3,162 matches
-
care l-am împrumutat de la Aia. Oriunde e greu să mori, așa cum greu e și să trăiești, de altfel. Ceea ce este și mai greu, e să-ți cunoști personal moartea și să reușești s-o transformi într-o transparență cathartică. Beznă Nu mai înțeleg nimic. E ca și cum un văl uriaș mi-ar întuneca memoria, punând între mine și lume o distanță infinită. Aș fi vrut să mă revărs spontan într-o lume transparentă. Acum însă am parcă senzația acută că mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nimic. E ca și cum un văl uriaș mi-ar întuneca memoria, punând între mine și lume o distanță infinită. Aș fi vrut să mă revărs spontan într-o lume transparentă. Acum însă am parcă senzația acută că mă înec într-o beznă compactă. Foc M-am trezit în miez de noapte asudat. Sub cenușa din vatră mai erau vreo câțiva tăciuni aprinși. Am izbutit cu greu să reaprind focul. Mă desfăt dinaintea formelor multiple pe care le capătă flăcările jucăușe și încep
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
vorba de Aia, care, pe-atunci însă purta numele stirpei ei nobile. Am aflat asta doar acum, în timp ce ea îmi povestea cu haz despre evenimentele acelea îndepărtate la care fusese de față. Amușinări Aia spune că în desiș, înghesuite în beznă, se află în așteptare o mulțime de spirite. Seara, în liniștea încremenită ce domnește asupra satului întreg, mi se pare că le aud pașii furișați, amușinând în preajma mea. Nu pot să-mi înfrânez frica, oricât m-aș strădui. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
timp de când n-am mai izbutit să zbor în vis. Acum nu mai am acest soi de vise, care altădată îmi umpleau somnul. Amoniție Zalmoxis avertizează: „O, neamuri îngrozite de coșmarul friguroasei morți, de ce vă temeți de Styx și de bezne, de umbre lipsite de consistență, subiect al imaginației poeților și amenințări cu o lume ireală? Trupurile vor putea chiar să ne fie sustrase, consumate de timp, devorate de flăcările unui rug; sufletele noastre însă vor avea o soartă diferită. Dezlipite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
liniștea să evoce, pe fundalul unui exil obișnuit, extazul anahoretic al literatului și trufașa melancolie a vampirului, a cărui biografie re-vizionată a dat-o el însuși la tipar (Jurnalul lui Dracula, tot la Bompiani), acum câțiva ani. Prin jurnalul ex-prințului beznelor, Mincu a dislocat critica, atrăgând figura istorică a acestuia într-o bizară formă de autoanaliză psihanalitică; prin acest nou pro-memoria în formă epistolară (cu inevitabilă fragmentare însă, impusă de opțiunea narativă), el reușește mult mai mult. Îl denaturează pe poetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pentru o astfel de croazieră, cu dotări adecvate, ca la Cairns-ul australian, stau aliniate la mal. Prin părțile laterale, bordate cu o placă groasă de sticlă, lungă cam de trei metri, se vedea perfect fundul mării. La un moment dat bezna Începu să se lumineze, adâncimea deveni mai mică și curând sub fereastra noastră submarină a apărut imaginea feerică a recifului de corali. La mică adâncime, cam la un metru și jumătate de la fundul vasului, luminați puternic de soare, apar tot
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
captiv i-e sufletul în trup./ Întors în curtea templului /unde munceau umili și-n liniște deplină servitorii /rămase-apoi o săptămână. Când s-a întors /la poartă fu-ntrebat /de-ar vrea din nou să-i lege ochii /să nu zărească bezna /în care-i cufundat. /A vrut să știe totul,/de-aceea e aici;/și a intrat într-un vestibul negru /fără altă ieșire decât poarta /prin care s-a încumetat. /De-o parte și de alta /statui de zei /cu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
avatar sau printr-un mesager divin câtorva aleși. Nici seară nu mai simt, nici dimineață În trenu-n care par un singur pasager E liniște, tăcere; cuprins parcă în gheață Stranii sclipiri sub tren ca și pe susul cer. Vagoanele în bezna clipei de sublim, măreață, Fotonicele șine leagă astrele-n eter Nici seară nu mai simt, nici dimineață În trenu-n care par un singur mesager. Alunec timp în spațiul fără viață; Doar răsuflarea fetei cu ochii de neant o sper; Ți-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
arbore al vieții, copac al lui Saturn sau al Dianei, cristale precipitate într-un copac lovit de trăsnet, chipul vostru care ne scrie soarta pre solzul trecut prin foc al țestoasei, sau fulgerarea voastră face să țâșnească dintr-o multiplă beznă lenta mutație a ființei în Logos? Nu, spune copacul. El zice: Nu! În scânteierea trufașei sale frunți. Arborele vieții este un arbore central, stejar în Galia, tei în Germania, frasin în Scandinavia, măslin în Islam, banan în India, seva sa
