4,649 matches
-
productive aceștia erau centrați pe producție, primii practicând stilul de conducere participativ, iar ceilalți stilul de conducere autoritar. Între aceste două stiluri extreme se amplasau alte două stiluri (consultativ - mai aproape de cel participativ - și stilul autoritar‑binevoitor, mai aproape de cel autoritar). Așadar atenția mai mare acordată oamenilor, relațiilor dintre ei, încurajarea participării se asociau cu eficiența organizațională, în timp ce direcționarea și supravegherea mai mare a acestora se asociau cu insuccesul organizațional. În urma analizării rezultatelor obținute prin aplicarea unui instrument conceput de Bowers
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a) calitatea necesară deciziilor; b) completitudinea informațiilor liderului care să‑i permită a lua singur deciziile; c) gradul de structurare a problemei; d) semnificația acceptării deciziei de către subordonați pentru o implementare eficientă a ei; e) probabilitatea acceptării deciziilor de tip autoritar; f) congruența scopurilor individuale cu cele organizaționale; g) conflictul între subordonați generat de preferința pentru o soluție. Fiecare factor contingent care ia forma unei întrebări este apreciat într‑o manieră dihotomică, prin răspunsuri de DA sau NU. Înlănțuirea acestor răspunsuri
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
situație, deoarece numai în funcție de particularitățile ei aceasta poate asigura succesul conducerii. Situația devine cadrul fundamental care permite ca o anumită însușire psihică, socială, culturală sau psihosocială a persoanei să devină însușire de conducător. O persoană care are o fire dominatoare, autoritară și‑ar putea transforma această însușire într‑una de conducător, în acea situație din viața grupului care „cere” cu necesitate „autoritate”. Dar, pentru a se menține la conducerea grupului, el trebuie să renunțe la această însușire în alte situații care
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
manieră nediscriminatorie, apoi corelată, în sensul că unii autori vorbeau despre „tipuri de conducere” - și recurgeau chiar la adevărate tipologii ale acestora -, iar alții, despre „stiluri de conducere”. De exemplu, psihosociologul american Keith Davis (1968) desprindea patru tipuri de conducere: autoritară, custodială, suportivă, colegială. Australianul Leonard Kazmier (1969) vorbea despre stiluri de conducere pozitive și negative (în funcție de teoria X și Y a lui McGregor) sau despre stiluri centralizate și descentralizate (în funcție de gradul de delegare a autorității). Cu timpul se conturează ideea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
i se vor adresa. Alteori, stilul de conducere datorat unor particularități strict personale va impune cu timpul o anumită orientare a conducerii. Un conducător amabil, sincer, într‑un cuvânt, uman nu va permite aplicarea în organizația sa a unei conduceri autoritare, ci, dimpotrivă, stilul său de conducere va crea cu timpul o orientare cooperatoare a conducerii. Nu întotdeauna însă între stilul de conducere și orientarea conducerii există o strânsă corelație. Sunt și suficient de multe situații în care între ele apar
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fi luată de conducător singur, de conducător împreună cu membrii grupului sau de grup, la voia întâmplării, fără nici o asistență din partea conducătorului. Cele trei situații ilustrează practicarea a trei stiluri de conducere pe care Lewin, Lippitt și White le‑au denumit autoritar, democrat, liber (laissez‑faire). Nu ne propunem caracterizarea fiecăruia dintre aceste stiluri de conducere, încercăm doar să sintetizăm și să condensăm o mare cantitate de informație în tabelul următor care va contura, pe de o parte, specificul fiecărui stil de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
formă sau alta, în majoritatea tipologiilor altor autori. Tipologia lui Lewin și a colaboratorilor săi, deși cu o mare relevanță și forță de penetrație, se asocia cu o limită, și anume, ea sugera că ar exista stiluri de conducere pure (autoritar „pur”, democratic „pur”). Unii autori, sesizând faptul că, în realitate, în practică, nu există stiluri pure, ci mai degrabă combinații între diferite stiluri, și, de asemenea, că nu există un singur tip de stil autoritar sau un singur tip de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
exista stiluri de conducere pure (autoritar „pur”, democratic „pur”). Unii autori, sesizând faptul că, în realitate, în practică, nu există stiluri pure, ci mai degrabă combinații între diferite stiluri, și, de asemenea, că nu există un singur tip de stil autoritar sau un singur tip de stil democrat, au adus corijările de rigoare. N.R.F. Maier (1957) și‑a imaginat un triunghi echilateral și a amplasat în fiecare vârf cele trei stiluri clasice (autoritar, democratic, laissez‑faire), iar la mijlocul fiecărei laturi a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
