5,219 matches
-
sale funcții. Deschise larg ușa și... și... și un val de furie îi cutremură bățoasa lui arhitectură interioară. Pe covorul din mijlocul salonului zăceau de-a valma bărbați, femei, feciori și fete, tineri și adulți în poziții dintre cele mai bizare. Și toți râdeau de mama focului. Până și boierii divaniți își țineau burdihanele cu mâinile și hohoteau gros, de se cutremurau flăcările lumânărilor. Iar doamna Ledoulx, tăcuta și veșnic întristata lui soție, zăcea și ea tot acolo, pe covor. Îmbujorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mare boier, un boier evghenit, de viță, nu trebuie să-și uite niciodată menirea de a fi în miezul evenimentelor, de a hotărî, de a impune ceea ce este mai bine pentru neamul său. Își zări feciorul țopăind într-un fel bizar, în încercarea disperată de a ajunge la paravanul din colțul odăii, mergând tot cu spatele spre ea și săltându-și din mers pantalonii care-i alunecau mereu. Simți cum o inundă iar valul râsului, dar se stăpâni. ― Și... de când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o scrisoare temperată, descriind, ceva mai poetic și oarecum vesel, groaznica furtună pe care o înfruntase, păstrând totuși pentru el lacrima vărsată, după care aplică pecetea mică, ovală, cu armele Văcăreștilor, pe ceara roșie proaspăt picurată. Intermezzo informativ: Printr-o bizară coincidență - formulă consacrată în relatările paranormale - o altă furtună prilejuia mărturisirile primadonei și dănțuitoarei Nanone într-o lungă epistolă adresată unei bune prietene din Londra. PASAJ RETRAS Drăgălașa mea amică de suflet, te rog să-mi ierți întârzierea cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spunem noi. Și nu numai. Mai erau și lautarii, un fel de muzicieni locali care interpretează totul numai după ureche, care simt imediat ascultătorul și momentul lui sensibil. Ca să nu mai vorbesc despre instrumentele lor cu totul și cu totul bizare. Au descoperit în mine corzi nebănuite. Mi-au stimulat și mi-au întreținut un chef nebun de viață până în zori. Poți să-ți imaginezi așa ceva? Am dansat ca o bacantă peste zăpada aceea neatinsă, pentru că se pornise o ninsoare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ape, această gondolă și acest canotier atât de pitoresc îmi reamintesc de orașul azuriilor, la città di Venezia venetus. Câinele anatolian mârâi, dar mâna stăpânului așezată pe creștet îl potoli imediat. D’Autrey se ridică în picioare. În costumația lui bizară arăta, mai mult ca oricând, ca un balon plutind în derivă peste apele ieșite din matca Dâmboviței. Se dovedi, însă, mai puțin „plutitor” când încercă să sară din barcă și priceputul canotier gâfâi din greu până când reuși să îl salte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Și mereu lăsa în urma ei o undă de umori răscolite care îi aminteau de cățelușa veselă și dichisită cu care, la Paris, el... Hm, hm!... Fusese un amor săltăreț din prima! Cât o avea de gând să stea Hermelinul? Hermelin?! Bizar nume! Parfumata nu îl mieunase niciodată în urechea stăpânului așa cum o făcuse pentru... ăla. O auzise repetând mereu, ca într-un vis lipsit de imaginație: Mon Hermelin! Mon Hermelin! Niciodată nu îl spălase pe stăpân cu mâinile ei și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Vorbeau tot în șoaptă. O spovedanie reciprocă. Lăstunii se potoliseră. În liniștea camerei, râsul pictorului sună ca mușcătura dintr-un măr mare, suculent. Cel puțin asta fu impresia prințului privind dinții albi și puternici ai celuilalt. Și iar îl încercă bizara senzație că se afla în prezența unei femei. Ce fel de zaruri arunca acest agent original în marele joc murdar al politicii? ― Sunteți unul dintre puținii oameni ocrotiți ca într-un cerc de vrajă. Și, îndepărtându-se, pictorul râse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o urmă slabă de căldură sau izbucneau ca un furnal când le făcea vânt cu o frunză de palmier. Cărnurile erau bătute până ajungeau ca mătasea, atât de aromate și de condimentate că amețeau simțurile, sosurile erau pline de indicii bizare și de curenți subterani întunecați, care te depuneau pe uscat preț de o clipă, iar în următoarea te trăgeau la fund. Erau feluri de mâncare ce lăsau un gust care exploda în tine și care te lăsau cu răsuflarea tăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
