11,781 matches
-
exasperare, lui pare să-i convină. Profită de el ca de un adăpost confortabil. Da, răspunde ea, alb, tăios, rece. Apoi după cîteva secunde, altfel: ...un spectacol? Ce drăguț... cum, cu cine?... nu se poate, o să fie o bombă... nu bănuiește nimic... unde? La atelier?... a, la Wanda... atentat la... cum? da ești un Îngeraș, știu... Ce face? În chiloței de damă și cu peruca ei blondă?!... da, da, mi-l imaginez slăbănog și păros cum e... Domnul D. stă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aici. Ce plictiseală. Degeaba, pe aceste meleaguri nu se putea naște Lampedusa, nici măcar Cehov, pentru că I.L. Caragiale a consumat totul. De la o vreme mă gîndesc tot mai mult la Leon. CÎnd am intrat pentru prima oară În locuința lui - nu bănuiam pe atunci că peste cinci luni Îmi va deveni socru - am Încremenit: doi ochi verzi mă priveau fix din Întunericul unei Încăperi În care se Înghesuiau de-a valma boccele de rufe, vase cu smalțul sărit, pantofi scîlciați, scaune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de la ore și venise să mă ia acasă. Ședea la biroul meu, cu părul lui castaniu buclat, cu aerul acela irezistibil de adolescent imberb care știe că femeile, indiferent de vîrstă, se simt bine În compania lui. Eva și Geta bănuiau de ce Întîrzii eu atît de mult la direcție, dar făceau eforturi să nu-și trădeze Îngrijorarea. Am intrat degajată În Încăperea unde Îmi petrecusem aproape un deceniu de existență și le-am spus amuzîndu-mă singură de absurditatea situației „De astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
devine un viciu. Mă apropii tiptil de bucătăria cufundată În Întuneric și aprind brusc lumina. Activitatea nocturnă a gîndacilor e În toi. Unii În grupuri de cîte doi, cîte trei, alții mai singurateci, mai retrași. Cei mai mici nici nu bănuiesc primejdia, trăiesc Într-o dulce inconștiență, cei mai mari sînt vicleni, caută subterfugii, se ascund În găleata de gunoi, se strecoară pe orificiul de scurgere. Talpa Îi lovește la Întîmplare, mai mult după inabilitatea lor decît după iscusința ei. Pier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dragă, nu mai cunoști oamenii?“ mă umplea de spaimă și de rușine; mă simțeam surprinsă, citită, goală În fața ei și era prea tîrziu să mă mai ascund. Îmi treceau atunci prin minte exemple bizare de somnambulism și hipnoză, dar nu bănuiam anestezia totală pe care ți-o pot provoca propriile gînduri, scoțîndu-te din spațiul și timpul tău imediat. Drogul acelor evadări ale spiritului și revelația că adevăratul știutor sălășluiește În afara noastră și e de ajuns să ne părăsim pe noi Înșine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
schimonosit în oglinda globului al celui ce ar trebui să fie înăuntru. Și, după ce se desfăcea pomul, până la Crăciun, aș fi putut rămâne așa în cămară, în hârtie de împachetat. Iar doi-trei ani, cei ai casei nici n-ar fi bănuit că-și decorau pomii în onoarea nașterii micuțului Isus cu o placentă goală. Dar probabil numai doi-trei ani, până ce, în entuziasmul momentului, vreunul dintre copilași sau nepoței mi-ar sparge din nou globul și ar face pe el, îngrozit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cămașa, mie mi s-a întâmplat de două ori ceea ce nu mi s-a mai întâmplat de zece ani. Da, comoara mea, când a văzut flocii stingheri de la subsuoara domnului Ulrich, mămica a avut două orgasme și încă nici nu bănuia ce-o așteaptă. Pentru că după aceea, scamatorul abia dădea fuga în baie, ca să spele, că și ieșea de îndată, de parcă n-ar mai fi văzut femeie de o săptămână și o lua de la început. Și iar, și iar, săracul Bálint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
povestea - a spus el - e că ați ascultat un compozitor mediocru. Am cântat înainte un pic de Sebastian Bach numai de dragul comparației. Dar modul în care acest maestru mediocru a dispărut e o raritate. Partiturile lui sunt nesemnate și doar bănuim cum se numea. Din partea unui geniu, ar fi fost ceva normal. Dar aceste mediocrități își înscriu numele în cel puțin trei locuri. Se semnează și pe hârtia igienică, după utilizare, ce-i sigur e sigur. Iar acum vine acest domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
