2,884 matches
-
pentru toate culturile, în privința conținutului acestor două categorii contrastante. Un orator sau scriitor poate afirma un lucru conform codului cultural de care aparține, fără a avea intenția de a induce în eroare, chiar dacă, luată mot-à-mot, afirmația nu este adevărată; dacă ascultătorul sau cititorul interpretează afirmația conform altui cod, s-ar putea să se simtă înșelat. Astfel, de exemplu Bailey (1991:6) notează că atunci cînd și-a început cariera etnografică în India am fost uimit și ofensat de tineri indieni politicoși
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
poporului rus și semnifică actul de a relata întîmplări neadevărate însă credibile, o practică ce nu este condamnată de către cei care știu despre ce e vorba. Într-adevăr, pentru a avea succes cu o minciună vrayno trebuie să existe un ascultător care să pretindă că ia drept adevărat ceea ce i se spune. Hingley (1978:77-79, 85-86) sugerează că: faptul că vranyo continuă să fie la modă și la sfîrșitul secolului XX se explică prin funcția acestei minciuni de a colora viu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fals". Din cauza dominației masculine, femeile sînt nevoite să facă afirmații subînțelese (și uneori să exagereze) pentru a se eschiva sau a aduce vorba despre "probleme arzătoare". De aceea, afirmațiile lor nu relevă întregul adevăr și sînt înșelătoare cel puțin pentru ascultătorii care presupun că principiile lui Grice sînt respectate. Acest mod de a vorbi, definit de expresia lui Emily Dickinson (1955: nr. 1129) "a vorbi pe diagonală", a fost analizat de Michell (1990:188-189), care subliniază că practica respectivă are și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1955: nr. 1129) "a vorbi pe diagonală", a fost analizat de Michell (1990:188-189), care subliniază că practica respectivă are și avantaje și dezavantaje pentru femei: versiunile diagonale prezintă punctul de vedere al vorbitorului (feminin) într-un mod pe care ascultătorul masculin este dispus să-l accepte și să-l înțeleagă, în timp ce versiunile directe eșuează. Pe de altă parte, femeile își pot pierde obișnuința de a "vorbi pe șleau", chiar în contexte în care nu le intimidează nimic, ca de exemplu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1990:3) relatează că în mijlocul unui grup de metiși din Peru care vorbeau dialectul Quechua și printre care ea a lucrat ironia este un fel de joacă, ce folosește minciuna ca pe un exercițiu al imaginației și care testează naivitatea ascultătorului. Nesinceritatea este o parte importantă a procesului de socializare al copiilor, iar eu n-am auzit niciodată de situații în care membrii acestei populații și-ar fi pedepsit copiii că au spus minciuni. Ackerman (1990:2) relatează că pe parcursul cercetării
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în mod natural, ci trebuie dobîndită prin autodisciplină. În limbajul psihologilor, "mincinosul trebuie să fie în stare să mimeze dezamăgirea" (DePaulo și Jordan 1982: 168). În plus, mincinoșii în devenire trebuie să învețe "să sesizeze semnele de scepticism din atitudinea ascultătorului și să-și modifice mesajul în funcție de acestea". De Paulo și Jordan sugerează în continuare că "probabil copiii încep prin a stăpîni anumite tehnici uzuale și destul de rigide ale mințitului în diverse contexte; ulterior, ei pot deprinde o varietate de tehnici
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este a spune adevărul". Chiar exemple mai complexe de metaînșelătorie pot fi găsite în numeroase romane polițiste și de spionaj. În aceste situații, forma veridică a mesajului nu indică sigur nici dacă vorbitorul are intenția de a păcăli, nici dacă ascultătorul va interpreta afirmația ca fiind o minciună. Pe de altă parte, în situațiile în care oamenii se așteaptă să fie mințiți, intenția de a păcăli poate fi absentă chiar atunci cînd se fac afirmații false. Douglas (1976:67) descrie cum
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
folosită într-un cadru prin excelență artificial, unde orice exprimare a sentimentelor este exclusă; a descrie o bătălie ca și cum ar fi un joc de șah înseamnă să excluzi, prin natura limbajului, toate aspectele emoționale neplăcute legate de război. Un cititor, ascultător sau privitor isteț, nu este neapărat păcălit de prezența metaforei și nici aceia care folosesc termeni eufemistici nu au neapărat intenția de a înșela. Cu toate acestea, cînd o mare parte a publicului poate fi indusă în eroare, este de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
stabiliți anumite limite pentru a restricționa tonul și atitudinea copilului. - EDUCAȚIA este soluția pentru a face față oricărei situații de viață. Cheia comunicării eficiente constă în învățarea abilității de a vorbi și de a asculta. Părintele perfect este un bun ascultător.El trebuie să-l facă pe copil să-nțeleagă că-l preocupă problemele luiîconfesiunea creează o atmosferă de respect și simpatie). Un părinte realist nu trebuie să ceară mai mult copilului decât poate să dea. Pentru a va cunoaste mai
