31,893 matches
-
La întrebarea asta, puștiul se porni să plângă și mai tare. Fără a mai sta pe gânduri, roboata Getta 2 deschise ușa navei, ieși în spațiu, îl luă pe băiețel pe după umeri și-l aduse cu tricicletă cu tot la bord. Stejeran 1 îi scoase de pe cap globul de sticlă în care se adunase o băltoacă de lacrimi și-l întrebă dacă vrea o bomboană. — Ce bomboană? întrebă băiatul. — „Cibo”, răspunse Stejeran 1. — Vreau, zise băiețelul. Îl priviră mai cu atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
făcea Dromiket 4; pe vremea lui, cântatul individual nu era privit cu bunăvoință, se cânta mai mult în cor, sub atenta îndrumare a unui dirijor de specialitate. Doar doi-trei aveau dreptul la solo-uri. În ciuda acestor mici probleme, viața la bordul navei „Bourul” se scurgea liniștită. Cosmosul avea răbdare cu roboții. Până când, într-o zi... Episodul 33 Atacul Era într-o vineri. Ca de-obicei, nava interplanetară „Bourul” înainta silențios prin spațiu, când deodată o lumină puternică lovi hubloul din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
se va mai atinge de prune! Ați văzut ce importanță au. Episodul 35 Soțul Gettei 2 După plecarea hoților, roboții noștri tereștri își veniră, cum se zice, în fire: Stejeran 1 mătură rapid prin cabină. Dromiket 4 verifică aparatura de bord, comandantul Felix S 23 își verifică ținuta, iar micul Benga spuse că îi e somn și se duse în magazie să se culce. În ceea ce o privește pe Getta 2, aceasta se întinse cât era de atrăgătoare de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cu satelitul „Veac Nou”, dar nu reușiră. Prinseră în schimb un post malaysian care retransmitea emisiunea unui post american, un post italian care transmitea un meci de fotbal și un post polonez care era temporar în pauză. Verificară instalațiile de bord și comandantul Felix S 23 întrebă: — Dromiket, pe ce coordonate evoluăm? Dromiket 4 citi cifrele de pe scala indicatorului pozițional, le introduse în computerul autonom, privi rezultatul și spuse: — Pe coordonatele dinainte stabilite. — E bine, zise comandantul Felix S 23. — După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Bucureștiului), „Bourul”, cu scrâșnetul specific, decola în spațiul interplanetar negru ca păcura. Nu vedeai la doi pași. Lumina farurilor, datorită puternicelor câmpuri de tot soiul pe care le străbătea, căpătase o traiectorie curbă și lumina în spate. Însă aparatele de bord, spre mândria uimită a întregului echipaj, funcționau normal, așa că în momentul când prin bezna de afară se zări un punct alb, lui Dromiket 4 nu-i fu greu să anunțe, privind coordonatele tot mai corecte, afișate de computerul autonom Super
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
după desprinderea de sol, pe când lua o frumoasă curbă deasupra craterului Vlașca, pilotul observă că acul direcțiometrului rămâne înțepenit în dreptul indicatorului „Tot înainte” (Only ahead). — Fi-v-ar licența a dracu’! zise cu năduf Amărășteanu și trânti un pumn în bord. Acul, spre deosebire de alte dăți, nu mai reveni însă spre stânga (Left). În același timp, văzu uimit cum dungulița roșie din vitezometru crește lin, dar ferm, spre valori atinse numai atunci, la predarea licenței, cu piloții lor. — Tovarășe comandant! spuse îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Amărășteanu. — Ce-i? răspunse Aciobăniței, care moțăia în fotoliul comandantului, cu capul în piept. — Ia uitați-vă aici - zise Amărășteanu -, direcția s-a blocat, iar viteza crește fără să-i fac nimic. Aciobăniței se șterse la ochi, se aplecă deasupra bordului și privi. — Da, văd, mormăi el. Trebuie să fie ceva... Ia vezi, nu te-ai pus cumva cu cotul pe vreo clapă sau manetă dintr-astea fără să-ți dai seama? — Ei, tovarășe comandant!... răspunse jignit Amărășteanu. Doar nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
