KorAP: Find »[drukola/base=blândețe & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...110 111 112 ...140 >

3,500 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

povestit de ea. E cea cu copilul. Mulțumesc, Helen, vacă ce ești, m-am gândit la auzul vorbelor care făceau ca existența mea să sune ca o telenovelă plictisitoare destinată exclusiv gospodinelor. M-am întors, gata să-i zâmbesc cu blândețe lui Adam și să întind spre băiat o mână cu pielea răzuită, care puțea a parmezan. Dar am avut un șoc. Ăsta nu era unul dintre băiețeii timizi cu care umbla Helen de obicei. Ăsta era bărbat în toată regula

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cred că Cher a fost măritată cu Ike. Cher a fost măritată cu Sonny. Ike a fost însurat cu Tina, i-am explicat. —Cine e Tina? m-a întrebat mama incapabilă să priceapă. —Tina Turner, am lămurit-o eu cu blândețe. Ce treabă are ea cu toată chestia asta? a zis mama enervată, uitându-se la mine de parcă o luasem razna de tot. Nici o treabă, am încercat să-i explic simțind că pierd rapid controlul asupra conversației. Numai că tu ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
problemă? Laura a sesizat că începusem să mă ofilesc ca o plantă pe moarte și a făcut niște investigații de rutină. Printre lacrimi, am încercat să-i explic cum mă simțeam. —Nu-ți face griji, mi-a spus ea cu blândețe. Când Frank m-a părăsit pentru o puștoaică de douăzeci de ani, mi-a fost așa de rușine. De parcă ar fi fost vina mea că fugise. Și-am simțit că fără el nu mai aveam nici o valoare. Dar senzația asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ce-i! Nu sunt sigură că toată chestia asta e o idee așa de bună, m-am bâlbâit eu. Adică, știi... Nu mi-am terminat fraza. Mă simțeam mizerabil. Ce nu e o idee bună? m-a întrebat el cu blândețe în timp ce mă trăgea din calea pietonilor. Să mă-ntâlnesc cu tine și... înțelegi că sunt măritată și așa mai departe, am zis fără să-l privesc în ochi. Apoi am ridicat privirea către el și nu mi-a venit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
rezonabil. Însă m-am gândit că ar fi fost puțin nepotrivit dacă sunam să vorbesc cu tine și răspundea Helen și nu vorbeam și cu ea. Eu n-am spus nimic. Ce vreau să spun e, a continuat el cu blândețe, că și Helen e prietena mea. Dacă n-ar fi fost Helen, nici nu ne-am fi cunoscut. Eu tot n-am spus nimic. —Ești supărată? m-a întrebat el. Am greșit cu ceva? Acum eu mă simțeam prost. Isterică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
socoteală faptul că probabil Kate s-ar fi sufocat în marsupiu dacă Adam mă strângea în brațe bărbătește. —Să te conduc la mașină? m-a întrebat. Nu, sincer, Adam, nu e nevoie. Ne vedem curând, mi-a spus el cu blândețe. Da, am confirmat eu cu un zâmbet firav. Un zâmbet drăguț. Unul adevărat. Iar el și-a pus mâinile pe umerii mei și m-a tras către el (dar cu cea mai mare atenție la confortul lui Kate) și m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Fata asta n-avea pic de rușine. —Laura! Pentru numele lui Dumnezeu! Sunt femeie măritată, am urlat la ea. —A, da? m-a luat ea de sus. Atunci unde ți-e bărbatul? Am tăcut. —Claire, mi-a spus Laura cu blândețe, după ce amândouă am tăcut, într-o atmosferă tensionată, preț de cinci minute. Nu spun decât că Adam e un bărbat minunat, care pare că te place foarte tare, iar tu ai trecut printr-o perioadă foarte grea și chiar dacă situația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
a urmat inevitabila izbucnire de urlete. Ce naiba avea? Helen o să aibă parte de necazuri oriunde o să meargă. Kate era în pătuțul ei. Stătea acolo și se holba la tavan. De ce n-ai plâns, draga mea? am tachinat-o eu cu blândețe. De ce nu m-ai trezit și nu mi-ai spus că mătușă-ta, Helen cea răutăcioasă, îmi fură hainele? Am luat-o în brațe și-am adus-o cu mine în pat, ținându-i trupușorul mătăsos și călduț lipit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ar fi trebuit să faci asta, mi-a spus Anna pe un ton mohorât. Am privit-o surprinsă. Aș fi zis că era mult prea devreme, chiar și pentru Anna, să fie mistică și eterică. —De ce? am întrebat-o cu blândețe și afecțiune, pregătită să-i fac pe plac. Zeița dimineții o să mă pedepsească fiindcă i-am interzis intrarea în bucătăria noastră? — Nu, mi-a răspuns Anna, uitându-se la mine de parc-aș fi fost nebună de legat. Chiar atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
pe lângă corp. —Adam, m-am aventurat eu să redeschid discuția. El nici măcar n-a ridicat ochii spre mine. Stătea cu capul plecat. Oferindu-mi o perspectivă asupra minunatului lui păr negru. —Adam, am spus eu din nou atingându-l cu blândețe pe braț. S-a încordat ușor, dar nu s-a tras de lângă mine. Nu e vorba de tine, e vorba de mine, am zis stânjenită. A urmat o pauză. —Ce vrei să spui? m-a întrebat el. Sau, cel puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
așezându-se lângă mine la masă și luându-mi mâna într-a lui. N-o să te mușc. A, da, m-am gândit, păi atunci chiar că mă duc acasă. O să mâncăm ceva și-o să vorbim, mi-a explicat el cu blândețe. N-ai de ce să-ți faci griji. Bine atunci, am răspuns eu făcând un efort foarte curajos să mă relaxez. Și ce mâncăm? —Brânză cu mucegai și supă de struguri, friptură de vită bourguignonne cu cartofi dauphinois, iar la desert

