6,399 matches
-
ne izbeau peste față ca să ne amețească, furnici roșii începuseră să ni se cațere pe picioare. La parter, toate animalele, acum răgând, mugind și fornăind și chițcăind și lătrând, se îndreptau asupra noastră, ca un zid de colți și coarne ascuțite. Eram izgoniți. Abia am nimerit poarta muzeului. Ni s-a părut o veșnicie până am deschis-o și ne-am strecurat în aerul răcoros al nopții de-afară. Când am trîntit-o apoi în urma noastră, am auzit ca un cutremur valul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acel an, în vară, se arătase deodată pe cer o cometă cu șase cozi răsfirate care păleau în eter. O priveam din balcon cu nesaț cum stătea încremenită, o pată alburie printre stelele galben-strălucitoare, cu mii și mii de colțuri ascuțite. Din stradă, pe atunci pietruită și mărginită de case ca și a noastră, zugrăvite în tot felul de rozuri și cărămiziuri, decorate în calcio vecchio, cu tencuiala dusă, cu geamurile acoperite cu storuri prăfoase, se auzeau ecourile dulcege ale cântecelor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mele, ne-a chinuit pe toți cu obiceiul pe care-l căpătase după ulcerul ăsta nefericit: simțea nevoia să-și vadă sângele. În fiecare zi trebuia să se înțepe, să se taie, iar când am încercat să-i luăm obiectele ascuțite, chiar să se muște de mână ca să facă să iasă mica perlă de sânge pe care o privea apoi minute întregi ușurată, fericită. I se întîmpla s-o apuce această nevoie imperioasă pe stradă, în magazine, în vizite. Apuca atunci
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
răsfrângeau, în minuscule fulgerări de lumină, grădina noastră, casa și straturile de flori. Rochia, care-i venea până la glezne, era de o extravaganță nemaivăzută. De un verde brutal, cu ape când galbene, când albăstrii, se despica în față, în unghi ascuțit, pînji la brâu. Cele două fâșii care-i acopereau sânii minusculi se înnodau la ceafă cu o fundă bogată. Pe braț îi zăngăneau brățări cu strasuri și emailuri, iar pe degetele cu unghii sidefii ardeau inele cu boabe verzi ca
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ei o dâră de bale, ca un jeleu vernil. Boabe mari din acest mucilagiu îi rămăseseră presărate în perii lungi de pe corp. Era albastră cu pete galbene, iar capul negru ca smoala, lipsit de ochi, avea mandibule puternice, tot negre, ascuțite. Partea din față a corpului și-o târa pe două mânuțe de copil, iar la coadă avea falduri ca de pește cu voal. Dispăru repede, îngropîndu-se în pământ. Doar coada roză îi mai flutură câtva timp, ca o algă marină
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și ne trezirăm înconjurate de oceanul de aer înghețat, de munte, de culoarea safirului. Ne aflam pe spinarea unui elefant uriaș, de stâncă, cioplit pe vârful unui munte imens, alb ca laptele. Muntele era de fapt un pisc de cremene, ascuțit ca o lamă, cu smocuri de jnepeni cățărați pe câteva mici platouri de sub picioarele noastre. Halucinant, inaccesibil, muntele cu elefantul în vârf se ridica peste o lume plată, străvăzîndu-se prin aerul transparent ca o sticlă albăstruie. Colții de fildeș și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înhață și mârâind, se prefăcu că o înghite. Apoi o azvârli cât colo, spre luna uriașă care bătea prin spărtură. Nu era bine. Se lăsase o răcoare care ne înfiora, căci toate eram îmbrăcate în rochițe sau bluze subțiri. Chițcăituri ascuțite ne înspăimîntară, și când am zărit niște umbre zburătoare profilate pe aerul albăstrui al ferestrelor fără geam ne-am dat seama că erau lilieci. Câțiva intrară, fâlfâind tăcut, în sala în care stăteam, dând roți rapide în jurul nostru și țipând
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era jalnică: un trup de cârpă, inform, de care fusese cusut grosolan capul de ipsos. Era murdară, cenușie. Mâinile și picioarele, cilindrice, păreau de plastilină. Am atîrnat-o în ștreang și-am privit-o cum se leagănă, aruncând o umbră neagră, ascuțită, pe parchet. Am început să jucăm iar în jurul ei, dar de data asta un dans mohorât, tropăit, obositor, fără veselie. Ne-am împrăștiat prin colțurile sălii, de unde am venit spre foc cu alte hârtii, bețe și bucăți dezlipite de creion
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Și în acea clipă i se părea că visează, pentru că săpau, la o distanță de peste doi metri unul de altul, ca și cum s-ar fi hotărât să sape o groapă în care să încapă câteva trupuri, și tot atunci auzi șuieratul ascuțit al avioanelor de vânătoare germane zburând foarte jos, iar în spatele lui, dincolo de lanurile de porumb în care se afundaseră în zori, poate chiar din șoseaua pe care se retrăsese compania întreagă cu o noapte mai înainte, auzi pocnetele scurte, surde
