6,391 matches
-
Hilary. Se lasă liniștea. Nu știu ce să zic. Toate se mișcă prea accelerat. Credeam că de data asta o să fie altfel. Credeam c-am să pot avea mai mult control. — Până la Crăciun, repetă Nathaniel în cele din urmă, ca lovit de bombe. — Nu, zic imediat. Exagerează. N-o să fie chiar așa de rău. Am să rearanjez eu lucrurile. Mă frec pe frunte. Uite ce e, Nathaniel... O să mă întorc înainte de Crăciun, îți promit. Cu orice preț. Chipul îi e traversat razant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aer, picioarele lui sînt răsucite În jurul ei și amîndoi sînt roșii ca racul și gîfÎie din greu. — Scuzați-mă ! mă bîlbîi. Doamne, vă rog să mă scuzați. — Emma, stai ! o aud pe Lissy că strigă și fug ca speriată de bombe În camera mea, trîntesc ușa și mă arunc pe pat. Îmi bate inima să-mi spargă pieptul. Mi-e pur și simplu rău de la stomac. În viața mea n-am fost atît de șocată. Nu trebuia să deschid În viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
personalități, cu calitățile și defectele lor. Unul dintre motivele pentru care violența se bucură de asemenea popularitate provine din faptul că suntem sastisiți de justificările psihiatrilor și că Încercăm satisfacție când vedem oameni secerați de arme automate, explodând În mașini bombă, sau strangulați și dați la Împăiat. E scârbos să fim obligați să ne gândim la problemele tuturor - distrugerea teatrală, simulată, gen Grand Guignol nu‑i mai satisface pe ticăloși. Îi plăcea să‑și ridice brațele lungi peste lumina reflectată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
satisfacție a lui Ravelstein era să primească informația fierbinte, din interior, de la sursă. Asemenea copilului din poemul lui Lawrence, cuibărit sub un „pian negru, mare, appassionato” “ În larma corzilor care vibrau”, În timp ce mama lui cânta. - Ei, să vă spun ultima bombă de la Departamentul Apărăriiă Cei mai mulți dintre noi știam că sursa lui principală era Philip Gorman. Tatăl acestuia, profesor universitar, obiectase drastic Împotriva seminariilor lui Ravelstein, la care lua parte și Philip. Respectabili profesori de teorie politică Îl avertizaseră pe bătrânul Gorman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nedrept și pentru Rosamund. N‑am să fac aici declarații despre demnitate, autonomie și tot tacâmul. Rosamund și cu mine eram Împreună de aproape un an Înainte ca Ravelstein să fi aflat că alcătuiam ceea ce ziariștii de scandal numesc „o bombă”. Trebuie să spun, Însă, că atunci când ne‑am căsătorit el s‑a arătat foarte prietenos și nu a vădit nici un resentiment. În mod natural, oamenii fac ceea ce au făcut oamenii dintotdeauna. Bătrânii continuă să aibă câte o recrudescență de nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Însuși Allan Bloom, În monumentala History of Political Philosophy coordonată de Strauss și Joseph Cropsey), după ce a ajuns În Lumea Nouă pe același vapor cu Mircea Eliade, și‑a dedicat cea mai recentă lucrare, La Violence et la paix: De la bombe atomique au nettoyage ethnique (Paris, Éditions du Seuil, 2000), unui număr de șapte dispăruți: părinții săi, Titu Devechi (profesorul său din București), Raymond Aron, Richard Lowenthal, Jean Laloy și, În fine, Allan Bloom. Iată dedicația pentru Bloom, care include și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
existau concentrări de trupe sau industrii de război. Dar în noaptea de 13 februarie 1945, cu douăzeci și unu de ani în urmă față de momentul în care scriu eu acum, avioane americane și britanice au trimis peste Dresda o ploaie de explozive. Bombele nu aveau o țintă anume. Se spera ca ele să furnizeze mari cantități de material incendiar și să-i gonească pe pompieri sub pământ. Și apoi sute de mii de mici bombe incendiare au fost împrăștiate ca niște semințe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
