7,476 matches
-
și cinci. Jerome Îi era frate, prin urmare inutil. Obiectului nu-i plăcea să stea singură. Nu se deprinsese să se amuze de una singură. Așa că Într-o seară, când eram la ea, și mă pregăteam să mă urc pe bicicletă și să mă duc acasă, mi-a sugerat să dorm la ea. ― N-am periuță de dinți. ― Poți s-o folosești pe a mea. ― E scârbos! ― Îți dau una nouă. Avem o cutie Întreagă. Doamne, ce sclifosită ești! Mă prefăceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
coborît, În timp ce doamna Vireveau era Încă În camera ei și, pe coridor, au dat peste Charlotte care era uluită... — Charlotte? — O menajeră tînără care venea la domnișoara Lange În fiecare dimineață, la nouă, să facă ordine În camere. Vine cu bicicleta dintr-un sat aflat la vreo zece kilometri și e cam naivă. „Toate ușile sînt Încuiate”, le-a spus ea soților Maleski. De obicei, cînd sosea, ușile și ferestrele de la parter erau deschise, pentru că domnișoara Lange spunea tot timpul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
depășeau nici ei acest stadiu, cel puțin În perioada În care surorile Lange locuiau În sat. Hélène era o excepție. Mersese la școala din oraș și reușise să-și Însușească destule cunoștințe ca să lucreze Într-un birou. Plecând dimineața cu bicicleta, venind seara acasă, se purta ca o domnișoară. Și, mai târziu, sora ei nu se va descurca și ea? „Sunt amândouă la Paris. Nimeni nu le-a mai văzut În sat. Ne disprețuiesc...” Vechile lor prietene continuau să curețe dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
se răstoarne. Vogue? Nu, arată prea afectat. Elle? Nu, prea arată a victime ale modei. Cosmopolitan? Perfect. Ia un Cosmopolitan și fuge înapoi la Paul, răsfoind-o. ― Asta e! spune ea, oprindu-se la o poză a unei tipe pe bicicletă. Pielea ei arată proaspătă și scânteietoare, corpul e prins în cei mai scurți pantaloni și o vestă de ciclism din lycra. Părul are aceeași culoare ca al Jemimei de pe ecran. Stă pe bicicletă, uitându-se la aparat, cu un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la o poză a unei tipe pe bicicletă. Pielea ei arată proaspătă și scânteietoare, corpul e prins în cei mai scurți pantaloni și o vestă de ciclism din lycra. Părul are aceeași culoare ca al Jemimei de pe ecran. Stă pe bicicletă, uitându-se la aparat, cu un picior pe pedală. Se sprijină spre înainte și râde. Nu arată ca un model, arată ca o tipă extrem de drăguță, pozată de iubitul ei într-o zi de vară. ― Știi ce urmează să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
un model, arată ca o tipă extrem de drăguță, pozată de iubitul ei într-o zi de vară. ― Știi ce urmează să spun, nu? îl întreabă Geraldine zâmbind. ― Știu ce urmează să spui, răspunde Paul, care ia poza cu fata pe bicicletă și o scanează. Decupează și atașează. Dă click și pune umbre. Și iat-o: svelta, superba Jemima Jones, stând călare pe bicicletă, cu un picior pe pedală, într-o zi caldă de vară. Paul pune poza pe o dischetă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu? îl întreabă Geraldine zâmbind. ― Știu ce urmează să spui, răspunde Paul, care ia poza cu fata pe bicicletă și o scanează. Decupează și atașează. Dă click și pune umbre. Și iat-o: svelta, superba Jemima Jones, stând călare pe bicicletă, cu un picior pe pedală, într-o zi caldă de vară. Paul pune poza pe o dischetă și printează fotografia, după care i-o dă lui Geraldine. Trebuie să recunoască, a făcut o treabă incredibilă. ― Ești un geniu, spune Geraldine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din vreo revistă? Oricum, le-am cerut băieților de la departamentul de grafică să scaneze o poză de-a mea făcută vara ... Mă uit la Geraldine. ― Când să zic că a fost făcută? ― Spune că era vară. Spune că mergeai cu bicicleta prin Hyde Park cu prietenii. ― Bine, continui eu, în Hyde Park, când eram cu niște prieteni. Sper să-ți placă deși nu arăt eu cel mai bine aici. Îi zâmbesc lui Geraldine, care îmi zâmbește și ea. Ies din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ceva filmări azi-dimineață, ceea ce a fost amuzant. Nu mă întreba ce am filmat, te rog, nu întreba. Nu o face. ― Acum înțeleg perfect de ce ești în televiziune, arăți atât de îngrijită - cred că ăsta e cuvântul. ― Adică, chiar și pe bicicletă într-o zi