5,885 matches
-
acum gâtul pare înțepenit. Umbra se dusese, și ei nu-i putea pune întrebări, în vana și iraționala supoziție că o umbră are limbă pentru a articula răspunsuri, dar armonicele suplimentare ale cuvintelor rostite de Marçal continuau să răsune între boltă și podea, între un perete și celălalt. Înainte ca vibrațiile să se stingă complet și substanța dispersată a tăcerii întrerupte să aibă timp să se reconstituie, Cipriano Algor dorea să afle misterioasele motive pentru care n-avea rost să aprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
după ziua liberă, mai ales în timpul rondurilor nocturne cu iluminația redusă, parcurgând galeriile pustii, coborând și urcând cu ascensorul, de parcă ar fi supravegheat nimicul pentru a continua să fie nimic. În interiorul unei mari catedrale goale, dacă ne ridicăm ochii spre boltă, spre elementele superioare, vom avea impresia că e mai înaltă decât înălțimea la care vedem cerul pe un câmp deschis. După un moment de tăcere, Marçal rosti, Cred că îți înțeleg ideea, și se opri aici, nu vroia să alimenteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și plăcută, ai vrea ca furtuna să răscolească totul, să te mai nască o dată, curat, fără nici un regret, și îți vine să țipi ca pescărușii în aerul viciat de propria ta răsuflare bolnavă, agonică. Așteptarea devine ea însăși neagră, ca bolta cerului, și din moment în moment trebuie să se dezlănțuie urgia izbăvitoare. Ești exaltat la culme, ai ochii măriți, nările se dilată, adulmeci și vrei să se întâmple ceva măreț, înfricoșător. Dar n-a fost totdeauna astfel. Altădată furtunile mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că Mopsul se interesase în mod special dacă nu mă supărase cu ceva pe mine la beție, fapt care m-a măgulit și era un indiciu clar; până și cei care îmi purtau pică pricepuseră că steaua mea urca pe boltă. Nu mai eram, acum, aproape nici o clipă singur. „Asta-i partea neplăcută a gloriei” a râs Dinu. Mereu îmi zâmbea cineva, mereu eram întrebat „ați dormit bine?”, fiecare ar fi fost fericit să-mi poată face un mic serviciu, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Graalul, Graalul cu Templierii. Îmi aminteam de fabulațiile lui Ardenti și de unele pagini găsite prin manuscrisele diabolicilor... Am avut o tresărire când ghidul nostru ne-a dus să vizităm o sală secundară, cu tavanul strâns În câteva chei de boltă. Erau niște mici rozete, dar pe unele am văzut sculptată o față bărboasă și vag caprină. Bafomet... Am coborât Într-o criptă. După șapte trepte, un pavaj de lespezi duce spre absidă, unde ar putea să se Înalțe un altar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
caprină. Bafomet... Am coborât Într-o criptă. După șapte trepte, un pavaj de lespezi duce spre absidă, unde ar putea să se Înalțe un altar sau un tron al marelui maestru. Dar se ajunge acolo trecând pe sub șapte chei de boltă, fiecare În formă de roză, una mai mare decât alta, iar ultima, cea mai extinsă, se afla deasupra unui puț. Crucea și roza, și asta Într-o mânăstire templieră, și Într-o sală construită Înainte de manifestele rozacruceene... I-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Îmbrăcată În pânză roșie, scena deocheată a unui teatru de marionete luminat cu torțe fumegânde. Dar, imediat după el, treceai pe sub o arcadă din piatră cioplită, și lângă o fântână din bronz, de grilajul căreia atârnau țurțuri lungi, se deschidea bolta unui alt gang. Deasupra ușilor, vechi capete aurite de lei mușcau inele de bronz. Un freamăt ușor trecea printre zidurile acelea, zgomote inexplicabile se rostogoleau de pe acoperișurile joase și se infiltrau În jgheaburile streșinilor. Casele trădau o existență a lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
șapte brațe, cu tetragrame În relief, cu stele ale lui David În evantai. Niște viori vechi, de culoarea pânzei din tablourile de altădată, se grămădeau la intrare pe o masă de o iregularitate anamorfotică. Un crocodil mare atârna, mumificat, din bolta Înaltă a acestei spelunci, oscilând ușor În adierea serii, la lucirea slabă a unei singure torțe, sau a mai multora, sau a nici uneia. În fund, În fața unui soi de cort sau de baldachin, sub care se Înălța un tabernacul, rugându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În câteva zile o soluție cât se poate de elegantă. Un diabolic ne propusese un text despre secretul hermetic al catedralelor. După autorul nostru, Într-o zi constructorii