KorAP: Find »[drukola/base=anima & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...110 111 112 ...221 >

5,509 matches

Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755

e cel care începe războiul, forțând granița în fruntea plutonului său), cunoașterea (ambiționează să scrie o teză de doctorat cu noi contribuții în domeniul gnozei) și frumosul. Demonstrația noastră s-ar dovedi și mai convingătoare, dacă am introduce noțiunile de anima și persona. Acestea vor fi speculate la momentul oportun, când vom discuta statutul personajelor din Patul lui Procust. Să constatăm, deocamdată, existența unei remitologizări involuntare, rezultat al deschiderii inconștientului creator către lumea imaginarului. Așa explică Gilbert Durand "efigiile" mistice și

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
cu direcțiile și conceptele trasate de psihanaliza lui Jung. Convingerea noastră este că, cel puțin în contextul romanului Patul lui Procust, Ladima și Fred Vasilescu sunt personae ale lui Camil Petrescu (considerat ca individ aparte), în vreme ce d-na T. este Anima acestuia. Procesul de constituire personae este unul extrem de complicat și se desfășoară într-o perioadă mai îndelungată a vieții, întrucât necesită modelarea și desprinderea realităților psihice personale din contextul mai amplu al psihicului colectiv: "Personalitatea conștientă constituie un fragment mai

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
amuzant este că ar putea fi adevărat. Și mă gândesc că situația mea față de Leni poate să nu fie prea diferită. Și d-ta ești un Ladima, mi-a spus Camil alaltăieri, la masă. O fi știind el ceva..."115 Anima, ca unul din arhetipurile esențiale ale psihicului uman, își are originea în interiorul inconștientului unde se află un conținut cu o puternică valoare emoțională. Pentru Jung, conținutul acesta s-ar explica prin reliefarea motivului diadei, antropologii concluzionând că aceasta constă în

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
psihanalistul elvețian enunță două axiome decisive pentru el. Prima afirmă raportul de inerență dintre subiectul proiectat și inconștient: Tot ceea ce este inconștient este proiectat."116 A doua stipulează că în interioritatea cea mai profundă a diadei se ascunde perechea părinților, Anima fiind imago mamei. Proiecția se află într-o relație (aproape matematică) invers proporțională cu stadiul de dezvoltare a conștiinței. Cu cât conștiința este mai matură, ajunsă la vârsta deplinelor limpeziri, cu atât proiecția diadelor va fi mai dificilă. Ca urmare

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
viața unui bărbat estompează imaginea maternă, fie ea ideală sau malefică. Complexul matern se va reflecta în afectivitatea persoanei sub forma Animei, provocând reacții controversate față de subiectul proiectat, de la fascinație până la misoginie: În experiența afectivă a bărbatului acțiunea acestui arhetip (Anima, n.n.) se manifestă ca fascinație, supraevaluare și orbire, sau sub forma misoginiei de toate tipurile și intensitățile, care nu poate fi explicată prin natura reală a respectivului "obiect", ci doar printr-o proiectare a complexului matern."117 În cazul d-nei

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
care nu poate fi explicată prin natura reală a respectivului "obiect", ci doar printr-o proiectare a complexului matern."117 În cazul d-nei T., frumusețea inefabilă a acesteia se poate desluși prin definiția cea mai puțin oțioasă a conceptului de Anima, mai precis a uneia din cele trei straturi ale sale: "Alt strat al Animei are o sursă diferită. Este chiar feminitatea bărbatului. Trăsăturile feminine sunt refulate și se acumulează în inconștient. Bărbații își vor alege ca parteneră femeia care corespunde

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
încercând să-i lămurească lui Pietro Gralia misterul iubirii înrobitoare pe care acesta din urmă o are față de Alta. Unul din argumente e tocmai despărțirea prea timpurie a viitorului comandant al flotei venețiene de părinți și lumea copilăriei, Alta (adică Anima sa) substituind foarte ușor diada: "Ați trăit prea mult pe mare și nu ați avut de unde cunoaște femeile, asta e tot... Cea dintâi femeie mai iscusită pe care ați întâlnit-o vi s-a părut că e și femeia cu

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
iubite. Despărțindu-se brutal de d-na T. și fără a oferi explicații, eroul încearcă să își redobândească o identitate pe care crede că și-a pierdut-o, în interiorul căreia se simte agresat. Din această perspectivă, credem că raportul dintre Anima și persona vine să completeze, până la elucidare, taina despărțirii celor doi. Lecturile textelor lui C.G. Jung nu ne-au lămurit pe deplin asupra relației dintre cele două concepte pomenite, însă e suficient să admitem că atât Anima cât și persona