ARTA DE A FI PĂRINTE by Camelia Acatrinei () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93076]
-
cele mai multe ori către rezultate negative); - Să colaboreze cu toți aceia care îi pot sprijini în efortul lor sau pe care îi pot sprijini ei spre binele copiilor: educatori, psihologi, medici, organizații pentru copii; Un ,,părinte de calitate” este: - un bun ascultător - să-l facă pe copil să înțeleagă că îl preocupă problemele lui (confesiunea creează o atmosferă de respect și simpatie); - flexibil - să-i lase copilului o portiță de ieșire; să nu-l pună “la zid” fără a-i acorda o
ARTA DE A FI PĂRINTE by Camelia Acatrinei () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93076]
-
este o trăsătură metaforică prin care se elimină personajele și decorurile și se reține doar mișcarea înainte: , adică se reține fenomenul metaforic:. Narativitatea muzicii poate fi, în aceste condiții, ilustrativă sau autonomă, pentru că nu spune o poveste specifică și pentru că ascultătorul: . Ryan subliniază, în acest fel, importanța majoră a audienței în narațiunea muzicală și nuanțează faptul că: . În Overview of the Music and Narrative Field Emma Kafalenos arată că disponibilitățile de comunicare narativă ale muzicii constituie o preocupare constantă în studiile
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
și în acela al teoriei narative. Ea formulează o serie de întrebări prin care vizează relația muzicii instrumentale cu narațiunea și teoria narativă. Unele întrebări se referă la măsura în care sunetele percepute prin muzica instrumentală furnizează informații ce permit ascultătorilor să (re)construiască motive secvențiale dotate cu sens, altele se referă la măsura în care aceste motive sunt asemănătoare celor narative sau lirice, iar altele la importanța interpretării în procesul audiției muzicale. Kafalenos mai arată că, potrivit lui AnthonyNewcomb , muzica instrumentală
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
privitorul sau melomanul, asemenea lectorului pe care-l prezintă Roland Barthes atunci când se referă la scriptibil/scriptible , nu mai este simplu consumator, ci creator al picturii sau piesei muzicale. Altfel spus, așa cum crede compozitorul Benjamin Boretz , când lasă în seama ascultătorului actul final al creației muzicale, a face o audiție muzicală înseamnă a crea o compoziție care este o audiție muzicală speculativă. În mod potențial, câmpul experienței muzicale poate presupune o responsabilitate creativ-intelectuală pentru fiecare meloman care trăiește această experiență și
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
așa cum ar spune semioticienii Școlii din Paris, că narativitatea muzicii ar trebui cercetată și la nivelul expresiei muzicale/Ănoncă musical și la nivelul interpretării muzicale/Ănonciation musicale. Mai înseamnă că există un tip de narativitate care transpare atunci când interpretul sau ascultătorul conectează un element din prediscursul intonațional sau colecția de motive din memoria colectivă cu o structură muzicală. Acest tip de narativitate nu poate fi analizat fără studiul interacțiunii dintre subiectul și obiectul implicate în procesul comunicării muzicale. În Cyberage Narratology
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
cu titlul Memorii. Caleidoscopul unei jumătăți de veac în București (1900-1950), din care lipsesc capitole importante (T. Arghezi, de exemplu). Trecerea amintirilor din ipostaza orală în cea de text nu a dus la pierderea acelor calități pe care le apreciaseră ascultătorii lor: C. Rădulescu-Motru, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, T. Vianu, N. Petrescu, I. Brucăr, F. Aderca. Primele secțiuni ale amintirilor sunt consacrate originii autorului și copilăriei petrecute în mahalaua Gorganului și Brezoianului. Amator de pitoresc, B. consemnează, cu ochi de pictor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285683_a_287012]
-
mari, ci oameni care au noroc. Asta conferă lumii un minunat climat de egalitate. Acum patru ani, Herbert Simon, care a publicat în Science un articol esențial, după mine, a constatat că funcționăm conform unei scheme grupale, tribale, animale. Sîntem "ascultători cu raționalitate limitată". Ne aflăm acolo, gata să urmăm pe cineva, cu alte cuvinte există un număr de indivizi machiavelici care știu ce trebuie spus ca să fie urmați. Don Juan e machiavelic. El i-a spus frumoasei ce trebuia pentru ca
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
naturii, În natură-l cunoștem. Într-al peșterilor haos, Mâna lui toți o vedem. El ia chiar poza meditativă a romanticului contemplând firea: Atunci poetul doparte Tras, privește, stă uimit. ÎNCEPUTURI DE FILOZOFIE. PRESA Școlile grecești fură acelea care dădură ascultătorilor întîia idee a unei filozofii de catedră. Cugetarea se mărginea până atunci la comentariile etico-religioase, la cărțile despre arta de a trăi mult (Macroviotica) sau de a muri odihnit (Îndeletnicire despre buna murire). În 1826 Eufrosin Poteca tipări niște Cuvinte