s-a căzut de acord asupra unui singur document colectiv, pe care l-au dat din mână în mână ca să-l semneze toată lumea, până ce toată coala A4 a devenit îndoliat de neagră, iar cei de la capătul cozii au început să bănuiască că la sfârșitul acestui mormânt colectiv de nume se ascunde și e pe cale să iasă la iveală Tatăl nostru. Startul a fost impresionant. La patru fără un sfert a început să cânte orchestra, la și cincizeci Gherasimov a apărut în capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
după un timp toți din oraș ieșeau să ne vadă cum mergem și râdeau când treceam pe lângă ei. Tanti Mae zicea că o fac din gelozie, dar oricum, plimbările noastre au încetat, în afară de cea de duminică. Deși n-aș fi bănuit niciodată, devenisem foarte cunoscut în oraș, și asta doar pentru că mă plimbam cu tanti Mae. Iar oamenii au început să-i spună tatei că băiețelul lui era faimos. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care am renunțat la plimbări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
schimbe. Totdeauna a fost drăguță cu mine, dar acum era și mai și. Nu i-am spus niciodată despre incidentul cu Jo Lynne, așa că nu avea de ce să-i pară rău pentru mine, dar îi părea, și mă întrebam de ce. Bănuiesc că e de apreciat când oamenilor le pare rău pentru tine, dar eu nu simțeam asta și nu am făcut-o niciodată. Mă enerva la culme să văd cum cineva se purta cu mine ca și când aș fi fost demn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de bun venit. Ochii îi erau la fel de strălucitori ca întotdeauna, mari și închiși la culoare, ca pielea de culoarea mahonului a ghetelor ei. —Julia m-a adus. Julia Seddon. O cunoști? E o altă fostă studentă. Am luat cina împreună. Bănuiesc că nu plănuiai să vii la petrecerea asta, i-am zis zâmbind larg, ești foarte cochetă. —Eh, nu mai predau acum, știi? a spus. în schimb am o slujbă cu jumătate de normă la o galerie, se numește Shelley Frank
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cea care dădea în coridor. Mă întrebam dacă îmi dădea mie de înțeles că nu vom fi auzite sau se asigura ea însăși de acest lucru. Biroul secretarei era la fel de ordonat ca și al șefei; nici acolo nu ai fi bănuit că lucrează cineva. Aceleași tablouri, aceeași absență a unui lucru personalizat, același birou aproape gol. Laura Archer și-a angajat o secretară pe măsură. A luat scrumiera de pe birou, a adus-o cu ea, și s-a așezat în celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
puteam să nu cred că spunea adevărul. Ce altceva ar mai fi? Știu că Lee Jackson a fost prietena ta, dar nu vezi că moartea ei chiar a fost un accident? Cum altfel s-ar fi putut întâmpla? 14tc "14" Bănuisem că Laura Archer va pleca dis-dedimineață de acasă și avusesem dreptate. La șapte și jumătate ieșise din căsuța ei curată, urcase în taxiul care o aștepta și fusese dusă la castelul de marmură roz unde lucra. Laurei Archer îi plăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
monstru. Ea i-a spus să termine cu prostiile, dar el a insistat. El e mereu speriat că lumea va afla despre ei. — Te referi la faptul că mariajul lor nu este unul real? — Oamenii știu deja despre asta sau bănuiesc. Se vede că ei nu îi pasă deloc de el. Dar el nu ar vrea ca lumea să afle despre ea, și nu doar pentru că ar părea el un fraier. Walter a respirat adânc. Ochii îi străluceau. —Ăsta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lanțul de circumstanțe care să ducă la Hammond. Dar atunci cum de a știut acel cineva care i-a căutat prin apartament că ea e deja moartă? Sigur căuta scrisorile. Poate că hoțul nu a știut că Lee este moartă, bănuia că este încă la petrecere. Catherine Hammond ar fi știut unde se află Lee. Poate a fost chiar ea, încercând să-și recupereze scrisorile. Asta nu prea avea sens. Catherine Hammond nu m-a întrebat de scrisori atunci când toată lumea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
trimite lucrurile astea nenorocite înapoi. în seara asta, cu toate astea la mine, mă simțeam ca un traficant de lucruri furate. Mă întrebam dacă să-i spun lui Nat despre tablouri. El probabil ar găsi amuzant faptul că l-am bănuit de furt - și el avea un simț al umorului mai ciudat, la fel ca mine. A apărut câteva ore mai târziu cu obișnuitul bax de bere. —Doamne, zise el, tu nu-ți citești niciodata corespondența? Uită-te la toate gunoaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