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nu se întîlnească față în față cu oamenii din sat? Căci începuse culesul porumbului. - Am avut desigur noroc, continuă Darie. Dar Zamfira avea instinct de jivină sălbatecă, parcă simțea de departe apropierea omului și ne ascundeam pe loc. Am stat ascunși o zi întreagă, într-o claie cu fân, și auzeam cum lucrează femeile la câteva sute de metri în preajma noastră... Dar ce mă tortura mai mult era accidentul meu. Nu știu cum au reușit să mă transporte atâtea nopți, când pe carabine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
moment au trebuit să renunțe. - Asta poate fi și o invenție a Siguranței, ca să justifice arestările printre studenți... Apoi tăcuseră toți, brusc. "Trebuie să fiu cu băgare de seamă, își repetă. Nu cumva să mă confunde cu unul din legionarii ascunși, pe care-i caută Siguranța. Și atunci va trebui să le spun cine sunt. O să mă trimeată la Piatra, ca să verifice. Și atunci..." Dar, ca de obicei, izbutea să se smulgă gândului care-l irita. Se trezi recitîndu-și cântul XI
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
stea de vorbă cu un gazetar american care încercase zadarnic să-i însoțească la Gorakhpur. Îi făgădui, în exclusivitate, un lung interviu și alte materiale inedite dacă vor fi transportați, incognito, într-o insulă din Mediterana, unde să poată rămâne ascunși, numai ei doi, câteva luni. - Până ce va trece ciclonul televiziunilor și al rotativelor, adăugă. În mai puțin de un an, lucrurile se vor uita, și ne vom putea reîntoarce fiecare la treburile noastre... Două săptămâni în urmă, erau instalați într-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
al aparenței pe care o propune cu titlul strident de unica și veritabila prezență. Dincolo de acest fals ornamental pulsează fierberea întunecată a răutății ce așteaptă finalizarea înșelării pentru ca revărsarea negativității să poată surprinde cetatea celuilalt cu porțile larg deschise. Sunetul ascuțit al deschiderii acestora este rezonanța profetică care prevestește prăbușirea ce stă să vină. Cel naiv își ține porțile întotdeauna deschise. El nu distinge între personaj și actor, între mască și chipul autentic. Îmbrățișându-l pe un astfel de necunoscut călător
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
introspecție eșuată, la un exercițiu de aprofundare în interioritate care ratează realitatea situației din adâncurile sufletești ale celui corupt? Oare nu este răutatea, ca una dintre trăsăturile decisive ale demonizării eului, semn al unei grave tulburări și nicidecum al lucidității ascuțite? Între spiritul care refuză alunecarea în ispită și adeptul dăruit acesteia, cu precădere cel pătruns de eclipsa răutății, care este, totuși, autenticul lucid? Care se adâncește spre fundamentele sinelui înțelegând autentica situație și poziționare a acestuia? Să-l privim, pentru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
motivațiilor sale. Astfel, vom sesiza suferințele trupului, cele ale deficiențelor corporalității și cele având doar cauze spirituale. În cazul durerii ce sfredelește mistuitor trupul, survine perspectiva transcendenței ca tărâm eliberator și taumaturg? Situația deficiențelor corporale ce determină o suferință nu ascuțită ci apăsătoare deshide perspectiva unor surprinderi ale transcendenței ascunsă dar activă? În acest sens, spre exemplu, ce vede, într-un mod paradoxal, orbul? Și ce rol ocupă aici amănuntul, detaliul ca fereastră spre energiile transcendente? Suferința motivată numai spiritual este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
introductivă, propedeutică, pregătitoare pentru dezlănțuirea, descătușarea energiilor distructive de despărțiri și îndepărtari efective, concrete. Înstrăinarea dintre individualitățile implicate în conexiunile unei relații, mai exact, înstrăinarea celui care va părăsi aceste conexiuni este profeția survenirii inevitabile a despărțirii concrete. De sunetul ascuțit dar veridic, de mesajul clar în duritatea evidenței sale nemiloase pe care îl aduce o asemenea profeție fuge cel ce urmează să fie părăsit. Fuga sa este un refugiu naiv în speranța narcotică a unei întârzieri, a unei amânări ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în lume. Intensitatea durerii determină, cel mai adesea, ignorarea problemelor ontice implicate în prezența celorlalți precum și poziționarea exilantă față de pulsațiile cotidianului. Oricât de mare și intensă ar fi dragostea suferindului pentru semenii săi, în clipa agonică de suferință sfredelitoare, de ascuțită și arzătoare străpungere a trupului el va căuta întru disperare, picătura izbăvitoare a propriei vindecări, suflul ce-i răpește durerea trupească redându-i liniștea și echilibrul funcțional al corporalității. Cei neatinși de plaga trupului sunt priviți aici ca reperul normalității
