2,942 matches
-
se au în vedere următoarele situații morbigenetice: locuința supraaglomerată care generează conflicte, locuința de tranzit care generează sentimentul de insecuritate și înstrăinare al persoanei în raport cu reședința sa, impresia de artificial, de inautentic, promiscuitatea locuințelor supraaglomerate cauzează surmenajul psiho-senzorial, conflicte, tensiuni, angoasă, tulburări nevrotice, conduite deviante sau delictuale, violență. 6) Devalorizarea persoanei Ce va deveni în final persoana umană aflată în aceste condiții de viață socio-culturală, economică, morală? J. Folliet descrie un veritabil sindrom de degradare al personalității umane caracterizat prin următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de a simți, modelele de gândire, viața emoțional-afectivă. Primul efect al crizei este dat de sentimentul nesiguranței, neliniștea dată de pierderea încrederii în lume, în instituțiile sociale, resimțite ca o amenințare a persoanei și a vieții individuale. Această stare de angoasă va trezi suspiciuni care vor duce la o alterare a relațiilor interumane, ostilitate, neîncredere, suspectare reciprocă. Resimțind ca ostilă lumea, nesigură, amenințătoare, incapabilă de a-i mai oferi un suport moral și material, grupul uman, va apela, ca „soluții” la
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
preluate în mod automat și necritic de populație favorizând apariția unor reacții și conduite anormale, a unor idei colective absurde și a unei stări de tensiune psiho-socială extremă. Toate acestea vor constitui cadrul favorabil al dezvoltării unor stări de neîncredere, angoasă, nesiguranță ducând în final la o importantă regresiune psiho-socială a grupului uman respectiv. 2) Rolul planului formal-social Psihozele colective apar și se manifestă în cadrul spațiului social. Acesta reprezintă cadrul de manifestare al acestora. Fiind manifestări colective, ele sunt „exterioare” și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
necesare anumite „condiții psihologice” ale grupelor umane, caracterizate prin următoarele: Hiperemotivitate cu exaltare emoțională. O stare de tensiune emoțională puternică, neexteriorizată care va duce, în timp, la o stare de epuizare emoțională cu apariția unei stări de nesiguranță și de angoasă permanentă și generală. Sugestibilitate crescută a grupului social-uman, caracterizată printr-o receptivitate la produsele imaginarului colectiv, de factură irațională. Acceptarea necondiționată și lipsită de orice fel de critică a unor „soluții” cu caracter absurd, irealizabile. Nevoia de compensare a fricii
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
-lea și al XVII-lea. Ele au constituit preludiul manifestărilor de isterie colectivă. Posedații convulsionari se caracterizează prin natura contagioasă a convulsiilor, senzații cenestopatice penibile cu localizare predominant utero-genitală, halucinații sau „viziuni” mistice, crize de nimfomanie și extaz, stări de angoasă (epidemiile de la Loudun și cele de la Saint-Medard etc.). Psihiatria secolul al XIX-lea aduce numeroase contribuții la studiul manifestărilor psihotice cu caracter colectiv. Termenul sub care circulă aceste manifestări în epocă, în literatura științifică de specialitate, este cel de deliruri
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de masă, colective. În sensul acesta menționăm, ca mai frecvente și specifice, următoarele forme de manifestare: migrația populațională către alte regiuni sau țări, diferite de cea de origine, ca expresie a căutării unei ordini și siguranțe sociale care să anuleze angoasele și să confere o identitate precisă și sigură; conduitele de panică, psihozele delirante având ca substrat angoasa, nesiguranța în perspectiva viitorului legată sau raportată la teme catastrofice: sfârșitul lumii, apocalipsa, dezastre naturale (cutremure, inundații, epidemii devastatoare etc.); mișcări sociale de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