că nu există un singur tip de stil autoritar sau un singur tip de stil democrat, au adus corijările de rigoare. N.R.F. Maier (1957) și‑a imaginat un triunghi echilateral și a amplasat în fiecare vârf cele trei stiluri clasice (autoritar, democratic, laissez‑faire), iar la mijlocul fiecărei laturi a triunghiului a trasat alte trei stiluri de conducere intermediare (paternalist între autoritar și laissez‑faire; majoritar între autoritar și democratic; liber cu discuții între democratic și laissez‑faire) (vezi figura 15). Fig
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
rigoare. N.R.F. Maier (1957) și‑a imaginat un triunghi echilateral și a amplasat în fiecare vârf cele trei stiluri clasice (autoritar, democratic, laissez‑faire), iar la mijlocul fiecărei laturi a triunghiului a trasat alte trei stiluri de conducere intermediare (paternalist între autoritar și laissez‑faire; majoritar între autoritar și democratic; liber cu discuții între democratic și laissez‑faire) (vezi figura 15). Fig. 15 Primul stil se caracterizează prin faptul că autoritatea ia decizia, dar ține cont într‑o oarecare măsură și de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
imaginat un triunghi echilateral și a amplasat în fiecare vârf cele trei stiluri clasice (autoritar, democratic, laissez‑faire), iar la mijlocul fiecărei laturi a triunghiului a trasat alte trei stiluri de conducere intermediare (paternalist între autoritar și laissez‑faire; majoritar între autoritar și democratic; liber cu discuții între democratic și laissez‑faire) (vezi figura 15). Fig. 15 Primul stil se caracterizează prin faptul că autoritatea ia decizia, dar ține cont într‑o oarecare măsură și de dorințele indivizilor; cel de al doilea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
zone constituie câmpul acțiunilor ce pot fi întreprinse și rezolvate prin metode de grup. Asemenea limitări nu împiedică însă succesul practicilor democratice dacă ele sunt suplimentate cu modalități eficiente de acțiune. • J.A.C. Brown (1954) descrie trei tipuri de conducători autoritari (strict, binevoitor, incompetent) și două tipuri de conducători democratici (democratul autentic și pseudodemocratul). Autoritarul strict este sever, dar corect, nu‑și deleagă niciodată autoritatea, utilizează formule de tipul „afacerile sunt afaceri”, „timpul costă bani”, are tendințe conservatoare, este generos cu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Asemenea limitări nu împiedică însă succesul practicilor democratice dacă ele sunt suplimentate cu modalități eficiente de acțiune. • J.A.C. Brown (1954) descrie trei tipuri de conducători autoritari (strict, binevoitor, incompetent) și două tipuri de conducători democratici (democratul autentic și pseudodemocratul). Autoritarul strict este sever, dar corect, nu‑și deleagă niciodată autoritatea, utilizează formule de tipul „afacerile sunt afaceri”, „timpul costă bani”, are tendințe conservatoare, este generos cu cei din jur care își îndeplinesc conștiincios îndatoririle, ține la distincția dintre conducător și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
este sever, dar corect, nu‑și deleagă niciodată autoritatea, utilizează formule de tipul „afacerile sunt afaceri”, „timpul costă bani”, are tendințe conservatoare, este generos cu cei din jur care își îndeplinesc conștiincios îndatoririle, ține la distincția dintre conducător și muncitor. Autoritarul binevoitor este chinuit de conștiința faptului că sarcina lui este nu doar aceea de a produce obiecte, ci de a răspunde și de subordonații care îi sunt încredințați; prin urmare, se interesează de viața lor extraprofesională, de credințele, moralitatea lor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
că sarcina lui este nu doar aceea de a produce obiecte, ci de a răspunde și de subordonații care îi sunt încredințați; prin urmare, se interesează de viața lor extraprofesională, de credințele, moralitatea lor, fapt pentru care este întotdeauna apreciat. Autoritarul incompetent este un conducător „infantil”, lipsit de scrupule; minte, brutalizează, corupe, ia toate măsurile care crede că îl vor ajuta la realizarea scopurilor sale. Democratul autentic este cel care își deleagă autoritatea până la eșaloanele cele mai de jos ale ierarhiei
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
la realizarea scopurilor sale. Democratul autentic este cel care își deleagă autoritatea până la eșaloanele cele mai de jos ale ierarhiei, conduce munca liber aleasă de oameni; când lipsește, nu se întâmplă nimic rău în grup. Pseudodemocratul nu prea diferă de autoritarul incompetent: adoptă formule verbale aparent democratice, dar, în esență, nu se interesează de problemele oamenilor, ci își urmărește propriile interese (vezi Brown, 1961, pp. 252 și urm.) • R. Tannenbaum, W.H. Schmidt (1958) propun poate cea mai interesantă revizuire a
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sta la baza caracterizării comportamentului conducătorilor și, pe de altă parte, deschide perspectiva abordării situaționale a stilurilor de conducere. Figura centrală pentru ei este tot cea a conducătorului și a comportamentelor sale. Autorii imaginează un continuum cu două extreme (conducere autoritară; conducere democrată) și cu nenumărate puncte (citește „comportamente”) posibile și accesibile unui conducător. De‑a lungul acestui continuum sunt stabilite șapte comportamente ale conducătorului: 1) conducătorul ia decizia și o comunică; 2) conducătorul ia decizia, dar recunoaște că există posibilitatea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