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
că raportul dintre Anima și persona vine să completeze, până la elucidare, taina despărțirii celor doi. Lecturile textelor lui C.G. Jung nu ne-au lămurit pe deplin asupra relației dintre cele două concepte pomenite, însă e suficient să admitem că atât Anima cât și persona ne apar ca niște complexe autonome care au capacitatea de a se personifica în mod direct. Aparițiile din inconștient sunt atât de "personale", de "convingătoare", încât Jung insinuează că eul însuși se poate îndoi în unele situații

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
v-ați ascunselea ascunde în unele situații temperamentul adevărat al individului iar, în alte contexte, exhibă o impresie înșelătoare în fața celorlalți. Cum Fred Vasilescu este persona ideală pentru Camil Petrescu, ar fi fost nepotrivit ca personajul să-și proiecteze o Anima accentuată. Orice bărbat are o doză de feminitate, pe care, parțial, o acceptă, dar o și recuză. Anima suferă de un proces de eterogenizare, creatorul d-nei T. își vede proiecția sufletească inconștientă preluată de eroină. După un timp însă, același

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
înșelătoare în fața celorlalți. Cum Fred Vasilescu este persona ideală pentru Camil Petrescu, ar fi fost nepotrivit ca personajul să-și proiecteze o Anima accentuată. Orice bărbat are o doză de feminitate, pe care, parțial, o acceptă, dar o și recuză. Anima suferă de un proces de eterogenizare, creatorul d-nei T. își vede proiecția sufletească inconștientă preluată de eroină. După un timp însă, același arhetip al feminității este refulat, datorită relației de cauzalitate stabilită cu instinctul matern (izvor originar al Animei) și

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
de măsură: frecventează expozițiile pictorilor moderniști, este avid de lectură și acceptă chiar teribila (pentru statul său) provocare a autorului de a deveni scriitor. Cine ne împiedică să vedem în amorul-pasiune un pandant țesut în inconștient între persona romancierului și Anima lui? Prin d-na T. el și-a proiectat o imagine ideală a femeii deopotrivă spirituală, talentată (e creditată ca fiind autoarea primelor capitole) și de o frumusețe fizică aparte. Amorul-pasiune crede Al. Paleologu, se cuvine înțeles și într-un

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
este considerată o ființă tabú, pe care trebuie să o venerezi, dorința carnală fiind pusă sub semnul interdicției divine. După câteva luni de îmbrățișări dezlănțuite, Fred își impune o stavilă ascetică în relația cu d-na T., conform scenariului cavaleresc. Anima scriitorului este obiectivată de rigorile conștiinței. Pentru a simplifica, ar fi potrivit să ne închipuim o confruntare perpetuă între defulările inconștiente, din care irumpe imaginea Animei, și conștiință; victoriile alternează de la o "tabără" la alta. De aceea, Fred Vasilescu este

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
a fost el consacrat în ordine cronologică de Tirso de Molina, Molière și Max Frisch, este mai mult decât o căutare și înțelegere a eternului feminin: în ultimă instanță ni se pare a fi o dramă a singurătății, în care Anima joacă rolul de Fata Morgana. Sub pecetea acestei scheme manieriste, devenită cu scurgerea secolelor mit, stau deopotrivă Camil Petrescu și persona sa. Din studiul lui Al. Paleologu, asupra căruia ne îngăduim să mai stăruim din dorința de a constata fericitele

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
el caută tot felul de pretexte pentru a-și deconspira adevărata dragoste, însă timiditatea și statutul său social, inferior d-nei T., sunt obstacole insurmontabile. Firesc, și prin intermediul celei de a doua persone a sa, creatorul își conturează în imaginar aceeași Anima. Poeziile, pe care le trimite Emiliei (demonstrat fiind caracterul lor ermetic), sunt, în realitate, destinate d-nei T: " Nu m-ați înțeles cu adevărat? Toate aceste strigăte mute, disperate, să nu fi fost într-adevăr auzite, înțelese de d-voastră, care

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
scheletul mândriei."130 Avem noi temeiuri să presupunem că prin vocea eroinei scriitorul face aluzie la latențele unei vieți interioare insolite și infinite prin complexitatea ei, pe care însă nu reușește să și-o reprezinte cu ajutorul conștiinței: inconștientul personal și Anima ca echivalent al femeii ideale. Concluzia la care ajunge Al. George, nu se deosebește prin nimic de principiile emise de Liviu Petrescu în Realitate și romanesc. În evoluția personalității lui Camil Petrescu se ivește o fascinantă conjuncție între preocupările sale

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
Ladima cu adevărat îndrăgostit de Emilia? Probabil nu și e frapant că exegetul uită de scrisoarea pe care poetul i-o adresează d-nei T. Întreaga noastră fundamentare teoretică aplicată pe texte, cu referire la rolul și raporturile dintre persona și Anima, confirmă amorul-vanitate al autorului și, abia în planul imaginarului, al eroilor săi. Opera lui Camil Petrescu stă sub toposul cartezian al lui larvatus prodeo (înaintez mascat) în ideea de a nu-și trăda emotivitatea în fața spectatorilor, actorii își ascund fața