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
în ochi. N-aveam nici un pic de rușine. Eram prima care recunoștea chestia asta. Dar, fir-ar să fie, pierdusem deja destul timp în seara aia. Nu, a murmurat Adam. N-ai nici un motiv să fii agitată. Și, cu multă blândețe, mi-a cuprins umerii cu brațul, iar palma și-a așezat-o pe ceafa mea. Am închis ochii. Nu-mi vine să cred că fac chestia asta, m-am gândit înnebunită, dar nu mă opresc. Când fața lui Adam s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
întindem pe el. Nu aveam altă opțiune decât să-l ocolim. După o vreme, a început să-mi descheie nasturii rochiei. Iar eu mi-am băgat mâinile pe sub tricoul lui, atingându-i pielea de pe abdomen și de pe piept. Cu multă blândețe și foarte încet, Adam mi-a descheiat rochia până la capăt și a început să mă dezbrace. Era plăcut, dar ciudat. Ciudat, dar plăcut. Trecuse foarte, foarte mult timp de când nu mă mai culcasem prima oară cu cineva, dacă înțelegeți ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
care nu-l iubeam. Nu mai voiam să-l văd niciodată pe Adam. Nu era decât vina lui. Dacă nu m-aș fi culcat cu el, James ar fi fost în regulă. —James e aici, mi-a spus mama cu blândețe. —Aici! am strigat. Cum adică - aici? M-am uitat prin cameră agitată, de parcă m-aș fi așteptat ca James să apară dintr-odată de după perdea sau de sub canapea, cu un zâmbet mieros pe față, îmbrăcat în smoking, fumând trabuc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
exclamat el luminându-se dintr-odată. A ridicat degetul arătător ca Poirot în timp ce demonstrează o greșeală fatală a planului. Ar fi în regulă dacă am avea avocați. Dar nu avem, nu-i așa? A zis uitându-se la mine cu blândețe, dar și cu milă, de parc-aș fi fost cam idioată. —Dar... eu am avocat, i-am spus. —Ai avocat? m-a întrebat el. Într-adevăr? Măi să fie! Chiar uluit. Și deloc mulțumit. —Ăăăă... da, sigur că am, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
urmă din femeia zâmbitoare, frumos machiată și atrăgătoare care fusesem de dimineață. În locul ei, aveai la dispoziție o epavă cu fața roșie, cu ochii umflați și cu fața plină de pete. Pe la mijlocul după-amiezii, mama m-a trezit zguduindu-mă cu blândețe de umăr și șoptindu-mi: Te-a sunat James. Vrei să vorbești cu el? — Da, i-am răspuns. M-am prăbușit din pat, cu hainele boțite, cu ochii împăienjeniți de somn și cu balele curgându-mi din gură ca la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mi-ar fi păsat. Dar nici măcar nu era adevărat. Erau foarte multe de spus. Ho, ho, ușurel, ia-o-ncet, ia-o-ncet, mi-am spus singură. Nu aveam în plan o discuție calmă și civilizată? a întrebat-o cu blândețe partea rațională a creierului meu pe partea pusă pe harță. Ei, nu ăsta era planul? Presupun că da, a recunoscut ofticată partea pusă pe harță. Parcă era un adolescent ursuz. Putem măcar să încercăm să ne controlăm? a întrebat partea rațională

