9,963 matches
-
de cinteză trufașe: așa mă bucur!... V-ați speriat degeaba, boierule!... „Prostul... era să omoare bietul câine” Ce bine... că nu v-a rupt piciaorele, și-i aranjă mnanșetele pantalonilor, neuitând a rămâne câteva clipe cu mâinile pe pulpe fiebinți, apăsându-le cu tandreațe, dar fiind atentă la ochii lui dacă îi face vreun semn că a priceput mângâierea ei. - Nu câinele m-a mușcat... E mult mai rău, nici nu vă dați seama? Niciun semn „drăgălaș” din partea conașului, care se
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
pentru totdeauna iar pământul a consimțit despărțirea și depărtarea? Nici păsări cu aripi de înger nici porumbei călători nu mai aduc vești unul de la altul. ca o frânghie în timp bănuiți de nebunie, n-au vreme pentru durerea care-i apasă. În ochi au stele, băieții de regine se nasc și așteaptă încoronarea, așa se ivesc și mor regii cuvântului, puși sub ghilotina de ne-nțeles a lumii. Referință Bibliografică: Destin ingrat / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DESTIN INGRAT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359355_a_360684]
-
două ore de meditații îi mai dădeam câteva exerciții pe care să le rezolve ,iar eu mergeam să discut cu Oana. În primele săptămâni nu fusese presată să facă note informative..dar gândul că va trebui să o facă o apasă. Acest lucru era însă și în atenția mea și se pare ca găsisem o solutie.In grupa cu mine la facultate aveam un coleg evreu, Peter. de care într-o zi plecând împreună de la facultate am fost invitat la el
DESTIN DE FEMEIE.OANA MEDITATII de DAN PETRESCU în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359366_a_360695]
-
deget înmuiat în tuș și apăsat cu forța de milițian pe hârtie. Tata nu era analfabet ca să semneze cu degetul, avea cinci clase și era epitropul bisericii, deci avea și cunoștințe de contabilitate. L-au forțat autoritățile de atunci să apese degetul murdărit cu tuș, peste hârtia deja completată. Acestea sunt pățaniile familiei mele, în vremuri de mult trecute, dar niciodată uitate. Dacă încă îmi mai amintesc de acele momente petrecute în vremea copilăriei mele, se dovedește că nu sunt pe
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
a realismului dostoievskian era aceea care deschidea o nouă pagină în istoria literaturii ruse. Atât Nekrasov și mai cu seamă Bielinski au salutat cu entuziasm apariția acestui scriitor, care pătrundea “în străfundurile sufletului omenesc “, aducând în raza viziunii cititorului lumea apăsată de nevoi a “celor ce se cuibăresc în mansarde și subsoluri “de la periferia societății. Dostoievski a cunoscut lumea orobsită din timpul său și a familiei sale împovărată cu opt copii, al căror tată era un medic la un “ spital pentru
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359443_a_360772]
-
ca pe o mănușă. Tot ce-a fost frumos, a devenit cenușă. Potop plin de lacrimi, un răspuns îți cere. Se transformă-n ură, iubirea care piere. Urmărită-n noapte, de ochii tăi... mereu Simt tristețea-n mine, ce m-apasă greu. Clipe-ndoliate dispar în Infinit... Oprind tic tac-ul Vieții, absurd, nedefinit Căci mort este timpul, ucis d-eternitate In lupta lui... cu soarta făr' afinitate. Intrebări ce-apasă ca piatra de granit Au zdrobit iubirea, neconjugată-n timp
SE ZBATE UNDA VIEŢII... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360291_a_361620]
-
de ochii tăi... mereu Simt tristețea-n mine, ce m-apasă greu. Clipe-ndoliate dispar în Infinit... Oprind tic tac-ul Vieții, absurd, nedefinit Căci mort este timpul, ucis d-eternitate In lupta lui... cu soarta făr' afinitate. Intrebări ce-apasă ca piatra de granit Au zdrobit iubirea, neconjugată-n timp. Clepsidre ce răgazul din ele au iubit, Iși scutură nisipul, împrăștiind răstimp. Mă voi retrage-odat' în... veșnic anotimp. Urmând calea lactee ce-ajunge în... Olimp Voi dăinui ca vântul, prin
SE ZBATE UNDA VIEŢII... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360291_a_361620]
-
vine, Că eu sunt viața ce pulsează-n tine. Te dezleg din brațe, ochi și sărut Și din minciună ce te ține mut, Azi toate lanțurile-au căzut Ești gol și liber ca la început. Mă strânge și încă mă apăsa, Că iarăși vei mânca pe-un colț de masă. Hai pleacă, iubirea mea te lasă, Nomadul meu ce nu-și găsește casă! VÂNTULE, MI-AI GOLIT SALCÂMII ! Și mi-ai golit salcâmii într-o noapte C-un gest, cu-atât
FUGA ÎN SPIRALĂ (POEME) de MIHAELA NEACŞU în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360274_a_361603]
-
