2,888 matches
-
temă, mai sînt Încă mulți cei care consideră că naivismul, sau mai bine zis atitudinea naivă În artă, ar fi o formă de manifestare a unei lipse de cultură, caracteristică unor persoane cu un redus bagaj intelectual. E o modalitate binecunoscută de a cataloga ceva fără să fi cercetat Îndeajuns pentru a Înțelege, deoarece, este necesară depășirea accepțiunii comune a termenului de “naiv” și “naivitate”. Așa cum observa V. E. Mașek, acest proces implică “o judecată de valoare ... aceea că naivitatea, ca
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
anume: 1) conservarea in situ, adică în mediul natural (considerată de multă lume drept o strategie ideală care însă nu este posibilă întotdeauna), cum ar fi zonele de protecție; 2) conservarea ex situ, adică în afara mediului natural, ca în cazul binecunoscut al conservării genelor în bănci de semințe și care permite salvarea unui număr foarte mare de specii cu un grad minim de eroziune genetică, dar cu eforturi considerabile de aplicare. Eroziunea biodiversității a reprezentat unul dintre subiectele cele mai discutate
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
imperativul categoric kantian (i.e., "acționează astfel ca să folosești umanitatea atât în persoana ta, cât și în persoana oricui altuia totdeauna în același timp ca scop, iar niciodată numai ca mijloc"19) în argumentarea lui John Rawls împotriva utilitarismului și pentru binecunoscutele sale principii ale dreptății 20 și în argumentarea lui Robert Nozick împotriva teoriei rawlsiene a dreptății distributive, pentru teoria dreptății ca îndreptățire (justice as entitlement) și pentru statul minimal ca ideal de organizare politică 21; și 2) rolul jucat de
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
lung sau pe "termen nedefinit", așa cum spun de obicei filosofii că sunt sau/și trebuie să fie fezabile idealurile lor de organizare socială). Însă, oricât de surprinzător ar putea părea pentru realiști, politicile propuse de Barry, Dworkin sau Roemer - politici binecunoscute și identificate de obicei drept politici clasice "de stânga" sau, în spațiul european, drept "social-democrate" (impozitarea progresivă, accesul universal asigurat de către stat la educație, servicii de îngrijire medicală, locuințe decente etc.) - satisfac, fără îndoială, acest deziderat 72. Ceea ce îi diferențiază
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Political Legitimacy in the Real Normative World: The Priority of Morality and the Autonomy of the Political", în British Journal of Political Science 45, 1 (2015), pp. 224-225. 61 Ibidem, pp. 220-227. 62 Iar explicația acestei situații este, desigur, cea binecunoscută tuturor celor care nu citesc doar pe diagonală scrierile moraliste de filosofie politică: aceste scrieri nu sunt lucrări despre politică, în sensul uzual al termenului (i.e., activitatea de guvernare a unei societăți), ci lucrări despre idealurile dezirabile - fie și pe
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
loc în diverse domenii economie, politică, social, cultural -, că aceste tranziții se desfășoară după multiple strategii, iar timpul în care au ele loc este adesea asincron. În plus, ele se articulează adesea în mod nearmonios, ceea ce dă naștere dificultăților sociale binecunoscute (Pavlinek, 2003). Tot din categoria abordărilor alternative face parte și conceptul de dependență de cale, ce se referă la faptul că tranziția cu are loc într-un spațiu tabula rasa, ci într-o societate care e legată prin nenumărate modalități
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
întrebări și apostrofe: Cine l-a dat afară pe Blaga?. Ședința s-a încheiat într-o confuzie totală. Acestui fapt i s-a datorat, credem, nepublicarea acestei demascări, concepută în cel mai pur stil jdanovist, în Era socialistă, conform ritualului binecunoscut. Episodul care nu poate fi exagerat, dar nici minimalizat dovedește că o conștiință intelectuală independentă există totuși în România. La ședința amintită au luat parte peste 750 de cadre universitare. Iată și alte fapte. Mulți se întreabă de ce faimoasele tratate
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
explicabil. Toate mecanismele culturii totalitare de tip ceaușist sunt analizate și demontate unul după altul. Măcar acest text ar trebui tradus și supus unei dezbateri cât mai largi în publicațiile noastre noi și libere. Schema culturală a totalitarismului ceaușist este binecunoscută: cultura de masă, riguros dirijată și controlată, pur propagandistică și represivă. Ea este o derivație a tezei leniniste a celor două culturi, interpretată în stil festivist, grotesc și terorist. Totul pus sub emblema cultului personalității. La data redactării textului, fenomenul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