populațională către alte regiuni sau țări, diferite de cea de origine, ca expresie a căutării unei ordini și siguranțe sociale care să anuleze angoasele și să confere o identitate precisă și sigură; conduitele de panică, psihozele delirante având ca substrat angoasa, nesiguranța în perspectiva viitorului legată sau raportată la teme catastrofice: sfârșitul lumii, apocalipsa, dezastre naturale (cutremure, inundații, epidemii devastatoare etc.); mișcări sociale de masă cu caracter protestatar, revendicativ, sau de schimbare a ordinii sociale, de următoarele tipuri: proteste, marșuri, greve
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
marea lor majoritate, bolnavii psihici resimt spitalizarea ca pe o „carceralizare”. Scoaterea lor din familie și din grupul social și „intrarea” lor în „comunitatea terapeutică” formată din bolnavi psihici și personal medico-psihiatric de specialitate, constituie o situație psiho-traumatizantă (sursă de angoase, nesiguranță, impresia de abandon și mai ales obligativitatea acceptării „statutului de bolnav psihic”). Instituționalizarea reprezintă izolarea care poate merge până la „ruptura” definitivă a bolnavului de propria sa familie și de grupul său social. În marea majoritate a cazurilor, instituționalizarea bolnavilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
istorie, după experiența demonizaților Evului Mediu, dizidenții politici ai secolul XX sunt victimele ideologiilor totalitare. Culpabilizarea bolnavilor este, de fapt, o falsă problemă. Ei sunt victimele unui stat, al unei puteri politice care se impune prin teroare. Tensiunea socială, nesiguranța, angoasa, insecuritatea, absurdul vieții, vor constitui „o stare de spirit” generală, o veritabilă psihoză colectivă a fricii, prin preluarea de către masele sociale a culpabilității statului și a puterii politice. Această situație creată va da naștere unei reacții protestatare de un tip
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
evenimente anterioare, recente sau îndepărtate, din viața bolnavului. Amuzie: tulburare a ritmului muzical, înțelegerea și reproducerea acestuia, care apare în cadrul afaziei. Andropauză: oprirea funcției sexuale la bărbat. Corespunde menopauzei la femeie. Anestezie: pierderea sensibilității globale sau parțiale, de diferite grade. Angoasa: stare de neliniște, insecuritate fizică, sufletească și morală, anxietate terifiantă resimțită în plan psihic și somatic ca un pericol iminent care amenință existența bolnavului. Anorexia mintală: tulburare psihică gravă care apare la tinerele adolescente caracterizată prin amenoree, anorexie, tulburări afective
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnav psihic se opune la solicitările externe. Palilalie: tulburare de limbaj constând în repetarea iterativă a silabelor, cuvintelor sau frazelor. Panică: atac subit de anxietate asociat cu manifestări somatice, trăit cu intensitate de bolnav ca un pericol vital iminent. Pantofobie: angoasă paroxistică în cursul căreia orice eveniment, obiect sau persoană constituie o sursă de frică, de neliniște pentru bolnav. Paralizie: pierderea capacității mișcărilor voluntare într-o regiune a corpului (față, membrele inferioare - paraplegie; membrul superior și inferior homolaterale - hemiplegie; pierderea motilității
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca asociere, cu caracter bizar, vizând caracterul și comportamentul, care preced cu mai multe ore, zile sau săptămâni declanșarea atacului epileptic paroxistic. Prosopagnozia: agnozia figurilor, incapacitatea bolnavului de a recunoaște persoanele cunoscute după figura acestora. Psihastenie: nevroză caracterizată prin asocierea angoasei cu fobii și obsesii, la care se adaugă inhibiție intelectuală, timiditate, manii mintale (precauție, îndoială, perfecțiune, control, rezervă, ruminație). Psihobiografie: istoria vieții individuale, ca imagine sintetică de factură ontologică, a formării și evoluției personalității bolnavului, insistându-se pe evenimentele psihotraumatizante