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
roșie, verde și neagră până în fața adunării formată din doisprezece preoți și o păpușă îmbrăcată aidoma, reprezentându-l pe rege. Piatra pe care era invitat să se așeze era încinsă. Dacă nu se așeza trecea la a doua probă, a beznei și trebuia să se lumineze cu o făclie ce nu trebuia să se stingă. Reușita îl împingea în casa lănciilor ducând patru ghivece cu flori rare și ferindu-se de armele lăncierilor. Proba a patra era petrecerea unei nopți în
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
sclav. O revoltă împotriva condiției umane în raport cu revelația inconștientului întâlnim la André Breton sau Lotréamont care realizează o supraestimare a imaginarului nocturn și a stărilor contradictorii ale rațiunii și nebuniei din noi. Valoarea cunoașterii grupurilor spontane de cuvinte ivite din bezna lăuntrică deci iar Cuvântul revelat omului are impactul necesar smulgerii adevărului din straturile gândirii necontrolate de om și accesului dincolo de personalitatea conștientă: "trebuie să dăm gândirii filozofice largul bulevard de vis"683. Patologia somnului, atât de complexă, trădează nopți de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
leu?/ O, vocea care zice: să ne culcăm și să ne slobozim în chinul greu/sunt blestemat să n-o pot asculta în nopți de convulsii bântuite/în care port în ochi aprinse flăcări și-n gură spume otrăvite.../ o beznă uriașă, descinsă brusc din cosmosul haotic/himerică mă-nlănțuiește în negrele genuni, despotic/și-ncovoiat sub monstruoasa povară din neantul de nepătruns/eu sufăr fără noimă. O, doar o clipă de-aș dormi mi-ar fi de-ajuns702. Tot Hugo spunea că
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de ar fi ochii smaralgde și safire, în diamante de ar curge lacrimi de iubire înnegurarea lumii ar pieri; închipuiește-ți, iubito, ce-am gândit: în univers e soare și atâtea stele încât lumini de-ar deveni tot ce-am iubit bezna-ar dispare dintre ele și numai noi, noi doi am fi incandescente astre, eternă mângâiere înnegurarea lumii ar pieri pulsări de fericire-am fi-n tăcere; închipuiește-ți, iubito, nu am mai zări în univers nici soare, nici atâtea stele!734
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Este foarte important să ne purificăm subconștientul de toate gândurile, ideile, credințele și obiceiurile care merg împotriva legilor cosmice și naturale ce lucrează în noi. Uneori haosul este moarte, alteori viață, el poate fi plin de culori sau o neîntinată beznă. Seara, chiar înainte de a adormi, să ne întoarcem cât mai departe posibil în amintirile din adolescență și copilărie. De fiecare dată când un eveniment ne revine în memorie, să încercăm să o menținem câteva clipe în conștiență, și apoi s-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și-n cremenea tocită,/ Ca un păianjen negru ce-ți umblă împrejur./ Sunt peticul de noapte dat ție din născare,/ Și ies și intru-n tine în zori și în amurg./ Din mine vii și-n mine te-ntorci în bezna mare,/ Firimițată-n oameni și-n zilele ce curg.// În mine-i scris destinul cu slove nevăzute/ Ghicește-ți-l, să-l afli, de-ți este plin sau gol/ Țâțânele zidite alunecă tăcute,/ De-abia lăsând să treacă un fum, ca
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Este foarte important să ne purificăm subconștientul de toate gândurile, ideile, credințele și obiceiurile care merg împotriva legilor cosmice și naturale ce lucrează în noi. Uneori haosul este moarte, alteori viață, el poate fi plin de culori sau o neîntinată beznă. Seara, chiar înainte de a adormi, să ne întoarcem cât mai departe posibil în amintirile din adolescență și copilărie. De fiecare dată când un eveniment ne revine in memorie, să încercăm să o menținem câteva clipe în conștiență, și apoi s-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cea de-a treia lume, cea dintre microcosmos și macrocosmos. A fost cândva pământul străveziu ca apele de munte-n toate ale sale în sine legănând izvorul clar și viu. S-a-ntunecat apoi, lăuntric, ca de-o jale, de bezne tari ce-n niciun grai nu se descriu. Aceasta-a fost când o sălbatică risipă de frumuseți prilej dădu întâia oară păcatului să-și facă pe sub arbori cale? Nu pot să știu ce-a fost prin vremi, odinioară, știu doar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