funcționeze, zise comandantul. Da’ ăsta roșu pentru ce e? — Pentru sandviciuri, în caz de avarie îndelungată în spațiu. — Și funcționează? — Cred că da, răspunse pilotul. Comandantul Aciobăniței apăsă butonul roșu. Se auzi un hârâit, apoi de lângă buton se deschise în bord un capac și-n cutia de sub el fură împinse din interior unui după altul două sandviciuri cu unt și salam de vară. Comandantul luă unul și gustă. — E cu margarina, constată el și-i dădu celălalt sandvici pilotului. Mâncară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mai apăsat niciodată a doua oară. — Hai, apasă - spuse comandantul -, că n-o fi foc. Dacă mai vin două sandviciuri, le mâncăm și le decontăm. Eu răspund. Pilotul apăsă pe butonul roșu. Se auzi același hârâit și-n cutia din bord fu împinsă o hârtie. Comandantul o luă și o descifră. Era o poliță de asigurare ADAS. — Ia uite, dom’le, ce șmecheri! făcu el. În caz de avarie, îți dau două sandviciuri și după aia, dacă vrei, poți să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în univers, cu natura stăpâna, precum conștiința pentru om; e trup viu, uriaș, care percepe lumea pe retinele oceanelor, e corabie sferica, telurica, febrila, neliniștita, umblătoare pe apele cosmosului, cutreierătoare a timpului și spațiului, cu o minusculă pasagera inteligență la bord: ființă umană! Omul îl taie, îl împarte, îl ridică, îl sapă, îl întoarce, îl seamănă, îl rodește, îl culege, îl împânzește cu puzderie de contrucții, îl zguduie cu iminențe surpări, răscoliri, scotociri, îl încununează și îl întretaie cu răni, îi
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
o vodculiță, vă compun o strofuliță... Dacă nu-mi dați un rom mic, nu vă mai compun nimic...!” Și desigur noi îi (le) ofeream câte o băuturică... Pucă era mai ponderat, Pîcă insă, după câteva „vodci, romuri sau coniace” la bord începea să facă spectacol: „Cu bețivii mei să fiu aș vrea/ Pe la crâșme să mai dăm o raită,/ Cu parale toți la teșcherea/ Eu în capul lor vătaf de haită//”. Noi, eram în extaz! Învățasem cu toții poezia pe de rost
DECENIUL ŞAPTE. BULEVARDUL MAGHERU, BUCUREŞTI. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364369_a_365698]
-
pe mână? Ca s-o vândă ca pe flotă port sau să însceneze un incendiu ca la Rouen. La asta se pricepe. A dat foc la o țară, ce mai contează o navă! „Un avion indonezian cu 110 pasageri la bord a ieșit de pe pistă după ce a lovit o vacă, la aterizarea pe aeroportul Gorontalo, pe insula indoneziană Sulawesi, au anunțat miercuri oficiali, citați de AFP”. Cine o fi fost vaca? De la noi, nu lipsește niciuna. * N.B. Constat, cu tristețe, că
TABLETA DE WEEKEND (45): JUSTIŢIA-I MOARTĂ-N COTEŢ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364421_a_365750]
-
Totuși au avut mare noroc! După numai două zile de tortură nava opri în mijlocul mării și marinarii începură să se uite în larg. Peste câteva minute apărură pirații. Erau în vestitul Corn al Africii! Foarte veseli, pirații se urcară la bord și, în timp ce ei scoteau lăzile cu „cherestea” din cală, vorbeau și glumeau cu echipajul dând dovadă că se cunosc de mult. Comandantul chiar, se întreținea cu șeful piraților și spuneau bancuri de pe vremea când erau ei studenți la Petrol și
NOROCOSUL TITI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364489_a_365818]
-
ani în urmă, pe această planetă, nu am luat în calcul efectele, în timp, ale bolilor psihice. Trebuie să refacem lucrarea. - Total? - Nu! Doar ființele aflate sub un anumit prag al IQ. Folosim torpilele selective! - Aprob! Două torpile plecară de la bordul cuirasatului. Albe, lungi, strălucitoare ... *** Pe Tera rămaseră doar delfinii, balenele, câteva specii de maimuțe și gândacii de bucătărie. Era luna iunie, ziua a șasea, ora șase, anul 6.666. Referință Bibliografică: Cronică nescrisă încă / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN
CRONICĂ NESCRISĂ ÎNCĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364573_a_365902]
-
macină dorința de scris, Pun pe el (s)-are, și puțin vânt, Dar mi-e teamă că sensul l-am ucis. Cu-vântul am călătorit întotdeauna Pe corăbiile cu vele pe marea de (f)-raze, Suflând dinspre pupa, având la bord luna A turnat în gânduri, uneori, și raze. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Ascuns în cuvinte / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate
ASCUNS ÎN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361290_a_362619]
-
