4,944 matches
-
alb și basma albă legată la spate, într-o cămăruță cam îngustă, cu patru paturi de fier, dintre care numai două erau ocupate. Era aer închis și mirosea a sudoare și a dezinfectant. Într-unul din paturi îl recunoscu pe blond, cu ochii închiși, așa cum îl văzuse și-n ajun. Trebui să constate, necăjit, că n-avea prea multe speranțe de viață. Oare ar fi trebuit să-l însoțească ieri sau poate injecția cu ulei camforat fusese o greșeală? Uneori, din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
își scosese o carte de vizită și-un creion, încercând să scrie ce auzea: lumină, Popescu, lumină, cu stele, Maica Precistă. I se păru că aude și ceva cu „sar“ sau „dar“, apoi, părând ușurat de poveri neștiute, tânărul cel blond expiră aerul fără să mai inspire. Doctorul Rosenberg rămase cu acul în aer, apucase să stropească din el doar picătura de-ncercare, ca o lacrimă. Nu putu decât să-i închidă ochii la loc, să constate decesul, la ora 18
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pictura, a țipat la amândoi, la zugrav și la băiat. A fost apoi un prim semn, fiindcă Rareș s-a speriat și a căzut de pe schelă. Să fi văzut cum i-a tremurat mâna preotului când i-a luat capul blond în palme și i-a văzut ochii închiși. Să fi văzut cum a alergat mama, rămasă la vorbă în curtea bisericii, și cum l-a luat în brațe de parcă ar fi fost bebeluș. Însă atunci au scăpat numai cu sperietura
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fericită, ca înainte. Și nu trecea zi să n-o sărute în gând, pe căpșor, pe fata ei, iar când o săruta pe Iulia, venită pe lume imediat apoi, pe părul ei negru, spera să ajungă sărutul și la părul blond al celeilalte. Copiii simțiseră ceva, simțeau că n-o pot înveseli cu totul pe mama lor, simțeau că nu mă pot înveseli, rămânea întotdeauna un colțișor nemulțumit și trist în ea, și trist în mine. Pentru mine moartea asta a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tot ar mai fi sperat s-o prindă cu garda descoperită. Nu se mai rostiră alte cuvinte. Lucy deschise ușa, se strecură afară și, o jumătate de minut mai târziu, se afla în siguranță pe stradă. Anton Lowery era un blond uriaș care se sculă somnoros de pe pernă și se holbă prostește la Lucy. Dar nu se deranjă să se ridice. Intr-un târziu răspunse: - Nu știu unde I-or fi dus. Noi le asigurăm doar transportul, înțelegeți? Șoferul se duce așa, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
tact căzîndă, aromată lin, Și din ferești perdelele le-ndoaie Burând prin țesăturile de în, Pătrunde iarăși în a ei odaie, Preface-n tânăr sufletu-i divin: 255El stă frumos sub bolțile ferestii Purtând în păr cununa lui de trestii. Blond e - azi și părul lui de aur moale Pe umeri cade îndoios, îmflat; Ca ceara-i palid... buza lui cu jale 260Purta un zâmbet trist, nemângâiat. El o privește... sufletu-i s-adună În ochiul lui albastru, blând și mat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
catifea cu ochi transparenți agățați de geamul ud. În birou mirosea a cafea și a tutun Virginia. Inspectorul Stanley de la Interpol puse ceașca pe birou. Avea un obraz roșcovan, bătut de vânt, trăsături osoase și o privire extrem de fixă. Mustața blondă camufla buza de sus. Cea de jos, răsfrântă, îi dădea un aer senzual și capricios. " Impresie falsă", gândi maiorul Cristescu. Avusese prilejul să-l cunoască destul de bine în ultimele săptămâni. Colaboraseră la detectarea unor traficanți de stupefiante pe care Interpolul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se întoarse spre inspector. ― Ei, cum vi se pare? ― Hm, cred că, într-adevăr, l-am cunoscut pe abatele Brown. Și mai cred că e... fermecător! Cristescu îi căută privirea. Ai fi zis că pentru bărbatul acesta înalt, cu mustață blondă, Melania Lupu n-avea vârstă. Expresia din ochi i-o amintea pe cea a olandezului Van der Hoph. * Aprinse lampa cu abajur de mătase bleu și trandafiri mici din catifea. Din patul de bronz, pictat cu îngerași, te așteptai să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
