, Îl privește cu o concentrare maximă, se apropie din nou de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
spun lui A. Stăm În pat rezemați de perne; când obosim să discutăm, facem amor, nu mai ieșim din casă, nici din cameră, Îi spunem Floricăi să ne servească prânzul aici. Ies aburi din cuvintele și corpurile noastre Încinse. Ne amuzăm la pagina unde Don Fabrizio, Înainte de a ajunge la frumoasa Mariannina, are remușcări pentru că o Înșală pe soția sa, Principessa Stella: „Sono un pover’uomo debole“, pensava mentre il passo poderoso comprimeva l’acciottolato sudicio „sono debole e non sostenuto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
despre asta. Câteodată, petrece zile la rând numai cu Thom făcând exerciții. Atunci nu mai dă niciun semn; se izolează și repetă întruna astfel de exerciții. - Un fel de „Omul Dispărut”, nu-i așa? întrebă Kara. - Exact, răspunse Sachs ușor amuzată de această comparație. Apoi o tăcere îndelungată. Se întreba dacă nu cumva Kara aștepta mai mult de la relația lor. Poate povești despre perseverența lui uimitoare de a depăși toate obstacolele, reacții ale oamenilor când îi vedeau în public sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ce faci, cum o duci. Nu am zis „Îmi pare rău”... M-am gândit doar la cât de bine ai putea practica iluzionismul. A fost cam aiurea, recunosc, și cred că nu ți-a picat prea bine. Această remarcă îl amuză peste măsură. Se grăbi să o liniștească: - Crede-mă, ceea ce mă deranjează cu adevărat este tocmai empatia și ipocrizia oamenilor. Astea mai degrabă sunt chestii aiurea pentru mine. - Pe bune? - Da. Își ridică în aer cana cu cafea. - Pentru faimosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pot de prostiile pe care le difuzează grupurile ca Sfatul Patrioților. Numai că, așa cum observa marele impresar al artei lui Malerick, P. T. Barnum, se naște un fraier în fiecare clipă. Croindu-și drum prin traficul de dumnică seara, Malerick se amuza gândindu-se la sălbăticia care îl cuprinsese probabil pe Constable chiar în acele clipe. O parte a planului de evadare presupunea ca avocatul lui Constable să fie scos din joc chiar de acesta. Cu două săptămâni în urmă, în restaurantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
presupune ca ascultătorul să fie cât de cât interesat, ca să poată asculta mai multe cuvinte odată. Sau, în cel mai rău caz, permite puțin contact vizual, cât să poată lua ființă însăși ideea că o persoană ar încerca să o amuze pe cealaltă, mai ales atunci când cuvintele în sine nu sunt apreciate sau înțelese. E așa de greu să fii măcar vag amuzant, dacă publicul privește în direcția opusă, cu o expresie de indiferență crasă și plictiseală. Eram îngrozitor de timid în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
confortul casei, pe care m-am chinuit s-o plătesc în cea mai mare parte a vieții mele de om muncitor, și să mă duc după o fată plicticoasă cu care abia dac-am vorbit. Ar râde cu toții acum, desigur, amuzați de ironia mea, de ridicolul poveștii mele și de felul isteț în care o exprimam. M-am uitat în jos la picioarele mele. Nu se clinteau, bineînțeles. Pe cât de incredibile ar fi fost comportamentul și motivația mea în orice lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că era deja compromisă din cauza fumatului. Nu știa sigur dacă era din cauza endorfinei după o oră extenuantă de yoga, a semi-groazei că avea să ia cina cu părinții lui Russell în seara aceea sau doar a dorinței de a se amuza cu prietenele ei, dar înainte să poată împiedica lucrul ăsta — chiar înainte să-și dea seama că se întâmplă — Leigh începu să vorbească fără să se fi gândit dinainte. În cinstea actelor voastre de vitejie, spuse ea, părând că vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
când, aș face-o, spuse Leigh. Problema e că fumez una acum și peste zece minute ajung să fumez un pachet. — Așa vasăzică. Domnișoara Seriozitate are totuși o slăbiciune. Jesse zâmbi. — Minunat, mă bucur că lupta cu dependența mea te amuză. — Nu mi se pare atât de amuzantă pe cât de simpatică. Se opri și păru că se gândește o clipă. Dar da, cred că e și amuzantă. — Mersi. Jesse arătă spre manuscris și spuse: — Ai vreo părere până acum sau, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
niște americani purtându-se ca niște europeni! — Aș vrea să ți-o prezint pe prietena mea, Adriana de Souza. Când auzi cuvântul “prietenă”, Adriana se uită pe furiș la Dean care deja o privea cu sprâncenele ridicate și o expresie amuzată pe chip. — Și de asemenea pe Dean Decker. Adriana, Dean, această minunată doamnă este gazda noastră din această seară. Adriana s-a întors spre femeie și, la o privire mai atentă, a observat că era mai în vârstă decât crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