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
abisală a cărei nobile perfecțiuni se dovedește insondabilă spiritului uman în acest sens fiind nedeterminată, adică necircumscrisă sau incompatibilă cu demersul unei definiri cuprinzătoare, se între-zărește pentru suferind, pentru intuiția sa palpitândă drept dimensiunea primordialităților întemeietoare. Cel pătruns de sfâșierea ascuțită ce sfredelește dinspre trup spre spirit ca durere a corporalității, cel damnat la calvarul deficiențelor și incompletitudinii trupești sau conștiința apăsată dramatic de tragediile spiritului trei ipostaze în care ființa umană este retopită metafizic în lavele unor încercări titanice dobândind
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
care n-avea altfel cum să scape. Și ea, simțind fără îndoială asta, cu ochii pironiți în albul tavanului- un tavan pe care îl urmărea în cele mai mici neregularități ale lui -, cu buzele strânse peste dinții albi, mici și ascuțiți, și pe urmă, clipind des și mărunt, lăsând să-i scape printre pleoapele întredeschise sclipiri de răutate ; o privire piezișă, mulțumită de nereușita lui pe care putea s-o contemple. — Nu te mai tot zgârma atât, uite cum ai ajuns
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-n pace... strigă Gelu furios. Lasă mă-n pace, repetă mai încet. Se duse la geam, își sprijini o mână de pervaz și se uită afară. — Iartă-mă, îi șoptise fetei trăgându-se în marginea studioului, până când lemnul rece, muchia ascuțită îi intrase în carne. Iartă-mă, bolborosise cuprins de-o lehamite și de-o disperare atât de mare, încât nici la ceas nu se mai uită și nu mai încercă nici măcar să se acopere. De-acum putea să se întâmple
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-n camera lu madam Ioaniu ! Scaune cu spătaru învelit în piele și bătute în ținte, cutii vechi de pălării, cufere cu rochii vechi, maldăre de cărți franțuzești, cu foaia îngălbenită, de cum le-atingeai, ieșea din ele prafu și un miros ascuțit, iute... Și pe madam Ioaniu o găsea în fotoliu ei și cu cartea în mână. Dată dracului fusese la viața ei, descurcăreață și învățată. Sta și-acu și citea, cu ochelarii pe nas, cu fața plină-plină de vinișoare roșii. Fusese
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un cartonaș, puțin mai mare decât o carte de vizită. Un cartonaș alb-gălbui - îngălbenit. Se apleacă iar și îl ridică : CELE MAI SINCERE URĂRI DE NOUL AN 1914 Sophie și... A doua iscălitură neclară... Un scris cu cerneală neagră, litere ascuțite, totuși un scris bărbătesc : și, în aceeași secundă în care se întreabă al cui e, a și recunoscut iscălitura. A recunoscut iscălitura prea bine știută, și aceeași reacție : o scurtă înțepătură în piept, o mirare dureroasă, o ușoară speranță. E
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
felicitarea îngălbenită : JULIETTA. Photographe de la Cour Royale. Clișeele se păstrează pentru măriri și fotografii. Ce mult a putut să-l iubească pe bietul Papa, dacă o mai doare și-acum, când abia îi mai recunoaște scrisul cu litere lungi și ascuțite. Acum, când nu-și mai amintește vocea lui obișnuită, ci doar aceea șuierătoare, gâjâită, sufocată cu care i-a zis din ușă : Drum bun... Era gata pregătită să plece în vilegiatură, la Sinaia, cu tante Margot și cu oncle Alexandre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
formată din trei semiovale, se termină cu un chenar de ghirlande. Pe canapea, o fată tânără - franjuri pe frunte, cârlionți în dreptul urechilor, cotul sprijinit de un coussin - un gest țeapăn, de lene și delăsare. Din fusta dreaptă îi ies gleznele ascuțite și ghetuțele de lac, cu toculeț și catarame argintate. Un scaun tras alături, lângă canapea. Așezat de-a latul pe el, picior peste picior, cu mâinile înțepenite molatic și stângaci pe spătarul rotund, un june care, până mai acum o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tine. Istovit, îți sprijini umărul de trunchiul neted al bătrânului cireș, de la toate ferestrele nenumărate priviri, nenumărate suliți se înfig în trupul tău de efeb, de feciorelnic Sfânt Sebastian... între timp, ea găsește de cuviință să strige ceva, cu voce ascuțită, insuportabilă, care îți zgârie timpanele. Nu, inutil stai, ea n-are de gând să se oprească, n-are nici măcar gândul să întoarcă înapoi capul ca să te vadă ! Așa că mai bine pornește-o iar în urma ei, altfel vă veți trezi jucând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]