e nevoie de aiureala cu țigara? Râdea bine dispus, trecîndu-și degetele prin părul ud. Scarlat îl privi iute: "Ce-i cu ăsta, domnule? Ai zice că pleacă într-o petrecere la iarbă verde cu ouă tari, tranzistoare, și o fată blondă care culege floricele..." Ionescu continuă să zîmbească: ― E timpul să mergem. Scarlat avu sentimentul că se află pe o trambulină extrem de înaltă, gata să plonjeze într-o ceașcă de ceai. Ce zici, Mirciulică? E o ținută destul de convenabilă? Bătrâna se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu-ți pierde capul! S-ar putea totuși să nu fie nimic..." Își făcu o cruce cu limba în cerul gurii și suspină. Șerbănică Miga trase zăvorul. Un bărbat tânăr surâdea în prag. Chipul rotund avea o expresie veselă, părul blond cădea moale pe frunte și la ceafă. ― Greu mai deschideți, oameni buni! Credeam că ați plecat de-acasă. Dacă nu vedeam lumină... ― Așa e, așa e... Șerbănică Miga își umezi buzele: De fapt, pe cine căutați? Își agita silueta bondoacă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
curent rece prinzîndu-i gleznele și simultan bucata de hârtie trasă parcă de o ață spre vestibul. * Motanul urmărea piesa la televizor. Întoarsă cu spatele, Melania Lupu întindea a treia oară aceeași pasiență. ― E ceva interesant, Mirciulică? Dacă apare actorul acela blond, cu un aer prostuț, care ne place nouă, să mă chemi. Încruntă sprâncenele țuguindu-și nemulțumită buzele. ― Ce să-ți spun, draga mea, nu mai înțeleg nimic. Ce sânt șeptarii ăștia la rînd? Lacrimi și necaz... Dar ce caută decanii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Popa dădu din mână a lehamite, fără să se oprească. ― Alta! Ce adunătură, Dumnezeule! ― Să facem lumina mai mică, propuse Valerica Scurtu, apăsând pe comutator. E 2... Ar putea atrage atenția. Sculptorul cercetă a doua pânză. Un vânător cu bucle blonde. Pe pălăria largă erau înfipte figurine de plumb, sfinții protectori cărora ― pesemne ― personajul cu plete aurii le aducea omagiul său. Penajul prins într-o agrafă de argint aprindea o flacără verde. ― Ce verde! Cine-ți mai face azi așa ceva? ― Uită
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rezervat Valericăi Scurtu un tratament special. Vreau să spun că nu întrețineați legături mai apropiate cu nimeni. ― Exact, rânji bătrânul. În casa asta, domnule maior, există, v-ați convins sper, cea mai superbă galerie de cretini. Cu și fără temperament, blonzi, bruneți sau cu bube... Ăsta-i balamuc, nu casă! Ăla cioplește pietroaiele ― se exersează pentru ocnă, bănuiesc ― Panaiteștii bat, mă rog, băteau de nebuni la mașină când îți era lumea mai dragă, Melania descântă motanul, Valerica dondăne la portretul Sfântului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
apoi spunea ceva cu ochii în tavan. "Învață o poezie", gândi bătrâna. O imagine veche, ca o fotografie îngălbenită, îi aduse pe buze un zâmbet mic. Era elevă la Ortodoxă. Asta se întîmpla prin anii '20 și ceva... Avea codițe blonde împletite strâns, ochi cuminți, limpezi. Un obraz la care țin profesoarele... Îi stătea bine uniforma neagră cu guler alb de pichet și o cruce mare agățată de panglica tricoloră. Simțea și azi cum o lovea pe piept." Prea timidă, se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
incapabilă să spună o singură minciună. Păcat că nu fusese un bărbat prea deștept. Se plictisise îngrozitor cu el... Băiețelul închise cartea. Avea o expresie vizibilă de ușurare. "A terminat", gândi Melania Lupu. Imaginea elevei de 17 ani cu codițe blonde și cruce pe piept se destrămă. Plecă de la fereastră și începu să strângă serviciul de ceai. " Astăzi joci ultima carte, draga mea." * Afară se întunecase. Rămase nemișcat câteva clipe ascultând încordat. "E liniște. Au plecat toți... Valerica, unchiul Alecu..." Încercă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a fost surpriza când am constatat că ,,prințesa mea’’,era de fapt o gospodină desăvârșită și cu un comportament frumos, fiind o soție iubitoare ,apoi o mamă iubitoare dăruindu-mi un înger după patru ani. Acest înger, pe nume Liviu, blond cu ochi albaștri ca ai ei, mi-a încununat viața cu fericire și bucurie, aducându-mi mereu clipe de mulțumire pentru că era un băiat deosebit, ascultător, frumos și foarte deștept. Acest băiat a devenit spre bucuria noastră inginer mecanic și
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
mereu clipe de mulțumire pentru că era un băiat deosebit, ascultător, frumos și foarte deștept. Acest băiat a devenit spre bucuria noastră inginer mecanic și ofițer în rezervă. La rândul lui, s-a căsătorit urmând tradiția familiei, a avut o fetiță blondă cu ochi albaștri, Claudia Simona, care este bucuria bătrâneții noastre, fiind foarte cuminte,șilitoare,inteligentă, devenind doctor în biologie. Fiul meu Liviu, acum la 59 de ani este sprijinul bătrâneților noastre, alături de nora noastră Ivona, medic radiolog care ne ajută