16 - Stiluri de conducere după gradul de utilizare a autorității și aria de libertate a subordonaților Când gradul de autoritate a liderului este mare și aria de libertate a subordonaților mică, avem de‑a face cu practicarea stilului de conducere autoritar și, invers, când gradul de autoritate a liderului este mic, iar în schimb, aria de libertate a subordonaților este mare, avem de‑a face cu practicarea stilului de conducere democrat. Cele șapte comportamente ale conducătorului sugerează existența a patru stiluri
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
impun câteva precizări și comentarii. În primul rând, unele dintre stilurile descrise de cei doi autori se apropie sau sunt chiar identice cu stilurile descrise de alți autori (Lewin, Maier, Brown, Tannenbaum și Schmidt). Astfel, stilul 1.9. este stilul autoritar, stilul 5.5 este cel democratic, iar 1.1 - stilul liber sau laissez‑faire. În al doilea rând, cele cinci stiluri de conducere descrise de Blake și Mouton ar putea fi considerate „stiluri pure”, care nu pot fi cu ușurință
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
este eficient dacă orientarea excesivă pe sarcină nu creează resentimente sau opoziții (tacite sau manifeste) din partea oamenilor și ineficient dacă practicarea lui se asociază cu o lipsă totală de considerare și motivare a oamenilor. Primul tip de conducător este numit autoritar binevoitor, celălalt - autocrat. Stilul divizat sau separat (cu orientare minimală atât spre sarcină, cât și spre relațiile umane) este eficient atunci când conducătorul subliniază, totuși, semnificația respectării regulilor pentru buna funcționare a organizației și ineficient atunci când manifestă pasivitate și dezinteres. În
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
ne vom opri doar asupra câtorva instrumente care ar putea fi folosite în diagnoza stilurilor de conducere. LPC (Least Preferred Co‑worker) a fost construită de Fred Fiedler (1964) cu scopul de a diagnostica stilul de conducere orientat pe sarcină (autoritar) sau pe relațiile umane (democratic). Se procedează astfel: a) liderii sunt rugați să se gândească la toți oamenii cu care au lucrat în cariera lor; b) li se cere apoi să descrie o persoană cu care nu au putut să
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
modeleze cele trei stiluri de conducere stabilite de Lewin. Spre exemplu, dacă un subiect susține că liderul grupului său ia singur deciziile, că tot singur stabilește tehnicile de lucru, repartizează sarcinile etc., am putea deduce că stilul de conducere este autoritar. Am prezentat un model de chestionar în acest sens într‑o altă lucrare a noastră, de aceea nu mai stăruim în amănunt asupra lui (vezi Zlate, 1972, pp. 261‑262). O altă modalitate de diagnosticare a stilurilor de conducere ar
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
următorilor pași: elaborarea chestionarului; construirea matricelor standard; calcularea probabilităților de stil și a scorurilor individuale; identificarea stilului de muncă al fiecărui subiect chestionat. În funcție de modul de combinare a atitudinii cu comportamentul se pot diagnostica cinci tipuri de stiluri de conducere: autoritar; consecvent autoritar; democrat; consecvent democrat; echilibrat. Un psihotest pentru diagnosticarea stilurilor de conducere a fost conceput și de Filaret Sîntion (2000). El propune un chestionar cu 30 de întrebări, la fiecare întrebare existând două variante de răspuns. În funcție de scorurile obținute
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
elaborarea chestionarului; construirea matricelor standard; calcularea probabilităților de stil și a scorurilor individuale; identificarea stilului de muncă al fiecărui subiect chestionat. În funcție de modul de combinare a atitudinii cu comportamentul se pot diagnostica cinci tipuri de stiluri de conducere: autoritar; consecvent autoritar; democrat; consecvent democrat; echilibrat. Un psihotest pentru diagnosticarea stilurilor de conducere a fost conceput și de Filaret Sîntion (2000). El propune un chestionar cu 30 de întrebări, la fiecare întrebare existând două variante de răspuns. În funcție de scorurile obținute, se determină
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conducere propusă de Lewin, Lippitt și White în anii 1939‑1940. Cei doi colaboratori ai lui Lewin arată într‑un articol succint, publicat în 1947, principalele efecte pe care le produce practicarea a „trei variații experimentale ale stilului de conducere: autoritar, democratic, laissez‑faire”. Simplificând și reținând doar extremele (stilul autoritar și stilul democratic), redăm în continuare efectele practicării lor. Efectele practicării stilului de conducere autoritar sunt: # - îngrădirea activității subordonaților și a spontaneității lor; - apariția tendinței de abandonare a responsabilităților proprii
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]