s-a încheiat (vezi represiunea avangardei și a formalismului în U.R.S.S., stalinismul, jdanovismul și celelalte, caz tipic, dar nu numai). Avangarda de orice tip continuă deci să rămână reacționară din perspectiva oricărei ordini oficiale devenită conservator-opresivă. Toate acestea sunt binecunoscute, deși Virgil Nemoianu le încadrează, informat și cu claritate, într-un sistem coerent de explicații. Contribuția reală a studiului său pare a sta însă în altă parte. Se afirmă teza (la care subscriu integral) că literatura este totdeauna și intrinsec
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
afirmație putem menționa anumite atitudini culturale, răspândite la nivel de masă în diferite țări din sudul Europei, America Latină sau chiar Europa de Est - mai ales la clasa antreprenorială - conform cărora legile, fiind obstacole în calea realizării propriilor interese, nu trebuie respectate: o binecunoscută zicală italiană este fatta la legge, trovato l'inganno, adică "fiecare lege are o portiță de scăpare". Pe scurt, o analiză empirică a statului de drept (într-o țară democratică) ar trebui să fie efectuată cu atenție, datorită existenței unor
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
organe de evaluare și de monitorizare independente și alternative, structuri intermediare puternice, o opoziția politică vigilentă, o mass-media independentă și atentă la rolul sau civil, o rețea bogată de asociații și organizații active, informate, care împărtășesc valorile democratice. Dată fiind binecunoscuta complexitate a proceselor politice desfășurate în momentul informării, precum și în cel al justificării și evaluării, politicienii au posibilități ample de a manipula realitatea, în scopul de a "fugi" de propriile responsabilități. Uneori responsabilitatea (accountability) "orizontală" se fundamentează mai degrabă pe
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
un oarecare grad de încredere în aceste valori, iar deciziile politice ar trebui să fie judecate în funcție de capacitatea sau incapacitatea lor de a materializa aceste convingeri". Dimensiunile de fond ar fi lipsite de sens în absența celor procedurale: un principiu binecunoscut într-un regim democratic. Dar, pentru calitatea democrației dimensiunile de fond sunt mai importante decât cele procedurale. Așa cum se va preciza în următoarea secțiune, diferitele dimensiuni se realizează într-o manieră diferențiată în funcție de condițiile existente în fiecare țară. 6. Modele
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
Revault d'Allonnes, reporter la departementul de politică al postului Europe 1 și Fabrice Rousselot, corespondent al Libération la New York. Cert e că un nefast moment de slăbiciune umană (fiindcă această vulnerabilitate aproape patologică a lui Strauss-Kahn e reală și binecunoscută de toți apropiații săi) a prilejuit o interesantă micro-ciocnire a civilizațiilor și o reactivare spectaculoasă a sentimentului antiamerican la francezi, pe fondul unor evidente diferențe culturale ce merg pînă la incomprehensiune reciprocă. Astfel, imaginile care au făcut înconjurul lumii, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
totul a început cu cîțiva ani mai devreme cînd, în Suite à l'hotel Crystal (2004), autorul se imaginase agent secret, spionînd prin diverse colțuri ale lumii, adăpostit în diferite camere de hotel, toate minuțios descrise. Cu detașarea și autoironia binecunoscute, își anticipase moartea, anunțînd-o pentru anul 2009, la Baku, într-o cameră din hotelul Apsheron (nume predestinat, apropiat fonetic de Acheron, marele fluviu grec al morților), în urma unei împușcături cu un pistol Makarov 9 mm! Și pentru ca deruta cititorilor să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lumea așteaptă un Nobel, a publicat o trilogie inițiatică ce face furori în Japonia, încă de la publicare, în 2009, primul tiraj fiind epuizat în ziua lansării pe piață, lăsînd mult în urmă aventurile lui Harry Potter. 1Q84 cu referire la binecunoscutul 1984 al lui Orwell, căci litera "q", în japoneză, se pronunță ca cifra "9" pune în scenă două lumi paralele, amestec de povestire fantastică, thriller și roman de dragoste, sinestezii narative cu care ne-a obișnuit autorul, sondînd cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
e cazul să-i mai aștepăm pe barbari, ca să împrospăteze sîngele unei lumi înțepenite, aflată în derivă ; ei sunt deja aici. I-am chemat, au venit... și acum? Despre iubiri și umbre Mathieu Lindon e un jurnalist și un scriitor binecunoscut în spațiul literar hexagonal, deși mulți îl percep mai mult ca pe fiul lui... Jérôme Lindon, genialul editor vizionar de la Editions de Minuit, fără de care Noul Roman francez n-ar fi existat, și poate nici Alain Robbe-Grillet sau Marguerite Duras
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mrejele Rusiei, ținutul natal al bunicilor săi, realizînd un documentar și o lungă relatare. În 2008, publica în revista "XXI" un reportaj despre Eduard Limonov. Și iată-l acum con sacrîndu-i al doisprezecelea roman al său. Dar dacă scriitorul e binecunoscut, de Limonov, cîți au auzit pînă acum, cel puțin la noi? De fapt, agențiile de știri furnizau chiar în momentul premierii romanului informații calde despre el! Aflam astfel că printre zecile de persoane care au organizat și participat în zilele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