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să-și închipuie, neîncetînd să anticipeze, să revadă, să reconstruiască scene din trecut. Cu cît se proiectează în viitor, cu atît se afundă mai mult în trecut; cu cît face-desface-reface relațiile cu Henriette și Cécile, cu atît incertitudinea sporește și angoasa se instalează. Tocmai cînd se credea stăpîn pe hotărîrea și pe destinul său, se produce "acea reorganizare a imaginii proprii și a vieții tale", "procesul acela intens care se continuă în interiorul tău, distrugîndu-ți încetul cu încetul personajul, acea schimbare de
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cel în care e definitiv convins că-i este imposibil să-și părăsească soția. În timpul călătoriei cu trenul nu face decît să-și imagineze. Iar răsturnarea de situație o resimte profund: nefiind stăpîn pe propriile posibile și imposibile, e pradă angoasei și suferinței. Posibilele și imposibilele unei ființe umane se pot schimba fără să se întîmple nimic în lumea exterioară. Procesul prin care oamenii își creează și recreează posibile și imposibile pare să fie unul pe care imaginația îl produce în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cer plin de amenințări? Statisticile arată că da97." Unul din reflexele spiritului modern este de a transforma improbabilul în imposibil. Un eveniment chiar foarte improbabil fiind un eveniment posibil, ar trebui să admitem că această credință a aztecilor și, deci, angoasa lor sunt mai aproape de ceea ce noi numim adevăr științific decît siguranța noastră calculată. Imposibil ca omul să stăpînească lumea: pentru azteci, lumea este o operă divină (cosmosul, natura, omul însuși au fost create de zei și aparțin zeilor). Atitudine umilă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
când din dealul cu pruni/ cineva îmi măsoară prin binoclu/ statura./ Eu îi zâmbesc/ și-mi potrivesc pe-ndelete/ cravata...” Chiar și celebrarea erosului (ca în volumul Mereu iubirea, 1988) stă sub premoniția „marii treceri”, a „nopții” care va veni. Solitudinea, angoasa, criza de timp sunt convertite fie în interogații austere, formulate în stil folcloric (Dialog nocturn), fie în melosuri elegiace (Mult prea devreme), iar drama omului e văzută, uneori, ca dramă a creației. Tonul, imagistica trimit deseori la Lucian Blaga (invocat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
asprire a expresiei, de altfel nu mai puțin rafinată decât în trecut, chiar dacă acum e „bici” de luptă. Pentru a da seamă de lirica acestei perioade, exegeza a operat cu termeni precum „infern existențial”, „viziuni infernale”, „scenariu torționar”, „oroare”, „vehemență”, „angoasă” etc. Temele predilecte sunt condiția incertă, precară a omului modern, vulnerat de o rânduială mundană percepută ca tot mai detracată (cu o perturbare lugubru-paroxistică în aberația totalitaristă), dar și rezistența la opresiune, nu numai la cea „administrativă”, ci la oprimarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
metaforele timpului citite prin Schopenhauer, ciclicitatea, hazardul, violența, moartea - „tulburătoarea chemare a tenebrelor” și neliniștea sufletului scindat), Camil Petrescu (Morfologii imaginare în „Rapid Constantinopol-Bioram”), Mihail Sadoveanu („psihoza întunericului și nedesimulatul complex al tenebrelor”, vânătoarea ritualică), E. Lovinescu (rezistența structurală la angoasă), Mircea Eliade (iubirea orientală și iubirea occidentală în Maitreyi, citite prin Meister Eckhart și Kierkegaard), Rilke, Lucian Blaga și Ștefan Aug. Doinaș, în vreme ce a doua jumătate prilejuiește întâlnirea cu Ritmurile corpului în Grecia antică, Drumul spre Nietzsche, Experiența lui Kafka
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285815_a_287144]
-