abia îmi amintesc că trebuie să fie păsările care ciugulesc semințele de floarea soarelui puse azi-noapte pe pervaz. Totul parcă se continuă din spațiul visului în realitate, al visului care a dispărut. Membrana visului persistă să mă țină în șah - bănuiesc că este vorba de o comunicare urgentă, de la o persoană nespus de dragă mie. În sala de baie mișcările mele sunt cam haotice, îmi cade din mână periuța de dinți sau paharul de plastic. Toate astea pentru că nu-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în dreptul casei Ninei. Inima lui veselă era bântuită de un presentiment. Își amintise brusc visul de azi-noapte. Visase un drum, acest drum, cel al iubirii care nu duce nicăieri. Extraordinare sunt visele, șoptise Dudu pentru el. Nu se putea niciodată bănui unde se termină lumea și unde începe visul. Mergea pe acel drum cu speranța să ajungă undeva. Era ca într-o pădure cu frunze dese ca zilele și nopțile trăite. Pe măsură ce mergea, pădurea devenea tot mai deasă, ca și cum nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
purtând semnul secret al unei mașini abstracte, de terorizat. Se anunțaseră prin telefon dis-de-dimineață. Soțul meu fusese foarte surprins - se găsea într-o poziție complet „nestrategică“. Era în război cu mine, în plus nu era deloc aliatul directorilor de bancă. Bănuia că ei veniseră în vizită ca să-l intimideze și să-i dea un ultimatum pentru datorii. Pentru a mă câștiga de partea lui, soțul meu începuse să-mi vorbească puțin, chiar să mă liniștească - directorii de bancă nu veniseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
un dinte. E ceva care provoacă neliniște chiar dacă numai visezi despre asta. A deveni știrb înseamnă începutul decăderii. Observasem mai demult la soțul meu o schimbare pe fața lui de dansator al păsării. Acum schimbarea se accelerase. Încă din copilărie bănuisem că moartea se ascunde în oameni ca sâmburii într-un fruct zemos. Sâmburii sug carnea fructului și deodată corpul se usucă și cade când ne așteptăm mai puțin. Cu toate astea continuăm să ne privim ca pe niște ființe eterne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de a intra în alt spațiu. De la Milano am luat avionul spre Stockholm, călătorind peste țări și nori. Alături de soțul meu mă simțeam ca o femeie care petrecuse câteva nopți cu un necunoscut. Și deodată venise timpul să ne despărțim. Bănuiam că și gândurile bărbatului erau aceleași. Când avionul a aterizat la Arlanda, soțul meu m-a îmbrățișat vesel: - Suntem acasă, Matilda! Fața îi era scăldată în lumină. Se uita la mine cu ochi pe care nu-i văzusem niciodată. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
intrat înăuntrul lor, iar acum zbor spre Moartea Mea sau Înțelegerea Finală. Acorduri minore, prelungi, tonuri stelare calde și plăcute, armonii galactice nesfârșite îmi mângâie spiritul suferind. Unisonul ritmic a sute de darbouka mă poartă spre o lumină orbitoare. Așa cum bănuiam, este becul de la closetul lui Zappa. Pe Allah, ce mi se întâmplă? Trebuie să-mi revin. Și o și fac, pentru că cineva mă strânge foarte puternic de mână. Bogdan. Este transfigurat. Privește prin mine, departe de mine și, poate dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu-mi aparține, îl aud însă în timp ce mă aplec, este evident că nu mă pot opune unui impuls venit din cine știe ce altă parte. Peste încă o secundă am să realizez că mi-am îndeplinit sarcina. Într-adevăr, am făcut ceea ce bănuiam, ceea ce vroiați, păpușari nevăzuți ai cerului, strâmbi mimi ai mlaștinii sapiențiale, cumpliți șarlatani ai firii și groaznici bețivi ai ordinii. Sunteți mulțumiți? Ei, asta-i bună, dar până când o să continuați să faceți numai ce vreți... Mă aud apoi vorbind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Iar toate aceste lucruri incredibile generau, evident, frustrări imense în rândul cohortei de alți scriitori și congeneri de-ai săi. Printre altele, omul scăpase cu viață din nu mai puțin de opt tentative de asasinat puse la cale, după cum se bănuia, de către unii dintre colegii săi. În momentul când începe povestirea noastră, Mircea avea cincizeci de ani și era încă departe de a fi la finalul carierei. Ba chiar, după părerea multora, deși scria deja de mai bine de patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]