2,864 matches
-
implacabil și reacționează cu o habotnicie sălbatecă, întrupare a iudaismului milenar. Incapabil a înțelege sentimente în afară de lege, el crede că poate cumpăra cu bani pe iubitul Leei. Respins cu indignare, conjură pe Leea în numele dumnezeului părinților, într-o revărsare de aprig și orb fanatism. Pentru ca noua generație, mai acomodată, să poată trăi, e necesar ca bătrânul să dispară. Ceea ce se și întîmplă. Cu toate imperfecțiile dramei, figura lui Manasse e o creație puternică, grandioasă. În antipatia bătrânului pentru creștini se repetă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
-și propune să descrie viața din satele depărtate de "orașele în care s-a încuibat maimuțăreala idioată a unei vieți străine de sufletul romînesc". Șesurile Bărăganului, regiunea mlăștinoasă a Dunării sunt descrise cu o vie percepție. Nuvelele aduc tot oameni aprigi: hoți de cai, hoți de porci, dezertori, vechili. Continuând idei din Lipitorile satului și Tănase Scatiu, Sandu-Aldea a căutat să expună în Două neamuri lupta țăranilor cu arendașii greci ridicați pe ruinele vechii cinstite boierii. I. AGÎRBICEANU La fecundul preot
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mari suferințe morale, după ce jucase pe ascultătorul de Doamna Clara, față de boieri, spre a risipi bănuielile, și pe conspiratorul cu boierii împotriva Doamnei, sosind ceasul hotărât, când ostatecii sunt în afară de orice primejdie, Vlaicu se dă pe față și-și exprimă aprigul punct de vedere: Ucigașă! Tu, cu junghiul încercași a mă lovi, Eu mă fac călău, de-i vorba neamul a mi-l izbăvi! Vlaicu e întruparea Principelui lui Machiavel pe pământ românesc. El nu e așa cum văd mulți pe conducătorul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
primeneli. De la întîiele replici ai impresia a fi căzut într-un sat ardelenesc de-al lui Slavici: "Hainule, besmeticule Mentor, Ce vorbă spui și-ndemni să ne-nfrîneze?..." "Mai las-o moale, Telemah băiete, Și nu mai face gură, nu fi aprig..." "Măicuță, hai și scoate-mi în ulcioare Din vinul cel mai bun păstrat de tine..." Calipso lucrează la stative în țărănia fabuloasă a basmelor eminesciene. Ușurința cu care tălmăcitorul descrie, ca și când n-ar avea în față un text care să
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ZAHARIA STANCU Specializat în poeme scurte de câte o strofă, Zaharia Stancu nu e totuși un poet de nuanță minoră. Simțind "foc" în sângele său amar ca și "coaja nucilor crude", în suflet cu urși hibernanți, el își cântă ereditatea aprigă: Străbunii mei vânjoși, cu tulnice și ghioage, Pe aici și-or fi păscut cirezile blajine, Cioporul de mioare bălane, herghelia, Pe-aici, pe unde azi gem grelele tractoare. Mai cu seamă el este un poet al ierburilor tari de bărăgan
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Călinescu! Și cât de amplificată este lupta aceasta epică, în jurul moștenirii, prin participarea lui Stănică, tip jovial de escroc sentimental, de intermediar interlop și de intrigant pe mai multe fronturi, avocat fără procese și om de afaceri suspecte, arivist aprig, fără scrupule. Colportor de vești imaginare, născocite din interes și din ambiția de a fi informat, măsluitor de situații și profitor de pe urma tuturora, Stănică se așează în galeria profitorilor caragialieni și e plămădit din pasta lui Pirgu din Craii de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
relevă preponderența celei dintâi, indicând optimismul jurnaliștilor privind procesul de modernizare a țării; d) deși una dintre clasele vizate în analiza DAT a fost clasa injuriilor, remarcăm faptul să programul nu a incrementat nici un cuvânt aferent acestei clase. În ciuda polemicilor aprige dintre gazetari, discursul publicistic din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea își păstrează eleganța, fiind concentrat asupra demontării, cu argumente solide, a afirmațiilor adversarului și nu pe atacul la persoană; e) toate cele patru publicații supuse