caldă de vară? ― Absolut. A trebuit să arăt poza ta tuturor de aici, și lasă-mă să-ți spun, te rog, că ai deja un fan club în California. ― Doamne, e atât de jenant, mă vait eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu o urmă de transpirație arătându-le bronzul la potențial maxim. Le-ar fi văzut pe femeile din vestiar cum își aplică cu grijă machiajul înainte să se încumete să iasă, doar în caz că bărbatul visurilor lor ar exersa cumva la bicicleta ergonomică, chiar lângă ele. Le-ar fi văzut atunci pe femeile casnice de vârstă mijlocie, soții de afaceriști care zboară la business class, pline de aur în timp ce exersează pe stepper sus și jos, sus-jos, sus-jos, ca să-și păstreze formele perfecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
regulate, la fiecare șase săptămâni, sau poți veni aici să-ți verific eu programul. După ce spune asta, se ridică și o ia spre sală, unde îl urmez sfioasă. Paul începe să-mi arate niște exerciții de încălzire. Mă conduce la bicicletă, și spune: ― Zic că cinci minute pe bicicletă ar fi de ajuns ca să te încălzești. Stau și pedalez, iar în două minute transpirația mi se scurge de pe frunte și picură pe podea. ― Asta e, spune Paul. Te descurci minunat, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
aici să-ți verific eu programul. După ce spune asta, se ridică și o ia spre sală, unde îl urmez sfioasă. Paul începe să-mi arate niște exerciții de încălzire. Mă conduce la bicicletă, și spune: ― Zic că cinci minute pe bicicletă ar fi de ajuns ca să te încălzești. Stau și pedalez, iar în două minute transpirația mi se scurge de pe frunte și picură pe podea. ― Asta e, spune Paul. Te descurci minunat, aproape ai terminat. Doamne, vreau să mă opresc, deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
lămâie. Își pune treningul, își îndeasă într-o geantă sport hainele pentru serviciu și ajunge la sală la 8. Și-a dublat programul pe care i l-a făcut Paul și a adăugat niște mișcări proprii. Lucrează cincisprezece minute pe bicicletă, douăzeci și cinci pe stairmaster, cincisprezece minute la aparatul de vâslit și o jumătate de oră pe banda de alergat -un fel de mers forțat, dar te simți ca și cum ai alerga. Apoi face exerciții la saltea și de-abia reușește să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mijloc. Are genunchi. Are o mică bărbie dublă, mai degrabă decât una cvadruplă, iar fața ei este aproape de nerecunoscut pentru că a slăbit atât de mult. JJ iese ușor din grăsimea Jemimei Jones, și deși nu este încă acea JJ de pe bicicletă într-o zi caldă de vară, nu există nici un dubiu că așa va ajunge. În sfârșit, așa va ajunge. Mâine-seară e seara de care se temea, petrecerea de rămas-bun a lui Ben. Toți au rămas uimiți de veste, pentru că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Sigur că poți, spune Brad. De fapt, în după-amiaza asta este un curs de învârtit, care s-ar putea să-ți placă. ― Curs de învârtit? ― Da, râde el, văzând că n-am nici cea mai vagă idee despre ce vorbește. Bicicletă mecanică, dar la viteze mari. Este destul de epuizant, dar te vei simți foarte bine după aceea. ― Poate, spun eu. Deși chiar sună bine, cred că la acest nivel mai bine aș rămâne la ce știu să fac. Ne ridicăm, facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care arată atât de bine trebuie să aibă o groază de antrenament. ― Nu e genul promiscuu, spun eu indignată. ― Nu asta am vrut să zic. Doar că probabil în școală și-a petrecut toată vremea pupându-se în spatele atelierelor de biciclete. Crezi că au așa ceva aici? ― Nuu. Cred că probabil au făcut-o sub chestiile alea pe care privești meciurile de baseball. ― Ce? A, te referi la chestiile alea cu băncuțe. ― Îhâm, cred că se cheamă băncuțe sau așa ceva. ― Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
pentru flori prelinsă pe pavaj, cu strada Cardinal Lemoine care se prăbușea brusc Înspre râu, și, dac-o luai invers, cu lumea strâmtă și Înghesuită a străzii Mouffetard. Strada care urca Înspre Pantheon și cealaltă, pe care mergea mereu cu bicicleta, singura stradă asfaltată din tot cartierul, pe care o simțea netedă sub cauciucuri, cu casele Înalte și strâmte și cu hotelul ieftin și Înalt În care murise Paul Verlaine. N-aveau decât două camere În apartamentul În care trăiau, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