te atace pe tine în schimb și, dacă n-o fac, oamenii de la templul maimuței Hanuman o să facă asta în locul lor, iar tu o s-ajungi khitchri, îl anunță plină de satisfacție. Serios, nevastă-sa avea un simț al umorului cam bizar, unul cu o tentă vicioasă, își zise el. Nu avea nici un fel de pregătire științifică, dar se pare că nu simțea nici un fel de reținere în a-i ataca orice idee cu argumente puerile. Cu asta se alegea dacă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
amuzantă, așa că, în ciuda obiecțiilor puternice pe care le aveau împotriva acestui plan, începură să chicotească destul de nepotrivit. Perceptorul districtual îi privi uimit. Cum de puteau râde? Chiar după ce strigaseră amenințări furioase... Cu siguranță, reflectă el, ajunsese într-un loc foarte bizar. Dar acest plan era inadmisibil. Era sigur că superiorul său va auzi despre asta și, apoi, dacă existau și victime... Trebuia să fie ferm în ceea ce privea decizia. — Dacă nu vă supărați că spun asta, îi zise el brigadierului, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
știa... nu mai știa... Era fata ca înghețata, ca tortul de aniversare, ca tortul de nuntă... Vai, iată că, acum se gândea la un tort de nuntă, nu la un tort de aniversare, și chestia asta părea încărcată de semnificații bizare... chiar dacă nu va avea tort la nunta lui, desigur, laddoo. La 4 dimineața se sculă, încă nehotărât, și se strecură afară, la dubiță. În mod uimitor, ca un făcut, nimeni nu-l auzi - dormeau liniștiți, siguri de treaba bine făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
acesta impersonal putea fi liniștitor, așa cum nu fusese niciodată atenția de care se bucurase din partea vreunui om. Își simți mușchii relaxându-se, și, odată cu trecerea timpului, se simți ciudat de calm, își simți gândurile picurând din el, și o forță bizară pătrunzându-l, o amorțeală strecurându-i-se în membre. Din cauza epuizării sau a resemnării sau a sorții din nou inspirate, cine știe? Nu-și mai simțea trupul, dar simțurile nu-i erau amorțite. Se ascuțeau din ce în ce mai tare și era conșteint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
vă rog, nu putem să vorbim despre altceva? Până și eu m-am plictisit de discuția asta. Gâfâind din greu, Susan s-a aplecat în față și și-a ridicat piciorul bandajat pe masă. —Îl vedeți? În modul cel mai bizar cu putință, piciorul ăsta fracturat e cea mai bună chestia care mi s-a întâmplat vreodată în viață. Alison nu înțelegea. —Tu și Julia nu știți, a continuat Susan, dar chiar înainte de accident, când am băut o cafea cu Fiona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de a fi zăriți de Jeff. În cazul lui Brian, el ar fi trebuit să se asigure și că nu va fi văzut ieșind din toaleta femeilor, căci Jeff l-ar fi putut observa și i s-ar fi părut bizar. — S-ar fi putut Întâmpla totul Într-o criză de furie, fără nimic planificat, sugeră Rachel, cel care a comis crima fiind apoi nevoit să se debaraseze cumva de cadavru. — Toată vorbăria asta despre cine ce motiv avea, spuse Lou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ei, l-ar fi troznit cu dragă inimă pe Jeff cu ea, dacă ar fi fost făcută din materiale mai solide decât plastic și burete. — Ce l-a găsit pe Jeff? am Întrebat eu. Numai ce s-a uitat extrem de bizar la mine și practic a rupt-o la fugă afară din clădire. Rachel arăta istovită; ochii migdalați Îi erau umbriți de cearcăne, dar, ținând cont despre cine era vorba, ele nu-i știrbeau cu nimic frumusețea, dându-i În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un pas Înapoi și părăsise odaia de-a-ndăratelea. Pentru prima vizită, nu voia să meargă mai departe. Ori de câte ori moștenitorul măsura, gânditor, cu pasul străduțele din Alamut, oamenii se adunau la trecerea lui, fără să se apropie, totuși, prea mult; rosteau formule bizare de binecuvântare. El avea prenumele de Hasan, asemenea lui Sabbah, dar la apropierea lui era murmurat deja un alt nume: „Mântuitorul! Cel pe care-l așteptăm dintotdeauna!” Nu exista decât o temere: ca vechea gardă a Asasinilor, care-i cunoștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nu-ți puteai stăpâni râsul. Tata mi-a dat un bobârnac în creștet și a spus mai departe: „Vezi tu, nu e un lucru simplu să ții oamenii atât de strânși laolaltă, cum fac comuniștii. Așa se nasc cele mai bizare idei. Câteodată