din Chartres lăsaseră un fir cu plumb atârnat de o cheie de boltă și deduseseră de aici cu ușurință rotația Pământului. Iată motivul procesului lui Galilei, observase Diotallevi, Biserica mirosise În el templierul - nu, zisese Belbo, cardinalii care-l condamnaseră pe Galileo erau adepți templieri infiltrați la Roma, care se grăbiseră să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să fie numit? Nu mai prezintă o hartă, ci o stranie proiecție a Întregului glob din punctul de vedere al Polului, al Polului mistic, bineînțeles, și deci din punctul de vedere al unui Pendul ideal atârnat de o cheie de boltă ideală. Asta e o hartă concepută pentru a fi pusă sub un Pendul! Sunt evidențe irefutabile, cum s-a putut Întâmpla ca nimeni să nu se fi gândit la asta până acum...“ „Fiindcă diabolicii sunt de-o Încetineală, de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Întreb eu batjocoritor, știi tu care este răspunsul final ce se ascunde În spatele Sublimei Anagrame? — Nu, conte, răspunde imprudentul, și aștept să mi-o spui cu cuvintele tale. Un râs infernal izbucnește de pe buzele-mi palide și răsună pe sub vechile bolți. — Naivule! Numai adevăratul inițiat știe că nu știe asta! Da, stăpâne, răspunde prostit curierul cel ciung, cum doriți, eu sunt gata. Ne aflăm Într-o magherniță murdară din Clignancourt. Astă-seară trebuie să te pedepsesc pe tine, Înaintea tuturor, pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și Șase de Invizibili, Îl păstra În cutele veșmântului, În gură, tatuat pe piele... Numai Planul explică inexplicabila birocrație a genocidului! Hitler căuta asupra evreilor sugestia, ideea care să-i permită să determine, grație Pendulului, punctul exact În care, sub bolta concavă cu care pământul vid se acoperă pe sine, se intersectează curenții subterani - care, În privința asta, fiți atenți la perfecțiunea concepției, se identifică cu curenții cerești, fapt pentru care teoria pământului gol pe dinăuntru materializează, ca să zicem așa, intuiția hermetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
las pe Belbo singur. Poate că el aștepta un singur lucru de la mine; unul singur, ca eu să pătrund noaptea În peștera indienilor thug și, În timp ce Suyodhana se pregătea să-i Înfigă cuțitul ritual În inimă, eu să țâșnesc sub bolțile templului cu cipays-ii mei cu puștile Încărcate cu bucățele de fier și să-l scot de-acolo teafăr. Din fericire, aveam ceva bani la mine. La Paris luasem un taxi și cerusem să fiu dus În rue de la Manticore. Taximetristul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
febrilă. Printre pâlpâirile felinarelor, mi-am dat seama că În centrul corului se agita ceva, o umbră subțire și foarte mobilă. Pendulul! Pendulul nu mai oscila la locul lui obișnuit, la jumătatea transeptului. Fusese atârnat mai sus, la cheia de boltă, În centrul corului. Sfera era mai mare, firul mai solid, după toate aparențele o frânghie de cânepă sau un cablu de metal răsucit. Pendulul era acum uriaș, așa cum apărea probabil la Pantheon. Ca o lună văzută prin telescop. Voiseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Împingea Înainte, Înghesuindu-se tot mai aproape de medium-i, către dansatori. Mie Îmi dispăruse orice teamă: sigur că aveam să mă pierd printre toți cei de acolo, ieșisem din gheretă, expunându-mă și mai mult aburilor care se Împrăștiau pe sub bolți. În jurul medium-ilor plutea o luminiscență cu contururi lăptoase și nesigure. Substanța aceea se degaja acum de trupurile lor și lua forme amoeboide. Din masa de substanță ce provenea de la unul dintre frați se desprinsese un fel de vârf, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că așa s-au petrecut lucrurile, că figura pe care o trasa el În spațiu era următoarea: Gâtul lui Belbo apărea ca o a doua sferă adăugată de-a lungul traiectului firului care se Întindea de la bază până la cheia de boltă și - cum să spun - În timp ce sfera de metal tindea spre dreapta, capul lui Belbo, cealaltă sferă, se Înclina spre stânga, și apoi invers. Multă vreme cele două sfere se mișcară În direcții opuse, astfel Încât figura ce tăia spațiul nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Încurajeze acest funebru balansoar, printr-o cumplită compunere de forțe, printr-o migrare de energii, trupul lui Belbo devenise imobil, firul cu sfera se mișcau pendulând numai de la trupul lui În jos, iar restul - care-l lega pe Belbo de boltă - rămânea acum vertical. Astfel, Belbo scăpa