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ar rupe jugul, dar sora și cumnatul său sunt ostateci la crai. Jucând umilința, el izbutește să recapete rudele zălogite, cu riscul, inerent oricărei dibăcii, de a fi suspect tuturor, boierilor, familiei, Clarei. Cu mari suferințe morale, după ce jucase pe ascultătorul de Doamna Clara, față de boieri, spre a risipi bănuielile, și pe conspiratorul cu boierii împotriva Doamnei, sosind ceasul hotărât, când ostatecii sunt în afară de orice primejdie, Vlaicu se dă pe față și-și exprimă aprigul punct de vedere: Ucigașă! Tu, cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe urmele lui Caragiale și Sadoveanu, umorul inocenței, în care se evoacă într-o limbă plină de mireasma moldoveniei și a scripturilor fericirile oamenilor simpli sunt cele mai merituoase. În Timotheiu mucenicul este fermecător stilul biblic prin care preotul și ascultătorul său își îndreptățesc libațiile. Bucata memorabilă a lui Pătrășcanu e Înzăpădiți, analiză a euforiei ebrietății, înrudită cu aceea din schița Călătorului îi șade bine cu drumul a lui Brătescu-Voinești. Todiriță Naum și Iorgu Chirilovici s-au înzăpezit la Pașcani tocmai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Spengler, Dilthey, Massis, Berdiaieff etc. Filozofia lui e o Lebens-philosophie și noțiunile sacre sunt "trăire", "experiență". Nae Ionescu nu urmărește rezolvarea problemelor ci "trăirea" lor. Orice atitudine oricât de neprevăzută ieșită din această acțiune de provocare a "neliniștii" e legitimă. Ascultătorul e îndemnat la "aventură". Învățătorul nu are personal și principial nici o filozofie, afară de aceea cuprinsă în hotărârea de a primi directive de la viață (iraționalismul e total). Filozoful (hegelianism reînviat pentru uzul politicianului) se amestecă în mulțime, anonim, și trăiește toate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
situațiilor concrete de comunicare. Oricine ascultă discursul unui om politic constată că acesta apelează la formulări și expresii specifice, abordează cu predilecție anumite teme, recurge la o retorică particulară, utilizează o intonație adecvată, toate menite să-i înlesnească atingerea obiectivelor. Ascultătorul recunoaște imediat un astfel de limbaj, ceea ce înseamnă că atât la nivelul conținutului, cât și la cel al expresiei, limbajul politic are o identitate distinctă de alte tipuri de limbaj (științific, filosofic, religios, juridic, artistic, didactic ș.a.), chiar dacă, de multe
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cu preponderență pentru a-și atinge scopurile explicite sau implicite"79. Limbajul politic se distinge de celelalte tipuri de limbaj prin tematica abordată, prin modalitățile de organizare și prin inventivitatea procedeelor utilizate în declanșarea și amplificarea stărilor de spirit ale ascultătorilor. Printre trăsăturile care conferă specificitate discursului politic, Constantin Sălăvăstru 80 notează: ambiguitatea intenționată, în scopul influențării unei categorii cât mai largi de receptori; caracterul disimulat al mesajului, dat fiind că între intențiile locutorului și ceea ce spune și face acesta nu
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
asigură eficiența). În vreme ce semantica studiază corelațiile forme/ semnificații, ca parte a sistemului limbii, pragmatica este focalizată asupra proceselor de generare a semnificațiilor în context. Plecând de la premisa că limbajul politic nu se limitează la comunicarea de informații, ci "creează pentru ascultător un mediu cognitiv controlat, în care orice interpretare este manipulată"129, pragmatica vizează descrierea mecanismelor discursive, sub raportul relației cu participanții la actul de comunicare. Mai mult decât să descrie realitatea politică, emitentul politic urmărește să acționeze asupra receptorului, pentru
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
și în alte adunări ale credincioșilor. Cu cât ținea mai la distanță orice poftă trupească și unealtă a lăcomiei (cf. 1Pt 2,11; cf. Lc 21,34; Rom 13,13), cu atât mai eficient reușea să imprime Evanghelia în inimile ascultătorilor. 5. Cu scopul de a conferi eficacitate acestui proiect mântuitor, a prezentat la Roma papei Inocențiu, în timpul consistoriului, punctele (Regulii) deja amintite și altele, notate pe o foaie, cerând ca Scaunul Apostolic să-i aprobe cererea. În ce măsură domnul papă a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Oxford că un anumit frate, la Paris, pe când era în extaz, a avut o viziune: l-a văzut pe fratele Egidiu, un frate laic simplu dar dedicat contemplației, urcând la pupitru și comentând cele șapte cereri ale rugăciunii duminicale, iar ascultătorii erau doar frații lectori din Ordin. Apoi a intrat Sfântul Francisc și, după ce a stat puțin în tăcere, a exclamat: «Ce rușine pentru voi, ca un frate lipsit de cultură să vă depășească meritele înaintea lui Dumnezeu». Apoi a continuat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]