au trimis peste Dresda o ploaie de explozive. Bombele nu aveau o țintă anume. Se spera ca ele să furnizeze mari cantități de material incendiar și să-i gonească pe pompieri sub pământ. Și apoi sute de mii de mici bombe incendiare au fost împrăștiate ca niște semințe în pământul proaspăt arat. Au mai fost trimise niște bombe ca să-i țină pe pompieri în adăposturile lor și toate focurile mai mici s-au întețit, s-au unit, au devenit o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ele să furnizeze mari cantități de material incendiar și să-i gonească pe pompieri sub pământ. Și apoi sute de mii de mici bombe incendiare au fost împrăștiate ca niște semințe în pământul proaspăt arat. Au mai fost trimise niște bombe ca să-i țină pe pompieri în adăposturile lor și toate focurile mai mici s-au întețit, s-au unit, au devenit o singură flacără apocaliptică. Hei, presto: ploaie de foc! Fiindcă veni vorba, a fost cel mai mare masacru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Noi n-am apucat să vedem ploaia de foc. Ne găseam într-o încăpere frigorifică din subsolul unui abator împreună cu șase gardieni și cu șiruri peste șiruri de leșuri de vaci, porci, cai și oi frumos aliniate. Auzeam cum țopăie bombele deasupra noastră. Din când în când din tavan cădea o pulbere fină de var. Dacă am fi ieșit la suprafață să ne uităm, ne-am fi transformat în niște obiecte caracteristice pentru arta ploilor de foc: ceva ca niște bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
aia îi spun: „Oamenii de culoare or să se ridice plini de-o mânie îndreptățită și-o să ia ei conducerea lumii. Albii până la urmă or să piardă!“. — Foarte bine, Robert, spuse Jones cu răbdare. — Oamenii de culoare or să aibă bomba cu hidrogen, numai a lor, zise el. Chiar acum se lucrează la ea. În curând o să-i vină rândul Japoniei să arunce una. Restul oamenilor de culoare o să le facă cinstea de a-i lăsa pe ei s-o arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cumpăr mie țigări, mărturisi el. — Am făcut cu toții lucruri de care ne rușinăm, l-am consolat eu. — N-am vrut să mă las de fumat de dragul ei, insistă el. — Toți avem și obiceiuri rele, am zis eu. — Când a căzut bomba pe apartamentul nostru, a omorât-o pe ea și pe mine m-a lăsat doar cu o motocicletă, continuă el. Un bișnițar mi-a oferit pe motocicletă patru mii de țigări. — Știu, l-am asigurat, fiindcă îmi spunea aceeași poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
spun, începu el, că acuma au și ei o țară. Vreau să spun că au vase de război evreiești, au avioane evreiești, au tancuri evreiești. Au pus pe urma ta tot ce-i evreiesc și nu le lipsește decât o bombă atomică evreiască. — Pentru numele lui Dumnezeu, cine trage acolo? am întrebat eu. Nu poate să se întrerupă până ce mă mai lasă puțin durerea asta de cap? — E prietenul tău, mă informă Resi. — Doctorul Jones? am întrebat eu. — George Kraft, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
am explicat eu. — Acum e cel mai mare fabricant de bere din Mexic, spuse Jones. — Pentru numele lui Dumnezeu! am exclamat eu. Ultimul lucru pe care l-am auzit despre el a fost că peste studioul lui a căzut o bombă de două sute de kilograme. — Nu poți ține la pământ un om bun, zise Jones. Și acum... părintele Keeley și cu mine avem o rugăminte specială. — O? am făcut eu. — Astă seară are loc întrunirea săptămânală a Gărzii de Fier a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mai zice - puteam chiar să ajung să cred ceea ce spuneau cupletele mele: că probabil tot răul a fost spre un bine. Am ridicat din umeri. Dacă aș fi împușcat pe cineva? Mă îndoiesc. Dacă aș fi organizat un complot cu bombe? Asta mai degrabă; numai că la vremea mea am auzit o mulțime de bombe explodând și niciodată nu m-au impresionat cine știe ce ca mod de a rezolva treburile. Un singur lucru pot garanta: niciodată n-aș mai fi scris vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
tot răul a fost spre un bine. Am ridicat din umeri. Dacă aș fi împușcat pe cineva? Mă îndoiesc. Dacă aș fi organizat un complot cu bombe? Asta mai degrabă; numai că la vremea mea am auzit o mulțime de bombe explodând și niciodată nu m-au impresionat cine știe ce ca mod de a rezolva treburile. Un singur lucru pot garanta: niciodată n-aș mai fi scris vreo piesă. Talentul acela, așa cum a fost s-a dus. Singura șansă de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