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
putea să-l fac să închidă telefonul fără să dau senzația că nu sunt interesată de evoluția lui emoțională? m-am gândit disperată. M-am trezit punându-i o nouă întrebare. Și-ți cultivi copilul interior? l-am întrebat cu blândețe. —Ăăăă, cum? m-a întrebat el confuz. Îl pierdusem. Aisling nu-i dăduse și partea a doua a cărții. —Eu n-am copii, Claire. Doar știi asta. —Știu, am spus plină de bunăvoință. Nu avea nici un sens să-l presez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să discut ceva cu tine. —Dă-i drumu’, a spus ea. Ești bine? Pari nițel cam agitată. Chiar sunt, Judy, am lămurit-o. Sunt agitată și nedumerită și nu știu ce se întâmplă. Ce vrei să spui? m-a întrebat ea cu blândețe. Păi, știi că eu și James ne-am împăcat, am început. — Da, a zis ea. —Ei, și știi că a fost vina mea că James a avut o aventură? —Ce naiba tot spui acolo? m-a întrebat ea oripilată. —James mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Tipic! —Judy, am intervenit. Vreau să te calmezi o secundă. E foarte important. —Ăăăă, bine, a zis ea părând puțin jenată. Ascultă, când am zis că James e un plicticos nenorocit, n-am vrut... —E OK, Judy, am spus cu blândețe. Știu ce-ai vrut să spui, dar n-are nici o importanță. —Știi cum e, a continuat Judy. M-am înfierbântat pe moment și așa mai departe. —Judy, am spus. Pentru numele lui Dumnezeu! Las-o baltă! Trebuie să mă lămuresc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
a râs Helen. E cheală și grasă și n-are nici un dinte. —Taci din gură! i-am zis eu înfuriată. O să te audă. Copiii înțeleg lucrurile astea, să știi. E foarte frumoasă. —Nu te enerva, mi-a spus Helen cu blândețe. Nu înțeleg de ce ți-ai ieșit așa din pepeni. N-am zis nimic. Veștile astea mă șocaseră îngrozitor de tare. —A fost foarte haios, a continuat Helen. Adam a adus-o pe fată și pe copilă la facultate. Jumătate din grupa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
confuz. Poate că avea nevoie de cineva care să-i verbalizeze temerile, pentru că el era prea înfricoșat ca s-o facă singur, după care puteam să încerc să-l liniștesc. Merita să mai fac o încercare. —James, am spus cu blândețe. Să știi că nu e nici o rușine că mă iubești. Să iubești pe cineva și uneori să te simți nesigur nu e un semn de slăbiciune. Nu e nimic în neregulă cu chestia asta. Și dacă i-ai spus lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
am spus eu schițând un zâmbet. —OK, OK, a zis el. Și-a trecut mâna prin părul superb și mătăsos. —Poate că surprinzător n-a fost termenul potrivit. Poate, am fost eu de acord. Dar într-un fel plin de blândețe. Ar fi trebuit să-ți spun, a zis Adam. De ce? l-am întrebat eu. Doar nu eram împreună sau ceva de genul ăsta. Adam s-a uitat la mine. Părea trist. —Ei, chiar dacă nu eram împreună, tot cred c-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
te-aș fi căutat mai devreme. Nu, sincer, m-a asigurat el atunci când a văzut privirea sceptică pe care i-am aruncat-o. —Bine, am admis. Te cred. Păi, povestește-mi tot, i-am sugerat, forțându-mă să vorbesc cu blândețe. Încercând să-mi ascund curiozitatea din voce. Întotdeauna îmi plăcuseră poveștile de interes uman, chiar și atunci când se întâmpla să fiu și eu implicată periferic. Din pătuțul lui Kate s-au ridicat niște sunete ciudate, cumva gângurite. Of, te rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Adam înapoi la mine. — Ce se întâmplă aici? a întrebat ea uluită. Eu amuțisem complet. Nu puteam să scot nici un sunet. Nu știam ce naiba să-i spun. Conform tradiției, Adam a intrat în rolul salvatorului. —Helen, a zis el cu blândețe, te deranjează dacă te rog să mă lași câteva minute cu Claire? — Da! a sărit Helen pusă pe harță. Mă deranjează. A urmat o pauză pe parcursul căreia Helen s-a luptat cu curiozitatea care-o măcina. După care a întrebat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]