1192. Reprezentările paradisului în epocile omenirii este destul de diferită, fiind bazată de la imaginea empirică și concretă a edenului până la cea virtual abstractă determinată de numerologie, relațiile armonice muzicale sau cromatice ale podului curcubeu. Pietre-n cale, mereu pietre. Nime-n beznă nu mă-ndreaptă. Pân- la tine nicio piatră nu mai vrea să-mi fie treaptă. Pietre sunt și iarăși pietre. Pe poteca mea de dor, greu se lasă, greu se lasă Dumnezeul pietrelor. Lung e drumul, ceasul lung. Rogu-mă, mă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tradiția, se ține de român ca scaiul de câine. Tradiționalismul e atât de impregnat în conștiința românească, încât o grupare de oameni, de altfel deștepți, școliți și cu cărți publicate, plâng după satul nostru tradițional, adică după satul scufundat în beznă și glod, cu țărani desculți, analfabeți, bolnavi de pelagră și sifilis, plâng după mizerie, după acea murdărie sordidă, orientală, după crâșma în care cu un pahar îmbătai tot satul, după crâșmarul hoț, „care are marfă proastă / și-o nevastă / ce
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Maxim Volumul I 1937 1948 „Căci, cu privire la Hristos, vouă vi s-a dat harul nu numai să credeți în El, ci să și suferiți pentru El!” (Filipeni 1, 29) Eli..., Eli... Îmi cânt bucuria-mplinită-a durerii... Săgeți de lumină îmi sfâșie beznele... Osânda mi-o fac ispășiri primăverii, Butucul-răbdării îmi sângeră gleznele... Întâi, am întins doar o mână în Cruce... și Jocul îmi place... și, totuși... mă doare!... Eli..., nu Te duce! Sub hula mulțimii simt spinii ninsoare!... Eli..., Eli..., lama sabahtani
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
duh din Duhul Lui nemuritor, sfânt. Înălțimea cugetărilor te lovește peste ochi: gândești la cele cerești, dar nu pierde din vedere realitatea. Căci de unde ești poți cădea mai rău. Atenție, pe acest versant lumina intră în întunericul unei păduri, în bezna în care se aud urlând fiarele sălbatice ale pădurii sălbatice. Care fiare? Acelea pe care crezi că le-ai ucis în carnea ta, în trupul tău. Au fost numai legate, nu ucise. Câtă vreme ești încă în trup, chiar dacă ai
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
dezmierdat în copilărie Virgil) a apărut la poarta casei părintești ca un altfel de fiu risipitor, ce își risipise însă anii tinereții pe cărările înaltelor idealuri, cu nobilă generozitate. Apariția lui a fost ca o înviere din morți. Ieșea din bezna temnițelor ca dintr-un mormânt. Dar a fost de nerecunoscut pentru mult încercata lui mamă care vărsase un noian de lacrimi în nesfârșiții ani amari, pentru el și pentru ceilalți doi fii, plecați și ei pe drumul Calvarului, dintre care
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cei vrednici și cei nevrednici, pentru credincioși și pentru cei fără credință, dintr-o dată, era (acolo) cu noi el, Ștefan, Domnul nostru și Împăratul de drept, nu Franz Iosif I! Apărînd printre umbrele nopții, printre luminile cerului și pămîntului; împrăștiind bezna cu aripi care ajungeau pînă la munți și pînă peste granițele sîngerînde ale României. Sfinte și Împărătești pentru toți cei care vorbesc românește! Răsunau cîntece și băteau clopote în vreme ce el, Ștefan cel Mare, aducea cuvînt despre Învierea Atotputernicului și a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a amintit ascultătorilor lui că România fusese de multe ori invadată în trecut și totuși, "în colțul în care am fost împinși, am păstrat mereu semințele de preț ale credinței și speranței noastre. Vom fi și de data asta martorii beznei despotismului străin trecînd peste noi și vom putea repeta cuvintele lui Petru Rareș, fiul lui Ștefan, care spunea: Vom fi din nou ceea ce am fost! Ba chiar mai mult decît atît!""63. Cuvîntarea lui Iorga a avut un mare efect
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
nedinamică, total diferită de tăcerile dramatice din teatru: Furtuna scena doi, sau intrarea lui Peter Pan. Atât de diferită și de strania dar familiara încremenire, fascinantă, a unei săli de teatru goale. Actorii sunt locuitori ai cavernelor, trăind într-o beznă vie pe care o iubesc și o urăsc. Cât de mult îmi plăcea să frâng tăcerile expectative prin zgomot, zgomot ca structură, zgomot-culoare. (Odată am regizat o piesă polițistă ce debuta cu o lungă tăcere, după care urma un țipăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]