26,366 matches
-
foc în vreo râpă adâncă și coceam bureții sau jârul. Unul ședea pe mal, de pază, iar celălalt era bucătarul... Într-o noapte, mergeam în urma lui Filip, când... L-am văzut că s-o lăsat în genunchi, fulgerător. M-o apucat de mână și m-o trântit jos. „Nu mișca! Uite colo printre crengi se mișcă o lumină!” Mi-o înghețat sângele în vine... N-am așteptat nici preț de-o minută, că lumina o și intrat pe potecă. Am sărit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în ea. Am stat acolo aproape o săptămână. Norocul nostru că nu prea departe era o gârlă, de unde aduceam apă. Aveam la noi cartofi copți, morcovi și roșii. Ele l o refăcut pe Filip. „La noapte plecăm, Costăchele, că ne apucă iarna pe aici” o vorbit într-o dimineață, cu ochii spre miază-zi... Nu aveam curaj să mergem și ziua. Din adăpostul pe care-l aveam pe timp de zi, urmăream ce se întâmplă pe câmp sau prin apropierea satelor. La
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
simt cum în sufletul meu picură - ca un izvor într-o fântână - lacrima lui Eminescu... „De la Nistru pân la Tisa tot românul plânsu-mi-sa... ” „Îmi aduc și eu aminte de versurile aiestea... Le-am învățat în liceu... Știi doar că am apucat să fac și eu patru clase”... Pe măsură ce ne depărtam de Nistru, am prins curaj și umblam și ziua. Cercetam cu atenție oamenii care lucrau pe câmp. Îi auzeam vorbind românește, cu accent rusesc... „Costache! De dimineață mă bate gândul să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să nu se uite? Unii nu te-au văzut de dinainte de război... Altele... Te sorb din ochi. Uite-te numai la mustața ta... Răsucită colea... Pălăria trasă pe-o sprânceană ca la haiduci... Ce mai? Eu văd că te-o apucat strechea, măi Petrache, da’ ți-a trece ție când ai să afli ce înseamnă colhozul. Mai vorbim noi după aceea. Când au intrat în holul mare al școlii, lumea era deja adunată. Și-au făcut loc mai spre fundul sălii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dau măcar o palmă de pământ - pentru că n-au. Dacă ar da măcar un măgar acolo, tot ar fi ceva... Și stau toată vara cu dinții la soare... Și nu m-aș mira să ajungă un șăf ceva... N-a apucat moșul să isprăvească ce avea de spus, că delegatul i-a și pus pumnul în gură: Moșule! Păcat de părul tău alb. N-ai înțeles nimic. N-ai priceput că partidul nostru vrea să desființeze exploatarea la sate, ca și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Ai spus o dată nu! Ei nu se lasă. Peste câteva zile te trezești din nou cu ei pe cap. Îs ca râia. Trebuie să vorbim amândoi aceeași limbă... Către seară, Petrache - uitându-se pe sub sprâncene - a aruncat nada: Ne-o apucat noaptea vorbind și tu nu te-ai învrednicit să aduci măcar o oală cu vin. Așa... pentru stuchit la torcătoare... Parcă atâta ar fi așteptat Costăchel... În câteva clipe a adus o oală cu vin și două ulcele... Au ciocnit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Da’ de unde până unde te-ai întâlnit cu securistul? Apoi vorba ceea: „Când vrea Dumnezeu, săracul dintr-o bubă-și umple capul”... Înainte de a intra la tine, au poposit la mine. Simplu. Nu? Iaca aiștia-s bolșevicii! Te leagă înainte de a apuca să spui pâs! - a încheiat vorba Costăchel. O dimineață cu ger ascuțit... Bădie Costache! - a strigat goarza, oprită-n poartă. Ce-i măi Măcriș? De ce nu stai acasă? Nu vezi ce ger îi? Îți îngheață apa-n gură. Cum să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fruntea ta? De unde să știu? Colivă, scrie Petrache! Colivă! Râde hârb de oală spartă - a răspuns Petrache, cu un crâmpei de zâmbet răsărit în colțul gurii... Și atât. Vara i-a găsit cu rândurile subțiate... Mulți deținuți nu au mai apucat să-și încălzească oasele rebegite la soarele verii... O coloană lungă tălăzuia prin colbul drumului dintre stufării. Era un nou lot de deținuți. Îi aduceau să înlocuiască morții și să mărească forța de lucru - cum gândeau sus-pușii... În acea seară
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
îi spunea: ,,Mona, la mine masa e masă, casa e casă, timpul pentru gospodărie e pe ceasornic ca și cel de odihnă. Cheia de la poarta mea e soarele. O deschide când răsare și o închide când apune. Dacă n-ai apucat să intri în casă înaintea de a apune dumnealui, dormi pe unde apuci... Nu, nu glumesc. Nu te sfătuiesc nici măcar să încerci". Cuvintele mătușii erau pronunțate cu un ton voit imperativ, încât Simona n-a îndrăznit niciodată să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