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ziceau: haro , haro (bun, bun ger), mai mâncam și noș dar mai rar căci la noi se mănâncă vara. Mai mult dupa ce ne clăteam ochii prin magazin la fel de fel de lucruri frumoase, însă cel mai mult ne plăceau rusoaicele blonde, tinere și frumoase și foarte amabile. Noi vorbind stricat rusește ne credeau Gruzini (ruși), deoarece pe parcurs am aflat că șeși credeau că românii sunt țigani, știind că au fost deportațși la Bug, și vorbeau țiganii n-ar mai ajunge
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de propriile sale legi, fascinante prin combinația de exotism și de cruzime. Doar în marginile acestui ocean încă nedomesticit se mai pot întâlni făpturi feroce în apetitul lor sexual precum regina Fita, atrasă irezistibil de Light și de părul său blond. Doar aici, departe de echilibrul cartezian al Occidentului, se mai pot contempla pirogile care duc în larg pe băștinașii în căutare de trofee umane. Doar aici Light poate avea șansa de a-și descoperi și explora libertatea care stă ascunsă
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui Manara, cavaleria nu sosește spre a salva pe tinerele inocente prizoniere ale pieilor-roșii, ci îndeplinește datoria de călău ce masacrează comunități. Ucisă de un foc de armă după ce a încercat să își avertizeze semenii, indianca se desparte de călărețul blond cu aceeași ironie stranie care le-a definit relația din prima clipă a întâlnirii. L’homme de papier este nu doar o poveste de dragoste, ci și o tentativă de a regândi metafizic o lume descrisă, uzual, în tușe convenționale
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
sau fără să-i pese, Emilia stătea nemișcată, cu o pălărie mare de pai înfundată pe cap până la sprâncene, în rest îmbrăcată în negru, semănând cu o călugăriță obosită de mătănii și de rugăciuni. Când și-a scos pălăria, părul blond i-a strălucit în soarele dimineții reci de toamnă. Era singurul lucru expresiv la ea. Pentru nimic în lume nu mi-ar fi trecut prin minte că ființa aceea fadă, tăcută, urma să fie folosită de soartă ca să-mi încurce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tresărisem prima oară, când îl cunoscusem. Din pricina numelui, care îmi amintise de fratele meu? Numele era totuși destul de frecvent. Mai frapantă era poate coincidența ținând de ceea ce se numește "aerul" fiecărui om. Ochii cenușii, cu un început de miopie, părul blond, rărit oarecum de vârstă, fața cu trăsături frumoase, dar bătrânicioasă înainte de vreme, gesturile moi, șovăielnice m-au făcut din primul moment să mă gândesc că așa ar fi putut arăta la maturitate fratele meu. Și mai ales vocea. O voce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
hochmarschall: "Mefista, ce cauți aici?" Da, Mefista, de la Mefisto. E drept, un Mefisto feminin cu chip de înger, la care numai ochii sumbri te nelinișteau. Femeia grasă, cu părul puternic oxigenat, era Moașa. Arhivarul stătea în spatele ei, respectuos și tăcut. Blondă, masivă, cu buzele violent rujate, ca niște lipitori roșii, cu sânii mari, umflîndu-i provocator halatul, Moașa mă cântărea fără menajamente din priviri. În mod ciudat, nu părea foarte încîntată de venirea mea. Nici nu m-a invitat să iau loc.
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
deranjează. M-am întors cu fața la perete ca să nu-l înjur. Avea un mers de pisică, încît nici nu-l simțeai când umbla prin cameră și mi se părea că-l mai întîlnisem undeva, dar nu mai știam unde. Era șters, blond, cu un neg mare la rădăcina nasului și mergea drept, țeapăn, cu pieptul ușor bombat, în ciuda artei de a nu produce nici un zgomot în mers. Când m-am răsucit cu fața spre fereastră, era tot în cameră. Stătea întins în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se pare, în mine o lașitate și o nepăsare care au ieșit la iveală foarte devreme, încă de la patru ani, la înmormîntarea bunicului meu dinspre mamă, pe care nu-l țin minte decât din fotografii; avea o mustață lungă și blondă, era un bărbat frumos și înalt, care își bomba pieptul când stătea pe scaun. Fugisem de lumea care jelea, nu-mi plăcea să văd lacrimi și mă furișasem în grădină. Printre merii și prunii de-acolo moartea nu mai exista
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]