o clădire veche, cu mirosuri stătute, care deodată se deschide, o atmosferă infectată care este incizată și curățită, îmi era cunoscută. O încercasem destul de des la Berlin. Helga și cu mine ne-am trezit de două ori fără casă din cauza bombelor. De ambele dăți au rămas scările pe care să urcăm. Odată am urcat scările ca să găsim un cămin fără acoperiș și fără ferestre, un cămin care în rest era ca prin minune intact. Altădată am urcat scările pentru ca la două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și făgăduința mântuirii și că potopul, departe de-a se sfârși, de-abia începuse. Îmi aduc aminte o dată când Helga și cu mine am coborât din cer, din capul unei scări bombardate, direct în adâncurile unui adăpost subteran, iar deasupra bombele mari tropăiau peste tot. Și tropăiau, tropăiau și iar tropăiau și păreau că n-o să mai plece niciodată. Și adăpostul era lung și îngust, ca un vagon de cale ferată, și era plin. Pe banca din fața mea și a Helgăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
și îngust, ca un vagon de cale ferată, și era plin. Pe banca din fața mea și a Helgăi stăteau un bărbat, o femeie și cei trei copii ai lor. Și femeia a început să vorbească fără șir cu tavanul, cu bombele, cu avioanele, cu cerul și pe deasupra cu Atotputernicul Dumnezeu. A început cu glas șoptit, dar nu se adresa nimănui din interiorul adăpostului. Foarte bine, a zis ea, suntem aici. Suntem chiar aici jos. Vă auzim acolo sus. Vă auzim ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
recunoaștere al sindicatului profesorilor naziști, o avertiza întruna. Dar ea nu-l auzea. — Ce vreți să facem? s-a adresat ea tavanului și la tot ce se afla deasupra lui. Ce vreți să facem? Spuneți-ne și-o să facem! O bombă a explodat în apropiere, a scuturat de pe tavan o ninsoare de var, a făcut-o pe femeie să sară urlând în picioare și pe soțul ei o dată cu ea. — Capitulăm! Ne predăm! a țipat ea și pe față i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
se retrăgea la locul lui. — Heil Hitler, a zis vice-amiralul. Profesorul s-a apucat acum s-o aducă în simțiri pe nevasta lui. Avea vești bune pentru ea - că fusese iertată, că toți înțelegeau situația. Și în tot timpul ăsta bombele tropăiau și iar tropăiau deasupra capetelor noastre și cei trei copii ai profesorului n-au clipit din ochi nici măcar o dată. Nici că aveau să clipească vreodată, m-am gândit eu. Nici că eu aveam, m-am gândit, să mai clipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
face chestii de-astea. Că nu ți-a mai dat atelajele. Lu’ tata trebuia să-i dea doi boi, o căruță, un plug cu trei brăzdare, rusesc, îl făcuse din tablă de-aia, dacă știi, cum era la cutiile de bombe. Da i-a dat? Și ce-au mai bătut la săracu tata până l-a lămurit să se-nscrie la colectivă! L-a ținut și-n ladă, nu știu dacă ați auzit cum era metoda cu lămurirea poporului să intre la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în urma ei. Am înaintat morocănos. În semiobscuritatea din pivniță, încercarea de a o strânge în brațe nu mi-a izbutit. A preferat să se scuze, e foarte nervoasă, teama, războiul, războiul nu se mai termină, of. În acea seară, o bombă a explodat în stradă și ne-a spart toate geamurile. În cele din urmă am contactat serviciile de informații engleze. Le-am promis sprijin în măsura în care eram capabil să-l acord. Dețineam informații interesante și, după o perioadă în care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Oamenii s-au ferecat în adăposturi și au început să chibzuiască la acest lucru. Până acum, fabricile erau ceva sacru. E adevărat că soldații le-au evitat pe cât posibil, însă doar printr-un miracol nu au fost atinse de o bombă atâția ani de zile. În prezent inevitabilul s-a produs. Ce va urma? Încă o bombă, și încă una - și gata, s-a zis cu fondurile pentru recruți, arme și muniții. Rămâne alternativa bâtelor sau a cuțitelor - și foamea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fabricile erau ceva sacru. E adevărat că soldații le-au evitat pe cât posibil, însă doar printr-un miracol nu au fost atinse de o bombă atâția ani de zile. În prezent inevitabilul s-a produs. Ce va urma? Încă o bombă, și încă una - și gata, s-a zis cu fondurile pentru recruți, arme și muniții. Rămâne alternativa bâtelor sau a cuțitelor - și foamea, să nu uităm foamea. Nimeni nu va ridica totuși problema fundamentală: „de ce ne luptăm?”. O astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]