gospodărie e pe ceasornic ca și cel de odihnă. Cheia de la poarta mea e soarele. O deschide când răsare și o închide când apune. Dacă n-ai apucat să intri în casă înaintea de a apune dumnealui, dormi pe unde apuci... Nu, nu glumesc. Nu te sfătuiesc nici măcar să încerci". Cuvintele mătușii erau pronunțate cu un ton voit imperativ, încât Simona n-a îndrăznit niciodată să se întoarcă acasă după apusul soarelui, chiar dacă lăsa fetele vecinilor la jumătatea unui joc. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
bucuri de stradă, de vitrine, de modă, fără să dai cont nimănui. ,,Ce bine e de marinari, pot fi mereu în altă parte", gândea ea. De când ocupase catedra de limba engleză la această școală, văzuse numai apusurile soarelui; răsăriturile nu apucase încă să le vadă sau doar nu i se arătaseră ei. O compensare tot apăruse la orizont. Limba engleză începuse să intre în voga timpului. Sporiră interesul și solicitările celor care voiau să-și înarmeze odraslele cu o limbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
neliniști. Morile mele merg în gol și nimeni nu știe câtă energie mă costă funcționarea lor, metaforiză ea. Doctorul găsi că e timpul să părăsească rezerva. Se ridică, prinse un capăt al păturii și încercă să o învelească. Ea îi apucă pentru o clipă mâna, îi zâmbi cu înțeles, dar intuind surprinderea lui o slobozi din strânsoare. În acest gest voia să-i transmită o dată cu căldura mâinii și nemărturisitele dorințe de care era bântuită. În noaptea aceea, Simona nu închise nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
încearcă să mă înțelegi! Ce e de înțeles? Că ești o nenorocită? O nelegiută? Oooo... Ce să înțeleg? De ce ai venit? Te așteptai să te primim cu flori și fanfara regimentului? Maria, mama Simonei, voi să-l potolească, și îi apucă mâna, semn că trebuie să se calmeze. El și-o retrase brutal. Ea însă mai încercă să zică: Costache! Tu să taci! După discuția aprinsă dintre fată și tată, nici un argument al Simonei nu dobândise înțelegerea pe care spera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
a cerințelor de alt ordin, se bizuia pe sprijinul tușei Frosa, femeia care mătura și spăla zilnic casa scărilor blocului în care locuia. Într-o dimineață, tușa Frosa bătu la ușa profesoarei, dar nu primi nici un răspuns. Intră. Simona abia apucă să zică: ,,Salvarea, tușo!" În aceeași zi a născut. * Doctorul Teodoru, care știa cu aproximație data când Simona avea să se interneze la maternitate, plecă la Cluj. Fusese invitat la un simpozion la care nu intenționase să participe, dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
la ușă și-i spuse că băiețelul a fost dus la spital. Soțul ei chemase salvarea și-l însoțise. Încă nu se întorsese, de aceea nu avea mai multe amănunte. Simona n-a mai așteptat. Așa cum era, căci nici nu apucase să-și scoată paltonul, alergă ca o nebună spre spital. Îl găsi pe Răducu bandajat la ambele mâini, într-un pat dintr-o rezervă, supravegheat de o soră medicală. Dormea. Probabil i se administrase o injecție pentru diminuarea durerilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se simți ca un om singur într-un deșert, urmărit de umbre nedeslușite care îl înspăimântau prin grotescul și hidoșenia lor și care parcă voiau să-l devoreze. Zăbovi un timp în vestibul, fără să știe pe ce drum să apuce, învălmășit, răscolit, căutând parcă adăpost pentru sufletul său ce pășise într-un imperiu al întunericului. Ieși din casă. Primul gând îi purtă pașii către farmacie. Colegele Doinei îi spuseră că șefa trecuse pe la serviciu cu puțin timp înainte anunțându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
vrea să devină cel mai mare fotbalist al orașului. Simona nici nu se gândea să-l orienteze spre sport. El trebuia să devină medic, ca tatăl lui. După ce trase cele câteva șuturi imparabile spre poartă, veni lângă mămica lui, o apucă de mână și tot sărind într-un picior parcurseră împreună drumul până la strada principală, mereu cu capul întors spre tonetele îmbietoare cu înghețată, semn că ar vrea și el una. Ghicindu-i gândurile, mama sa îl apostrofă dulce: Tu știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