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în cele ce urmează. Întorcându-ne la cele afirmate la începutul lucrării noastre 329, putem anticipa că cei doi consuli din anul 11 î.H., cel puțin virtual "dacă nu erau adversari ai împăratului, nu erau nici dintre cei mai aprigi susținători ai lui"330, cum trebuia să fie și anterior am insistat suficient de mult asupra acestui fapt un cerc larg de personalități aristocrate romane, care preferau să se țină departe de chestiunile publice, fapt care a dus la promulgarea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a dura, dau de-a valma, Și cu peatra măcinată și cu petrele-aruncate El iezește, bate, umflă rîurile tulburate. Culmele trec peste șesuri, apele trec peste maluri, Valuri mari se sparg În zgomot, răpezite peste dealuri, Dar nici clopotul lor aprig, clăbucind, ferbînd În spume, Nici chiar troncătul de zdraveni bolovani În rostogol Nu-ngrozesc ca uriașul ce s-arată crunt la lume, Cu fălci negre scrîșnitoare, cu ochi roși, cu peptul gol, El apare pe sub nouri ca un munte de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și spațială specifică artei anonime. A compara impaciența unei fete cu vîntul ce zboară, cu pasărea ușoară și dorul ce omoară (Maghiara) este a plasa subiectul Într-un sistem de simboluri generale În care orice conotație a ideii dispare. Calul aprig ca un leu, calul negru ca păcatul, sînul dulce ca un crin, inima mîndră ce saltă de emoție ca o fiară, ochii mîndri, rupți din rai, dulci ca soarele din mai sînt imagini scoase dintr-un ritual. Obiectul liric trece
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
romantic, scăldat În lumini mistice. Discursul lui este, iarăși, un model de retorică solemnă. Toate miturile istoriei sînt puse În mișcare, toate imaginile tăriei și ale rezistenței sînt convocate: „pardoși de la Lipneț”, „vultani din Războieni”, „zimbri fioroși din codrii Racovii”, „aprigi zmei din Soci, din Catlabuga...”. Pardoșii, vultanii, zimbrii formează cu pieptul lor „un zid, hotar de țară”, sîngele lor Înroșește Nistrul, Prutul și Dunărea... După această retorică a forței, urmează În abilul discurs o retorică a suferinței: „țara e-n
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
semnelor" familiare, călătorul trecând de acum încolo nepăsător pe lângă priveliștea din jur, pentru a retrăi cu intensitatea unor senzații proaspete "imaginile trecutului" deșteptate de "scurta trecere" a unei trăsuri "cu arcuri slăbite", trasă "de o pereche de cai costelivi", "îndemnați aprig de un birjar rufos". Nota bene: recunoașterea tipicității peisajului are un efect narcotizant, adormind conștiința, pe când apariția unui element inedit în decorul știut (trăsura cu pricina) trezește la viață amintirile "uitate". Deși e posibil ca mai curând zgomotul trăsurii să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
cu voce tare diverse episoade din tinerețe, stârnind compasiunea unui evreu, singurul care-l înțelege, pentru că și el locuise o vreme în Fălticeni (moldovenismul nu constituie, așadar, un atribut al "rasei", ci al umanității în genere): Îl apucase un dor aprig de târgul lui; ar fi voit să se reîntoarcă cu orice preț acolo, chiar dacă n-ar fi fost decât pentru a muri". După cum se observă, atașamentul față de locurile natale e pus de Lovinescu pe seama unui instinct primar, pe care veritabilul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Aflând că femeia după care suspină poetul e o blondă cu ochi albaștri, în seara de dinaintea plecării la Berlin Natalița "își face loc pe genunchii lui" iar "gura roșie" îi caută "sfârcul urechii, până ce i-l prinse într-o mușcătură aprigă". Aceeași țigăncușă, "luându-i degetul cel mic, i-l duse la gură și i-l mușcă până la sânge", ceea ce-l făcu să simtă "o ușoară silă" față de "realitatea" amorului: "De ce o fi mușcând așa? se tot gândea el. În dragoste
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ne facă rău. Din acest motiv toți trebuie să avem încredere în ceea ce ne sfătuiește ea și să ne lăsăm ajutați de ea atunci când simțim că totul în jurul nostru se năruie. Afirm cu toată convingerea că drogurile sunt cei mai aprigi dușmani ai noștri și nu trebuie să ne lăsăm influențați de nimeni pentru a le consuma, iar cel care a greșit și s-a lăsat pradă tendinței are dreptul la încă o șansă din partea tuturor : a familiei, a prietenilor etc.