era obosit. Prea obosit. O să doarmă puțin. Stătu un timp fără să se miște și nu simți că moartea ar fi fost acolo. Probabil s-a dus pe altă stradă. Moartea Își găsea mereu o pereche cu care mergea cu bicicleta pe stradă, Într-o tăcere absolută. Nu, nici despre Paris nu scrisese vreodată. Sau nu despre Parisul la care ținea, oricum. Dar cum rămâne cu restul lucrurilor despre care nu scrisese nimic, niciodată? Cum rămâne cu ferma Înconjurată de tufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
moartea se apropiase și-și așezase capul la picioarele patului de campanie, iar el Îi simțea răsuflarea grea. — Să nu crezi niciodată povestea aia cu coasa și cu craniul, Îi spuse el femeii. Poate să vină ca doi agenți pe biciclete sau ca o pasăre. Sau poate să aibă un rât mare, de hienă. Acum se urcase pe el, dar nu mai avea nici o formă. Ocupa pur și simplu un spațiu. — Zi-i să plece. Nu plecă, ci veni și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
puteam Îndoi genunchiul, așa că piciorul meu arăta ca și cum ar cădea drept de la genunchi la gleznă, fără să se mai vadă gamba, și rostul aparatului era să Îndoaie genunchiul și să-l facă să se miște ca și cum aș fi mers pe bicicletă. Dar nu reușea, mai degrabă se clătina el, aparatul, când ajungea la partea cu Îndoitul. — Faza asta o să treacă, spunea doctorul. Ești un tânăr norocos. O să joci din nou fotbal, ca un campion. La celălalt aparat era un maior care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vântul bătea prin crăpătura din parbriz. Dedesubt, de-a lungul mării, se Întindea o fâșie de pământ. Vântul uscase noroiul și praful Începea să se ridice de sub roți. La un moment dat trecurăm pe lângă un fascist care mergea pe o bicicletă, purtând la șold un revolver mare. Mergea pe mijlocul șoselei, așa că a trebuit să-l ocolim. După ce l-am depășit se uită lung În urma noastră. În față era o șină de tren și, când am ajuns În dreptul ei, bariera coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
revolver mare. Mergea pe mijlocul șoselei, așa că a trebuit să-l ocolim. După ce l-am depășit se uită lung În urma noastră. În față era o șină de tren și, când am ajuns În dreptul ei, bariera coborî. Cât așteptarăm, fascistul de pe bicicletă ne ajunse din urmă. Trenul trecu și Guy porni motorul. — Stați, strigă biciclistul din spatele mașinii. Plăcuța voastră e murdară. Am ieșit cu o cârpă. Curățasem plăcuța cu numărul la prânz. — Se vede, i-am zis. — Așa zici? — Citește-l. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pentru că el știa de toată povestea cu nevastă-sa. Auzi, spuse John, noi mai mâncăm? — Da, mâncăm. O cursă de urmărire Încă din Pittsburgh, William Campbell intrase Într-o cursă, organizată de un bâlci. Într-o cursă de urmărire pe biciclete, concurenții pornesc unul după celălalt, la intervale egale de timp. Merg foarte repede, pentru că aceste curse sunt limitate de obicei la distanțe scurte, și, dacă ar Încetini, cel din urmă, care-și menține ritmul, poate recupera handicapul de la start. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sunt limitate de obicei la distanțe scurte, și, dacă ar Încetini, cel din urmă, care-și menține ritmul, poate recupera handicapul de la start. Dacă un ciclist este ajuns din urmă și depășit, este descalificat - trebuie să se dea jos de pe bicicletă și să iasă pe marginea pistei. Dacă nici unul dintre concurenți nu este descalificat, câștigă cel care are În avans cea mai mare distanță. În cele mai multe curse de urmărire, dacă participă doar doi concurenți, unul este ajuns din urmă În primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pat, cu pătura trasă peste cap. — Domnule Campbell, spuse domnul Turner. — Nu mă puteți concedia, spuse William Campbell de sub pături. Sub pături era cald și alb și se simțea protejat. — Nu mă puteți concedia pentru că m-am dat jos de pe bicicletă. — Ești beat, spuse domnul Turner. — O, da, spuse Campbell vorbind prin cearșaf, simțind materialul cu buzele. — Ești un prost, spuse domnul Turner. Apoi stinse lumina. Fusese aprinsă toată noaptea. Acum era zece dimineața. — Ești un bețivan prost. Când ai ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]