apariția, cu regularitate de metronom belgian, a unui mic roman al celebrei Amélie Nothomb, la Albin Michel. Cel mai proaspăt se numește La Nostalgie heureuse (Nostalgia fericită) și pare a fi unul din cele mai bune, păstrîndu-se pe linia autobiografică binecunoscută și reînnodînd firul experienței japoneze ce a marcat viața autoarei. Un alt ocnaș al literelor, coleg de editură și de țară adoptivă cu cea de mai sus, Eric-Emmanuel Schmitt, propune o ficțiune impozantă, demnă de o antologie a prozei erotice
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dea un premiu lui Christophe Ono-dit-Biot (pentru romanul Plonger, Gallimard), deoarece este director adjunct la revista "Le Point", responsabil cu paginile culturale! Micile înțepături între confrați delicioase, adesea sunt însă ușor inadecvate în acest caz, deoarece autorul e un scriitor binecunoscut și apreciat de-a lungul ultimilor ani. Fiu de profesori, născut la Le Havre cu 38 de ani în urmă, Ono-dit-Biot a decis foarte devreme să devină scriitor, hotărîre întărită de eșecul la examenul de agrégation, în urma căruia publică primul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
opresc în trama verbală, încît parfumul ușor vetust și prețios al cărților sale reușește să inducă o stare vecină cu transa catarctică celor care cititori-femelă, vorba lui Cortazar se lasă seduși. Iată două fragmente din Barbă Albastră, ce reia povestea binecunoscută din altă perspectivă, cea în care orice ființă umană are dreptul la camera ei secretă, la un colțișor ferit, și e autorizată să pedepsească oricît de sever o intruziune. Să ne amintim de miturile gnostice în care Sophia, eonul îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
forma aforistică a gîndurilor sale, ce se pretează prin excelență la o asemenea valorificare, reînviind parcă spiritul spadasinilor cuvîntului din elegantele saloane pariziene de acum două sau trei veacuri. Nu ne propunem aici să ne oprim asupra vreuneia din dimensiunile binecunoscute și explorate ale dureroaselor sale confruntări cu divinul, cu fantomele istoriei, sau cu o omenire în declin, căci cei ce se încăpățînează să vadă în Cioran doar nihilistul tenebros, ce stinge candela în urma unei lumi pierdute, uită că acest teoretician
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și, pentru profan, neinteligibil. Este îndoielnic că, printre erorile pe care am fi sperat că Bastiat le-a ucis o dată pentru totdeauna, există vruna care să nu fi cunoscut o înviere. Voi oferi doar un exemplu. La o relatare a binecunoscutei fabule economice a lui Bastiat, Petiția Lumânărarilor împotriva Concurenței Soarelui, în care se cere ca ferestrele să fie interzise datorită beneficiilor pe care prosperitatea lumânărarilor ar conferi-o tuturor, un binecunoscut text francez de istorie a ideilor economice adaugă în
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
Voi oferi doar un exemplu. La o relatare a binecunoscutei fabule economice a lui Bastiat, Petiția Lumânărarilor împotriva Concurenței Soarelui, în care se cere ca ferestrele să fie interzise datorită beneficiilor pe care prosperitatea lumânărarilor ar conferi-o tuturor, un binecunoscut text francez de istorie a ideilor economice adaugă în ultima sa ediție următoarea notă: "A se remarca că, potrivit lui Keynes presupunând forță de muncă subutilizată și în acord cu teoria multiplicatorului acest argument al lumânărarilor este literalmente și în totalitate
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
mâini care au profitat de pe urma schemelor de privatizare trucate a fost rezultatul absenței instituțiilor preexistente ale pieței, mai ales a domniei legii, care este temelia pieței. A crea aceste instituții nu este o sarcină ușoară și nu există o tehnică binecunoscută și general aplicabilă care să funcționeze în toate cazurile. Dar eșecul în unele cazuri de a realiza deplin instituțiile domniei legii nu este un motiv ca acest lucru să nu fie încercat; chiar și în cazul Rusiei, schemele profund defectuoase
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cu precădere Anglia. O strategie de control asupra provinciilor a fost numirea de către curtea regală a unor oficiali care au funcționat la început sub numele de comisionari (mijlocul secolului al XVI-lea) și, până spre mijlocul secolului următor au devenit binecunoscuți ca Intendants de Finances. Acești Intendants, precursori ai prefecților din timpul lui Napoleon, controlau curțile locale (dar nu și parlamentele cu care erau frecvent în conflict), colectarea taxelor, problemele militare și aveau menirea de a păstra ordinea. Cardinalul Richelieu (1585-1642
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]