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Albu Alexandra, Oana-Raluca Silion () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1986]
-
Uneori ochiul interior privește în trecut, spre timpuri voievodale, dar și spre altele, mai îndepărtate, în care viețuiau prin Bărăgan sciții, precum și spre veacurile în care strămoșii poetei „plecau [...] în toamnele tăcute, / Cu turme și ciubare / Prin burguri cu grofi aprigi și târguieli amare / La Lipsca și Trieste, la Viena, Amsterdam”. Pe orizontală, adică geografic, contemplația se deplasează de pe meleagurile autohtone tocmai spre Vestul îndepărtat american, încât, într-un ciclu al volumului Reîntoarcerile (1973), se regăsesc priveliști de preerii nesfârșite, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
din timpul practicii agricole (practica agricolă ținea cam o lună în fiecare an, în acele timpuri o mare parte a recoltei era strânsă și cu ajutorul elevilor de liceu ) și ne simțeam în al nouălea cer când după o luptă aprigă reușeam să obținem o remiză. Șahul era la modă printre elevii de liceu, erau reviste, cluburi de șah la îndemâna tuturor...se juca șah cam pe oriunde (uneori pe furiș și în timpul orelor). Mereu dispus să te asculte , să discute
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107364]
-
țineau deopotrivă să Împiedice poporul muncitor de a cunoaște marile transformări survenite În imediata apropiere, În Țara Socialismului Biruitor, după victoria Marii Revoluții din Octombrie. Adevărul despre Uniunea Sovietică n-a putut fi Însă Înăbușit prin măsuri polițienești. (Ă). Luptătorii aprigi din umbră rostesc cuvinte de Îmbărbătare, trezind la viață inimile amorțite, lămurind, chemând la lupta sub faldurile roșii ale lui Octombrie; În fruntea lor, Scânteia, organul Comitetului Central: «Ia-o și citește/Dă-o mai departe Brațul nostru crește/Peste
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
E stearpă? Neprimitor pământul? Cum trebuie să fie Îngrijită, semănată, cum trebuie să fie Îngrijită sămânța, să rodească Îmbelșugat, Înplântată Într-un sol pe care mai ieri nu creștea grâul, care era lăsat În părăsire, necultivat și pradă celor mai aprige intemperii? Iată, Între altele, de ce scriitorii s-au hotărât să pășească siguri fără șovăială În mijlocul publicului lor nou - a marelui public - a maselor muncitoare. «Inginerii sufletului omenesc» au vrut să vadă pe viu dacă sunt Într-adevăr constructori de caractere
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de nuvelă când faptele se puteau expune limpede pe două rânduri, iar concluzia se putea formula sub formă de sentințe. Fiindcă textul nu aduce o idee mai mult. Într-o astfel de istorioară, Nae stă de veghe de Ion Paltin, aprigul Lespe posedă un tractor și nu vrea să-l dea satului. Ascunde pompa, dar Nae Îl demască. Cam aceeași treabă se petrece Într-o poveste de Tiberiu Vornic, Movila Neagră. (Ă). Cel puțin, d.Eugen Frunză, În Două vorbe și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Nepăsător cum ar fi fost De-a fraților durere,/ Ar fi căutat al vieții rost În vise și himere. (Ă)./ Din veac creștea spre el mereu/ Un murmur fără nume/ Zadarnic lanțul lung și greu Cerca să Îl sugrume -/Revoltă aprigă mustea Jăratecul sub spuză!/ În beznă se ivise-o stea - Râvnită călăuză./ Poetul clocotea acum De vajnic dor de viață/Setos să Își deschidă drum Prin caerul de ceață;/Și despicând Într-un târziu Însingurării zidul,/În minte Îi pătrunse
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
știut să folosească atât criticile cât și sugestiile aduse, ilustrează rolul criticii orale. (Ă). Dată fiind importanța pe care o prezintă critica orală În dezvoltarea literaturii noastre, lupta Împotriva manifestărilor neprincipiale, dușmănoase chiar, cosmopolite sau formaliste, trebuie să fie la fel de aprigă, mai ales că aici aceste manifestări sunt și mai greu de depistat și mai răspândite. Efectul lor e de aceea și mai periculos. Un exemplu cras de atitudine critică neprincipială, demoralizantă, ne-a fost adus la cunoștință de o poetă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sindicale din 1947 care au arătat o temeinică creștere a nivelului politic al oamenilor muncii. (Ă). Ion Călugăru caută să ne facă să Înțelegem felul În care și muncitorimea hunedoreană a contribuit prin eforturile ei susținute, În toiul celor mai aprige lipsuri, la redresarea economică a țării. (Ă). Valoarea deosebită a conținutului politic al romanului Oțel și pâine cere atât din partea oamenilor muncii cât și a criticii literare o analiză cât se poate de atentă, cu strădania de a păstra aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
bună asigurare a protecției și o încadrare a populațiilor. Deja Francia occidentală s-a dezmembrat în teritorii mult mai puțin vaste: regatul Provence, regatul Burgundia și, la nord, Lotharingia propriu-zisă, care va deveni Lorena și pe care și-o dispută aprig francii de est și francii de vest: pînă la urmă, toată această Francie mediană va fi înglobată în Sfîntul Imperiu. În Francia occidentală, încă de la începutul secolului al X-lea au loc regrupări de *comitate, în favoarea prinților locali care-și
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mai puțin numeroși, ocupă valea fluviului Sfîntul Laurențiu și iau în posesie, în 1682, Louisiana, adică imensul teritoriu drenat de Ohio și Mississippi. În India, cele două companii de comerț, engleză și franceză, dețin fiecare reprezentanțe și își fac o aprigă concurență. Conflictul, care era deci inevitabil, izbucnește în 1740. În același moment, deschiderea succesiunii Austriei provoacă un lung război care o opune pe Maria-Tereza, fiica împăratului Carol al VI-lea, lui Frederic al II-lea al Prusiei. Sub influența partidei
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]