bucuros, candid și inocent, precum zâmbetul de copil. Într-un timp am crezut că am pierdut cântecul meu favorit, căci nu-l mai auzisem de zile în șir. Ce zile cumplite au fost acelea! Totul părea umbrit de nori grei, apăsând deasupra orașului și, mai ales, asupra spiritului meu zdruncinat! Orașul îmi părea trist și monoton, iar trecătorii păreau că-mi aruncă priviri piezișe. Îmi părea că sunt epuizat, înfrânt, lipsit de melancolie și de poezie, împresurat de sentimente nefericite... Dar
CÂNTECUL MEU FAVORIT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360316_a_361645]
-
furtuna, / Fluierul să cânte./ Vremea se răzbună/ Peste deal și munte./ Și se-aud izvoarele,/Fluieraș de soc,/ De se-ntrec cântările,/Fluier cu noroc./ Ciobănaș te pune la cureaua bine/ Nu știu cum la stână/ Aș sta fără tine./ Când dorul apasă greu,/Fluieraș de soc,/ Tu să-i cânți duios mereu,/Fluier cu noroc./ Toamna când coboară/ Și vine în sat/ Nu-i cânta de jale,/ Cântă-i de jucat./ Că se uită fetele, /Fluieraș de soc/ Cum își bat cizmele
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
Reghinului. A lansat până în prezent șapte CD-uri. Consideră că harul de a cânta este darul cel mai de preț pe care i l-a dat Dumnezeu: „Ai avut, mamă, dreptate,/ A cânta-i mare noroc/ Și când greul mă apasă/Cânt, mamă, din loc în loc./ Și-oi cânta, măicuță bună,/Omului de dor și drag/ Așa cum cântă și cucul vara/ Prin codrul verde de fag.” (Mult te-am întrebat, măicuță). Muzica e viața lui și speră să poată cânta până la
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
la toată “Istoria ideilor și a credințelor religioase”, dezvoltată de Mircea Eliade în 16 volume, pentru care ar fi trebuit să ia premiul Nobel. Fără îndoială, cineva trebuie să își asume rolul și misiunea istorică de a ridicat Lespedea care apasă de peste o sută de ani peste mormântul umanității creatoare. Și de a răsturna în final această “placă a modernității”. Artei-transformării, care lucrează prin marii artiști care iubesc fără măsură lumea aceasta, îi revine desigur misiunea de a ridica cu propriile
CUVANTUL AUTORULUI DESPRE JURNALUL DE ATELIER de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360376_a_361705]
-
umanității creatoare. Și de a răsturna în final această “placă a modernității”. Artei-transformării, care lucrează prin marii artiști care iubesc fără măsură lumea aceasta, îi revine desigur misiunea de a ridica cu propriile ei forțe artistice această Marea Lespede care apăsa tot mai greu peste umanitatea noastră politică, economică, culturală și nu în ultimul rând ecologică. Or, această revoluție culturală de conștiință solară ar putea avea loc doar declanșând mai întâi o Mișcare feministă universală, pornită alternativ din nucleul cel mai
CUVANTUL AUTORULUI DESPRE JURNALUL DE ATELIER de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360376_a_361705]
-
să facă o schimbare.Pana la urmă,acolo stătuse toată viața,avea amintiri frumoase dar și neplacute.Simtise de mult că e nevoie de o schimbare,ca mătușa cu greu îi putea suporta prezenta și acest lucru o făcu să apese pe clanță . Nevăzând pe nimeni urca în camera unde o găsi pe Radella ,care făcuse deja bagajele și le cărase unul câte unul în trăsura de afară. -Îmi pare așa de bine să te văd,spuse Karon imbratisand-o pe
KARON,CAP 14 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360366_a_361695]
-
de multă vreme în Franța. Cale de șase cărți, inimile celor doi au bătut la unison: „Inima mea în inima lui se oglindește, sufletul lui, în sufletul meu tinerește. De atunci eu nu mă mai grăbesc, asfixia luminii sufletul mi-apasă, ca un fluture în Marsilia Tăcerea mă trădează, catranul bucuriei pe pagini se lasă ... ” În totală consonanță cu poemele apărute până acum, a realizat, cu o rară maiestrie, copertele și ilustrațiile însoțitoare - adevărate opere grafice - peste 550, la număr! Frumosul
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
toate mortăciunile și obscenitățile artei moderne. Brâncuși este primul înger de lumină care a ridicat singur lespedea de pe mormântul umanității creatoare. Rămâne marilor artiști de pretutindeni, care iubesc fără măsură lumea aceasta, să ridice tot mai sus Marea Lespede care apăsa tot mai greu peste umanitatea noastră politică, economică, cultuală, culturală și nu în ultimul rând ecologică. Sculptor Constantin Sandu-Milea * * * ANEXA 1 Transcriu mai jos un fragment din Jurnal de atelier, publicat pe blog în articolul “O nouă Cupolă pentru omenire
BRÂNCUŞI ÎN CONŞTIINŢA ROMÂNEASCĂ. LA 140 DE ANI DE LA NAŞTEREA MARELUI SCULPTOR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360440_a_361769]
-
de incendiu S-a oprit apa ! Confuzie Aleargă ciute Pe domeniu de vânat Vânător țintit Trezire Uf, adeseori Istoria aleargă prin noi Trezind speranțe Batjocură Pe lizieră gonacii Alungă rănită victima Punându-i coarne Victimă colaterală Glonț pe țeavă Deget apăsă trăgaciul În cătare biet orb Destin După punct final Te retragi în astral E ultimul bal... Legătură Frate de cruce Sângele nu se mai face Apă chioară... Referință Bibliografică: capcană / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 394
CAPCANĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360596_a_361925]
-
cu mama ta. Totodată, asistenta înțelege, și fără să fie invitată, iese împreună cu fata. Rămasă singură cu doctorița, Ileana S. începe să povestească pe îndelete despre familia ei, încercând să explice care este bolovanul, cărămida - cum spune ea - ce-i apasă sufletul: Offf! Dacă ar ști o fată când se mărită cum ar fi viața ei, ar rămâne fată bărână ori s-ar duce la mânăstire adaugă ea și oftează din nou adânc. Ochii ei albaștri, înlăcrimați și impresionant de triști
VICIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360561_a_361890]
-
cu mama ta. Totodată, asistenta înțelege, și fără să fie invitată, iese împreună cu fata. Rămasă singură cu doctorița, Ileana S. începe să povestească pe îndelete despre familia ei, încercând să explice care este bolovanul, cărămida - cum spune ea - ce-i apasă sufletul: Offf! Dacă ar ști o fată când se mărită cum ar fi viața ei, ar rămâne fată bărână ori s-ar duce la mânăstire adaugă ea și oftează din nou adânc. Ochii ei albaștri, înlăcrimați și impresionant de triști
VICIUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 396 din 31 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360562_a_361891]
-
de Clarissa Emanuela , publicat în Ediția nr. 1393 din 24 octombrie 2014. Am vrut să cobor. Să mă cobor...și să mă pierd în matrice. Să uit de lumină, de tăceri, de magie, să îmi aud căderea și să mă apese cuvintele, măcar o vreme. Am trecut cu ușurință dintr-o parte în alta, împinsă de o dorință fără margini. O dorință izvorâta din revoltă și iubire strivita, ca o foaie de hârtie ce-o strângi ghem în mână, după ce-
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
ar fi fost ultima zi a tuturor existentelor mele. Citește mai mult Am vrut să cobor. Să mă cobor...și să mă pierd în matrice. Să uit de lumină, de tăceri, de magie, să îmi aud căderea și să mă apese cuvintele, măcar o vreme.Am trecut cu ușurință dintr-o parte în alta, împinsă de o dorință fără margini. O dorință izvorâta din revoltă și iubire strivita, ca o foaie de hârtie ce-o strângi ghem în mână, după ce-
CLARISSA EMANUELA [Corola-blog/BlogPost/360455_a_361784]
-
continuă: - Am așteptat să adoarmă satul și am pătruns în curtea casei. Cunoșteam bine locul. Luna îmi era călăuză. Mirosea a bujori, aceeași de demult sau totuși alții... Am ascultat cu atenție. Nimic. Nicio mișcare. Am urcat scările și am apăsat clanța. Ușa era încuiată. Amintirile au năvălit ca un torent peste mine, provocându-mi o stare de euforie amestecată cu teamă. M-am oprit o clipă, pipăind stâlpii de pe terasă. Mi-era dor de tot ceea ce atingeam și îmi venea
MĂRTURISIREA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360592_a_361921]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > UMBRELE FUG DUPĂ TINE Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 390 din 25 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Din toate câte le simt, durerea este cea care mă strică; fie că-mi apasă cu pietre pe suflet, fie că-mi smulge din trup bucăți. Bucuria e doar o întâmplare ca să mă întâmpine copacii, florile, fluturii, ierburile și restul. Te simți ca o pasăre fără aripi cu zborul în gânduri, dincolo de mari, munți și
UMBRELE FUG DUPĂ TINE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360633_a_361962]
-
25 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Stimată doamnă, pic de somn Și veștile mă întristează Că vine iar același domn Și-mi bate-n ușă la amiază Lăsați-mi draperia trasă Și storurile fără fantă Că vin tristeți care m-apasă Cu energie radiantă; Și nu-nțeleg ce tot îmi spune, Adesea bate din picior Eu bănuiesc că nu sunt bune Aceste vorbe care dor I-am arătat și buletinul Da-mi face semn c-o să se-ntoarcă Și-am să
SCRISOARE DESCHISĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360637_a_361966]
-
săritoare în nerăbdarea de a rezolva cazul, având certitudinea și mulțumirea faptului împlinit. „Himerele de Pharos”..., încă de la primele cuvinte, te prind în joc și curios, continui să avansezi la altă poezie, nu cauți rime, ci doar idei, care te apasă și-ți lasă un gust de parfum ce nu poți să-l identifici. Indiferent de subiect, iubire, sclipiri de inteligență, strigătul singurătății noastre, te prinde, ca într-un dans neștiut încă din debutul cărții înregistrând liniștea, imensa liniște a scriitoarei
ALTE SFERE SAU DESPRE POEZIA SCRISĂ DE LUMINIŢA CRISTINA PETCU de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360617_a_361946]