surprinde esența. „Catastrofal“ cred că ar fi o descriere mai potrivită. Ah, sigur. Deci, mai bine decât celelalte Întâlniri pe care ți le-a aranjat Fi? Ruby a râs. Apoi i-a povestit lui Chanel despre Duncan. Chanel nu fu amuzată. —Un roman? Într-o limbă inventată de el? Și mai are tupeul să te numească plicticoasă? se cutremură Chanel. Complet sărit, dacă mă Întrebi pe mine. N-aș fi rămas atât de mult, doar asta am eu de spus. —Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Începu să dea din șolduri și să cânte la polonicul ținut pe post de microfon. Stimulat de nevastă-sa, Phil Începu și el să cânte la o chitară Închipuită. Amândoi erau de-a dreptul duși cu pluta. Doamne, clătină Ruby amuzată din cap, George și Gracie interpretează Dire Straits. —Mare obrăznicătură ești, râse Ronnie, lovind-o ușurel În cap cu mânerul polonicului. Phil Își scoase căștile și se aplecă s-o sărute pe Ruby. —Excepțional e iPodul ăsta shuffle. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
mă gândesc, chiar era irascibilă la cursurile prenatale. Era ciudat. Pe urmă, am ajuns să discutăm dacă poți să Îți dai seama după forma burții dacă o să ai băiat sau fată. Erau chestii copilăroase și chicoteam toate. Așa, ca să ne amuzăm, profesoara a propus să ne comparăm burțile. Ei, și ne-am ridicat bluzele, toată lumea - numai Claudia n-a vrut. Ea a fost singura. Am zis că o deranjează să se dezbrace de față cu alte femei. Adică, profesoara Încălcase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
el, simțindu-și mâna zgâlțâită, o desprinse de locul unde o așezase, dar ca să-și pună brațul pe grumazul ei și să le dea de lucru degetelor cu unul din pandantivele iubitei sale. Eugenia îl lăsa. — Uite, Eugenia, ca să te amuzi și dacă ții neapărat, poți să-i faci ochi dulci nătărăului. — Mauricio! — Ai dreptate; nu te supăra, scumpetea mea! - și, strângându-și brațul, își apropie capul de cel al Eugeniei, îi căută buzele cu ale lui, împreunându-și-le, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lui Víctor, care, după ce Gervasio, proaspăt căsătorit, îi anunțase că se duce cu nevasta lui într-o mică vacanță la Paris, îi spusese: „La Paris, și cu nevasta? Asta e ca și cum te-ai duce cu morun în Scoția!“ Ceea ce-l amuzase copios pe Augusto. Și continuă, zicându-și: „Femei, câte vrei. Ce fermecătoare inocența malițioasă, maliția inocentă a lui Rosario, această nouă ediție a eternei Eve! Ce fetiță încântătoare! Eugenia m-a coborât de la abstract la concret, dar Rosario m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
tragedie. — Ei bine, mie bufonadele astea crude îmi produc un efect detestabil. Pentru că ești un singuratic, Augusto, un singuratic, înțelege-mă bine, un singuratic... Or, eu le scriu ca să vindec... Nu, nu; le scriu fără niciun scop, doar pentru că mă amuză să le scriu, iar dacă-i amuză și pe eventualii cititori, mă consider răsplătit. Dar dacă izbutesc dintr-un singur foc să-l pun pe drumul vindecarii pe câte un singuratic ca tine, dublu singuratic... — Dublu? — Da, singuratea trupului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
îmi produc un efect detestabil. Pentru că ești un singuratic, Augusto, un singuratic, înțelege-mă bine, un singuratic... Or, eu le scriu ca să vindec... Nu, nu; le scriu fără niciun scop, doar pentru că mă amuză să le scriu, iar dacă-i amuză și pe eventualii cititori, mă consider răsplătit. Dar dacă izbutesc dintr-un singur foc să-l pun pe drumul vindecarii pe câte un singuratic ca tine, dublu singuratic... — Dublu? — Da, singuratea trupului și singurătatea sufletului. — Apropo, Víctore... Da, știu dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
numeroase filme... În 1943, în timp ce adevărata doamnă Frank se temea pentru viața celor dragi, Gusti Huber îi fermeca pe germani într-un film numit Gabrielle Dambrone... În 1944, când familia Frank a fost deportată în vagoane sigilate, doamna Huber îi amuza pe cetățenii celui de Al Treilea Reich cu uimitoarea ei interpretare... În timp ce Anne era ucisă la Bergen-Belsen, Gusti era ocupată cu filmările la o comedie... Mă întreb dacă ar fi îndrăznit să folosească pe scenă cuvântul «Sholom», dacă Hitler ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de inginerie aeronautică din cadrul Tehnionului 2 din Haifa și că lucra la o bază secretă a aviației militare, undeva În munți, la vest de Ierusalim. După patru sau cinci Întâlniri, simți că apropierea ei Îl relaxa, iar apropierea lui o amuza În felul ei liniștit. Când o Întrebă șovăind dacă crede că sunt potriviți, Yael Îi răspunse: „Îmi place destul de mult cum vorbești“. Văzu În asta un semn de afecțiune. Apoi o căută și o găsi pe Liat Sirkin și petrecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
culce cu ea Într-un hotel ieftin din Bat Yam, ceea ce aduse o nouă incertitudine. În mai, le invită pe toate cele trei fete la Ierusalim, să-i cunoască tatăl. Bătrânul o Încântă pe Elya cu cavalerismul său desuet, o amuză pe Liat cu anecdote și povestioare morale, dar o preferă pe Yael, descoperind la ea „semne de profunzime“. Fima fu de acord cu el, deși nu era foarte lămurit care erau aceste semne. Continuă totuși să iasă cu ea până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]