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
în ideea de a nu-și trăda emotivitatea în fața spectatorilor, actorii își ascund fața după o mască; la fel procedez și eu (filozof, scriitor, politician etc.), înaintez mascat când ies pe scena lumii sau a literaturii. Există situații în care Anima apare puternic constelată. Definiția lui Jung coincide cu structura psihosomatică a scriitorului nostru: "Anima este un factor de o deosebită importanță în psihologia masculină ori de câte ori emoțiile și afectele sunt puse în joc. Ea întărește, exagerează și mitologizează toate relațiile emoționale

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
după o mască; la fel procedez și eu (filozof, scriitor, politician etc.), înaintez mascat când ies pe scena lumii sau a literaturii. Există situații în care Anima apare puternic constelată. Definiția lui Jung coincide cu structura psihosomatică a scriitorului nostru: "Anima este un factor de o deosebită importanță în psihologia masculină ori de câte ori emoțiile și afectele sunt puse în joc. Ea întărește, exagerează și mitologizează toate relațiile emoționale cu profesiunea și cu oamenii, indiferent de sex. Atunci când Anima este puternic constelată, caracterul

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
psihosomatică a scriitorului nostru: "Anima este un factor de o deosebită importanță în psihologia masculină ori de câte ori emoțiile și afectele sunt puse în joc. Ea întărește, exagerează și mitologizează toate relațiile emoționale cu profesiunea și cu oamenii, indiferent de sex. Atunci când Anima este puternic constelată, caracterul bărbatului își pierde din tărie: el devine susceptibil, iritabil, capricios, gelos, vanitos și neadaptat. El se află în stare de "disconfort" și induce pretutindeni diconfortul."133 (s. ns.) Așa cum este văzut Ștefan Gheorghidiu de o doamnă

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
nu poate fi salvat, în opinia lui, decât camuflându-l la modul absolut. Spre stupoarea lui Sebastian, timpul i-a dat dreptate. Aerul și Pământul revin obsedant ca elemente ce îi definesc personalitatea. Nu ar fi exclus ca tot în Anima constelată să se afle originea erorii pe care am mai amintit-o în legătură cu entuziasmul lui E. Lovinescu la apariția schițelor semnate "D-na T." Complexitatea eroinei deschide perspectiva unei alte idei, credem inedite. Contemporanii lui Camil Petrescu au conchis că

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
luminează chipul. În preajma ei, Fred resimte un acut complex de inferioritate și începe să o evite sistematic. Altfel, riscă să-și piardă personalitatea, să-și dizolve toate calitățile în fluiditatea copleșitoare. Interpretarea noastră de factură psihanalitică are în vedere raportul Anima Persona, despărțirea fiind urmarea unei duble refulări (a feminității excesive a scriitorului și a tentației incestuoase). În ordinea firească a întâmplărilor mitice, apreciem că explicația își are originea chiar în reprimare. Cine își refulează Anima renunță, voluntar sau nu, la

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
psihanalitică are în vedere raportul Anima Persona, despărțirea fiind urmarea unei duble refulări (a feminității excesive a scriitorului și a tentației incestuoase). În ordinea firească a întâmplărilor mitice, apreciem că explicația își are originea chiar în reprimare. Cine își refulează Anima renunță, voluntar sau nu, la o anumită componentă a propriului psihic, își repudiază imaginea ideală pe care sufletul său a proiectat-o asupra unei femei. Interpolând în opera ficțională conceptul de imaginar, care, între altele, se definește ca o formă

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
consubstanțiale cu două viziuni picturale. În prima, corespondentă cercului mare, se întrezărește, ca într-un filigran, imaginea Autorului și a Animei sale, (d-na T.). E ca o dezvăluire a întregii sale personalități psihice cuprinse în vâltoarea unei aventuri ontice (anima este, între altele, arhetipul vieții oricărui bărbat), dar și o profunzime a scriitorului care își deconspiră concepțiile despre teatru, roman, stil sau spirit de camaraderie. Încercând o paralelă cu arta plastică, s-ar putea ajunge la concluzia că este vorba

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
D. are ceva din crochiurile pictorilor celebri. Finalul romanului Patul lui Procust e un veritabil "ospăț vampiric". Ladima și Fred sunt uciși în inconștient, Emilia e mama malefică suprimată de același inconștient personal al orfanului, în vreme ce însăși D-na T., Anima scriitorului, își recunoaște resorturile psihice rupte, internându-se pentru a treia oară într-un sanatoriu din străinătate. Asemeni lui Leonardo, dar, cu alte preocupări și parcă pentru a-și reabilita Supraeul, Camil Petrescu era convins că Doctrina substanței reprezintă apogeul

[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]