erorii lumii și mișcărilor ei, devenise, el acum, punctul de suspensie, Pivotul Fix, Locul În care se sprijină bolta lumii, și numai sub picioarele sale oscilau firul și sfera, de la un pol la celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pendulând numai de la trupul lui În jos, iar restul - care-l lega pe Belbo de boltă - rămânea acum vertical. Astfel, Belbo scăpa erorii lumii și mișcărilor ei, devenise, el acum, punctul de suspensie, Pivotul Fix, Locul În care se sprijină bolta lumii, și numai sub picioarele sale oscilau firul și sfera, de la un pol la celălalt, fără odihnă, cu pământul fugindu-i pe sub ele, arătând mereu un alt continent - iar sfera nu putea indica, și nici n-ar fi putut vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Am intrat, am coborât și la capătul scăriței m-am pomenit pe un mic palier luminat de un beculeț, spre care se deschidea o scară În spirală, săpată În piatră. Iar la capătul acesteia am intrat Într-un coridor cu bolți destul de Înalte, luminat slab. Mai Întâi nu mi-am dat seama dintr-o dată unde mă aflam și de unde provenea clipocitul pe care-l auzeam. Apoi mi-am obișnuit ochii: eram Într-un canal de scurgere, un fel de balustradă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Îi ghiceam vertiginosul intestin, totuna cu esofagul din gâtul acela al lui de girafă politehnică. Deși ciuruit ca o sită, avea puterea de a Întuneca lumina ce-l Înconjura, iar pe măsură ce mă mișcam, Îmi oferea, din perspective diferite, mereu alte bolți cavernoase ce decupau prim-planuri asupra tenebrei. Acum, În dreapta lui, aproape jos, lângă orizont, spre nord-est, răsărise o seceră de lună. Când și când Turnul mi-o Încadra ca pe-o iluzie optică, o fluorescență a vreunuia dintre ecranele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În imperceptibilele-i metamorfoze ar fi citit semnale decisive, mandate inavuabile. Turnul mi se Învârtea pe deasupra capului, ca un șurub al Polului Mistic. Sau poate că nu, poate că stătea nemișcat ca un pilon magnetic și făcea să se rotească bolta cerească. Amețeala era aceeași. Ce bine se apără Turnul, Îmi spuneam, de departe clipește afectuos, dar dacă te apropii, dacă Încerci să-i pătrunzi misterul, te ucide, te Îngheață până la os, doar afișându-și nepăsarea Înfricoșătoare din care-i făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dea seama de adevărul lui. Obsesia Pendulului, ce-l Însoțise pe Jacopo Belbo toată viața lui de adult, fusese - ca acele adrese pierdute din vis - o imagine a cestuilalt moment, Înregistrat și apoi refulat, În care el atinsese cu adevărat bolta lumii. Și aceasta, acest moment În care el Înghețase spațiul și timpul slobozindu-și săgeata lui de Zenon, nu fusese un semn, un simptom, o aluzie, o figură, o semnătură, o enigmă: era exact ceea ce era și nu ținea locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
știind că toată arhitectura născută este din Dezastru. În fiecare clădire este o alta știută numai de adolescenții mînați de dorință Chiar și clădirile oficiale ale statului și ale poliției În care cei schingiuiți așteaptă În anticamere fără de număr sub bolte grandioase cu formulare tremurînde În mîini chiar și acolo poți afla un sergent tînăr sau o funcționară găsind un loc secret pentru a-și răsplăti imaginația și nu există clădire pe pămînt care să nu fi fost reconstruită de imaginație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
este singura casă pe care a avut-o vreodată și poate că ar trebui să se oprească, să nu se mai zvîrcolească atît, ca un pește pe uscat. — Punctul acesta face legătura cu măduva spinării. Degetele ei se Înfig În bolta tălpii, apăsînd pe labirintul de linii de acolo. Bolta e destinul tău, Îi spune ea lui Wakefield. Uau, bolta, firește. Piciorul lui este arhitectură! Creierul Încearcă să țină pasul. — SÎnt arhitect, Într-un fel, un soi de iubitor de bolți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și poate că ar trebui să se oprească, să nu se mai zvîrcolească atît, ca un pește pe uscat. — Punctul acesta face legătura cu măduva spinării. Degetele ei se Înfig În bolta tălpii, apăsînd pe labirintul de linii de acolo. Bolta e destinul tău, Îi spune ea lui Wakefield. Uau, bolta, firește. Piciorul lui este arhitectură! Creierul Încearcă să țină pasul. — SÎnt arhitect, Într-un fel, un soi de iubitor de bolți, cred, bîguie el, În timp ce Întregul trup i se relaxează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]