spectrul ce îl urmărea de a se vedea la ușile miliției, de bucurie că scăpase și el și copilul nevătămați. E greu de spus. * Simona abia deschise ușa garsonierei și, încărcată nervos, explodă. Începu să-l lovească pe Radu unde apuca, spunând mereu: Ai spus că ești băiat mare, așa mi-ai spus! Ești băiat mare, ai? Radu, după ce scăpă din mâinile furioase ale mamei lui, ștergându-și lacrimile care nu-și mai opreau izvorul, i se adresă acesteia: Mămico, mămică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
sine, Șerban se îmbolnăvește, crede el, de ulcer. Refuză a merge la medici, considerându-i și pe aceștia niște imbecili, „ticăloși ordinari”. Angoasa și insomnia îl copleșesc. Se consideră trădat de prieteni, pe care îi disprețuiește la fel de intens. Raționalistul se apucă, însă, a croi planuri de atingere a perfecțiunii, ca împlinire a fericirii. Rațiunea îi spune că omul este născut pentru fericire și că, pentru accesul la ea, este permis orice. Eroul gândește aproape ca Ivan Karamazov: „Dacă Dumnezeu nu există
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
zâmbesc, parcă ceva se luminează deodată, tot sufletul ți se înseninează și găsești în asta ceva cu totul plăcut și deosebit. Alteori, dimpotrivă, ai de-a face cu oameni atât de încântători și de atrăgători la chip, însă, când se apucă să-ți zâmbească, involuntar îți vine să te cutremuri de greață și să întorci repede capul în altă parte. Pe toate acestea, și pe multe altele, le constata acum Anton cu mare luciditate. „De bună seamă, acești hâzi indivizi nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
las de-a dreptul păgubaș și să-mi văd de viață mai departe (ori, poate, dimpotrivă, să nu pot s-o fac și să mă răzgândesc). Chiar mă doare capul, la dracu’! Și, până la urmă, nici măcar nu știu ce m-a tot apucat! Aceste reflecții chiar nu ar trebui să-și aibă locul în mine, în mod normal. Doar, toată viața mea, am pornit de la premisa că tot ce-i feminin este frumos. Numai sexului slab îi pot aparține, pe drept, acea finețe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să i se întrevadă pe chip o licărire palidă de speranță umilă. Dintr-odată, pierzându-și ambii rațiunea - întrucât dragostea nu poate fi raționalizată -, se repeziră unul spre celălalt, așa cum se reped apele Nilului în sezonul ploios. Doar o clipă apucă Carla să murmure, cu glasu-i melodios și fermecător, numele bărbatului, căci buzele li se și porniră într-o încleștare purificatoare, încât sărutul ținu o secundă, sau un șir de veacuri - nu-și dădeau seama. Sufletul copilei rătăci un oarecare răstimp
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
de a îndepărta elementul descompus și de prisos. Într adevăr, locul era abject, scârbavnic și de nesuportat: printre smocuri de paie răzlețe vedeam rozătoarele agitate, pe care le hărțuiam, cum aleargă, se zbat, unele mor, altele, mai abile, scapă și apucă să intre în găuri, unde de bună seamă că se simțeau în siguranță încă. Niciodată n-am agreat nici meseria de deratizator, nici pe cei cu care am fost nevoit să conlucrez câtă vreme am practicat-o. Astfel, dorind să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cale, care conduce la o caznă mai ușoară! Pe urmă, după ce, vrând-nevrând, m-am acomodat în întregime cu regimul închis al închisorii și totul a intrat perfect în firea lucrurilor, potolindu-mi inima și limpezindu-mi bine mințile, m-am apucat cu interes să scriu amănunțit întocmai lucrurile pe care... Brusc, însă, m-am oprit din citit, întrerupt fiind de o cerșetoare sărmană, care se apropiase pe nesimțite de mine. Avea hainele numai zdrențe și o față chinuită. Se vedea limpede
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
bine nepotrivirea sa cu slujba aceea nesuferită, își înaintase, după numai trei luni de zile, demisia. Și așa, se văzu din nou fără slujbă. Adevărul este că acest tânăr nici nu prea știa să împlinească multe treburi, iar, dacă se apuca, totuși, de vreuna, era aproape sigur că n-o va duce, până la capăt, așa cum se cuvine. Neavând deloc de ales, într-un timp se angajase și la o firmă obscură de demolări și de construcții civile și industriale, firmă pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]