versificație. Curând, în Amintiri și în Depărtări, se întrevede și tensiunea dintre satul părăsit, veșnic țintă a dorului și a nostalgiei, potențate tocmai de imposibilitatea întoarcerii și a regăsirii timpului pierdut, copilăria, și orașul ce rămâne mereu străin, sursă de angoase. Voința „modernizării” nu lipsește însă, relevându-se în afișarea identității dintre autor și eul liric, în adoptarea registrului colocvial, în recursul mai frecvent la regionalisme plastice, în asezonarea șugubeață a lucrurilor grave („Cimitirule,/ Nu mă duce cu povești/ Că mă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
și până la sfârșitul vieții, Freud a fost preocupat preferențial de anxietate, pe care o considera un efect, construct psihologic central al modelului psihanalizei, al conflictului intrapsihic și simptom al numeroaselor sindroame. In 1895 Freud a separat din cadrul neurasteniei nevroza de angoasă, ca entitate clinică distinctă și a propus o nouă clasificare care a cuprins două tipuri principale: nevrozele actuale și psihonevrozele. In grupul nevrozelor actuale a plasat nevroza de angoasă, neurastenia și mai târziu hipocondria, iar În cel al psihonevrozelor: isteria
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
numeroaselor sindroame. In 1895 Freud a separat din cadrul neurasteniei nevroza de angoasă, ca entitate clinică distinctă și a propus o nouă clasificare care a cuprins două tipuri principale: nevrozele actuale și psihonevrozele. In grupul nevrozelor actuale a plasat nevroza de angoasă, neurastenia și mai târziu hipocondria, iar În cel al psihonevrozelor: isteria de conversie, nevroza obsesivă, isteria de angoasă sau cum a definit-o mai târziu, nevroza fobică. În cadrul nevrozei de angoasă sau a nevrozei anxioase Freud a descris două forme
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
propus o nouă clasificare care a cuprins două tipuri principale: nevrozele actuale și psihonevrozele. In grupul nevrozelor actuale a plasat nevroza de angoasă, neurastenia și mai târziu hipocondria, iar În cel al psihonevrozelor: isteria de conversie, nevroza obsesivă, isteria de angoasă sau cum a definit-o mai târziu, nevroza fobică. În cadrul nevrozei de angoasă sau a nevrozei anxioase Freud a descris două forme: forma acută (cuprinzând tulburarea de panică actuală) și forma cronică sau anxietatea liber flotantă adică anxietatea generalizată. Termenul
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
psihonevrozele. In grupul nevrozelor actuale a plasat nevroza de angoasă, neurastenia și mai târziu hipocondria, iar În cel al psihonevrozelor: isteria de conversie, nevroza obsesivă, isteria de angoasă sau cum a definit-o mai târziu, nevroza fobică. În cadrul nevrozei de angoasă sau a nevrozei anxioase Freud a descris două forme: forma acută (cuprinzând tulburarea de panică actuală) și forma cronică sau anxietatea liber flotantă adică anxietatea generalizată. Termenul de “anxietate” derivă din latinescul “anxietas” și se definește ca stare de neliniște
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
poate forma cea mai potrivită a imita pe Dumnezeu creatorul. Curajul de a urma această cale, este o virtute creștină esențială; e trăsătura, ne spune Virgil Nemoianu, care unește în creștinism martiriul cu umanismul. Curajul de a îndura durerea și angoasa nu e de tip violent, ci mai degrabă caracterizat de seninătate și de înclinația de a ierta. Astfel devin evidente legăturile etice și religioase ale acestei forme estetice. Filosoful româno-american desfide viziunea politicienilor euroatlantici care se pronunță pe toate canalele
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
se prea poate ca ceea ce noi numim "condiție postmodernă" să nu fie decît un cazan în care nenumăratele variante de interacțiune dintre globalism și multiculturalism fierb și dau pe dinafară, provocînd multora o stare de confuzie, de nesiguranță și de angoasă în ceea ce privește viitorul". Filosoful comparatist face o radiografie exactă și deloc optimistă a slăbiciunilor și exagerărilor pe care le provoacă globalismul și multiculturalismul, una succintă, dar care se impune a fi citată: "Globalismul umanist, atît în varianta sa iluministă, cît și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]