îmi pun întrebarea dacă Bronx-ul nu e mai bun decât cartierul nostru. Acolo măcar știi că nimeni nu vrea ceva de la tine și oricine se miră dacă vrei ceva de la el. Nimeni nu-și cunoaște vecinul și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și riscul ei, a hotărât să-și suspende activitatea Începând din ziua de Întâi ianuarie a acestui an, nu i-a trecut prin capul ei gol ideea că un for superior din ierarhie ar putea să-i ceară socoteala asupra bizarei neghiobii, așa cum nu s-a gândit la probabilitatea extrem de mare că ideea sa pitorească cu scrisorile de culoare violetă ar putea fi văzută cu ochi răi de amintitul for sau de altul aflat și mai sus. Acestea sunt pericolele automatismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
este acoperit de o mulțime de codițe, în celălalt colț, încercând să îi prindă din urmă, o femeie înaltă și bărbătoasă, îmbrăcată în pantaloni scurți, interesul meu, desigur, se concentrează asupra ei, piciorul ei gol este aruncat înainte în mod bizar, are ochi albaștri mari, pe o față drăguță, dar umerii îi sunt largi, tunsoarea de bărbat, impresia generală nu este una prea plăcută, te-ai fi așteptat ca femeia lui să arate cu totul altfel. Eu sunt mult mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Dar tu Încă n-ai aflat, Îmi spuse directorul. — Nu. N-a aflat Încă, se băgĂ un chelner. — E o chestie care se-ntîmplă foarte rar, spuse alt chelner. Muy raro. — Și tristă, spuse directorul clătinînd din cap. — Da, tristă și bizară, completă chelnerul. Foarte tristă. — Povestiți-mi. — E o chestie de care-auzi foarte rar, spuse directorul. — Povestiți-mi. Hai, povestiți-mi odată. Directorul se Întinse peste masă ca și cum ar fi vrut să-mi șoptească un secret important. — Știi, În pistolul Ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
altă fată de vîrsta ei, În piața unui oraș care se numea Rouen. Maria nu se gîndea Însă la asta. Și nici altcineva din mașina aia. Cele două fete, Ioana și Maria, nu aveau nimic În comun, cu excepția acestei siguranțe bizare care venise exact cînd aveau nevoie de ea. Dar toți ofițerii din mașină erau foarte stînjeniți cînd o vedeau pe Maria acum, așa cum stătea dreaptă cu fața strălucind În lumina felinarului. Mașinile porniră și pe bancheta din spate a primei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îi revenea și, lăsÎndu-și mîinile În jos, o Întoarse pe Kate invers. Se lăsĂ În jos și ea se cuibări aproape. Se Împinse tare În abdomenul lui. Se simțea minunat acolo. El Începu să caute și totul era puțin bizar, apoi găsi ce voia. Îi prinse sînii În mîini și o trase mai aproape. O sărută apăsat pe spate. Kate Își lăsĂ capul În jos. — Îți place așa? — La nebunie. La nebunie. La nebunie. O, Wemedge, haide. Haide, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lăsat un mesaj pe robot, care începea cam așa: „Știi care e sinonimul perfect pentru cuvântul mahmur? Eu știu“. Mă gândesc la asta de fiecare dată când mă trezesc cu senzația că mi-aș fi petrecut noaptea, din cine știe ce motiv bizar, cu capul strâns într-o menghină. Încet, încet, îmi dau seama că nu am fost supusă unei torturi în stil mafiot cu o seară înainte. Eu mi-am făcut-o, cu mâna mea și nu are rost să mă întreb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mă audă discutând despre asta. M-aș simți ridicol. Se poate să fie ceva patologic și, în plus, nu vreau să renunț. Nu sunt pregătită încă. În momentul de față, nici nu cred că voi fi vreodată. Găsesc, în mod bizar, o confortabilă familiaritate în toată nebunia legată de Patrick. Capitolul XI De fiecare dată când ajung acasă, tresar când văd ledul aprins la robotul telefonic. Deși e doar o speranță deșartă, tot mai continui să cred că ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
auzite. În fine, templierii mărturisesc numai acolo unde cineva vrea ca ei să mărturisească și numai ceea ce se dorește să mărturisească”. „Un proces inchizitorial normal. S-au mai văzut și altele la fel”, observă Belbo. „Și totuși, comportamentul acuzaților e bizar. Capetele de acuzare sunt, că În timpul riturilor de inițiere cavalerii Îl renegau de trei ori pe Hristos, scuipau pe crucifix, erau dezbrăcați și sărutați in posteriori parte spine dorsi, adică pe șezut, pe ombilic și apoi pe gură, in humanae
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]