dau de capăt. Nu pot trece direct de pe viteza cosmică 6 pe viteza 8, ceea ce mă împiedică să fac unele călătorii mai lungi!... - Dar, dragul meu strănepot, stai să-mi aduc aminte ... parcă ți-am pus niște intrucțiuni amănunțite la bordul navei, despre întreținerea motorului ... de ce nu le-ai citit? - Bunicule, nu știi că noi, ăștia de azi, nu mai folosim scrisul ca sursă de informare, de când cu telepato-graful?... - Da, știu copile ... trebuia să mă gândesc la asta ... dar de unde să
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363816_a_365145]
-
pe fiecare parte. Primele trei rânduri din față, pe amble părți, deci 18 locuri în total, sunt alocate celor care călătoresc la clasa business! Despărțiți de restul plebei doar de o draperie! Singura diferența este mâncarea și super-amabilitatea personalului de bord! În rest nimic mai calitativ. Cine ocupa aceste locuri? Reprezentanții de firma, femeile frumoase, blazații cu bani, snobii și desigur politicienii! Și de data aceasta avionul este plin ochi! Înseamnă că afacerile companiei merg bine, că are călători... care apreciază
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
de vâsle. Furtuna se întețea tot mai tare. Când eram pe coama valului ce ne întorcea spre larg, când staționam pe fundul abisului dintre doua valuri de peste doi metri. Talazurile erau largi si periculoase. Era suficient să ne prindă cu bordul în val, să ne umple întreaga barcă cu apa. Cine garanta că nu se va scufunda, sau dacă va rezista la un al doilea val? La un moment dat începu să se zărească Cazino - ul. Însemna că nu mai aveam
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
Acasa > Versuri > Farmec > ARUNCĂM PESTE BORD... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 914 din 02 iulie 2013 Toate Articolele Autorului 2 Iulie 2013 Știu că nu ești de acord cu poemul acesta, acum. Vine o vreme când vom arunca peste bord poverile care ne
ARUNCĂM PESTE BORD... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363959_a_365288]
-
Farmec > ARUNCĂM PESTE BORD... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 914 din 02 iulie 2013 Toate Articolele Autorului 2 Iulie 2013 Știu că nu ești de acord cu poemul acesta, acum. Vine o vreme când vom arunca peste bord poverile care ne scufundă. Toată viața le-am adunat, clipă de clipă, cu o lăcomie fecundă, întru aceeași risipă. Sunt lucruri de care ne-am atins o singură dată privirea, sau poate deloc. Și totuși le-am pus la păstrare
ARUNCĂM PESTE BORD... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363959_a_365288]
-
lucruri de care ne-am atins o singură dată privirea, sau poate deloc. Și totuși le-am pus la păstrare. Poate odată vom avea trebuință... Sărmană ființă! Nici de noi în corabie nu mai avem loc... Referință Bibliografică: Aruncăm peste bord... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 914, Anul III, 02 iulie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ARUNCĂM PESTE BORD... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363959_a_365288]
-
în țara noastră: cel al accidentului aviatic - avionul de mici dimensiuni care a aterizat forțat, în 20 ianuarie, în Munții Apuseni, într-o zonă accidentată, la peste 1.400 de metri altitudine, la granița dintre județele Cluj și Alba, la bordul căruia se afla echipajul medical -, în care au decedat două persoane si alte cinci au fost rănite și cel de al doilea - ninsorile abundente ale iernii neîndurătoare, viscolul produs în partea sudică a țării. Din informațiile ziarelor, unii au acționat
NEVOIA DE ALTRUISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364046_a_365375]
-
Cristian Trăistaru, fiul lui Săndica și al lui Mircea era în ultimul an al Facultății de Construcții Navale din Galați. Peste câteva luni își va susține examenul de stat și va deveni inginer construcții nave, specialitatea navigație și aparatură de bord. Cei de la Șantierul Naval unde a făcut practica îl așteptau cu brațele deschise. Aveau nevoie de un suflu tânăr adus de noua generație de ingineri. Locul de muncă îi era asigurat. Nu a vrut să urmeze cariera bunicii sau a
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362824_a_364153]
-
vă bazați pe opinia mea, domnule Voquin, încerc să mă plasez pe o poziție neutră, n-am nicio expertiză în materie! Aș zice chiar, dimpotrivă! Izbucnește în râs. - Dacă nici dvs. nu aveți expertiză, pot să mă arunc liniștit peste bord cu toate iubitele mele de gât. Nu v-am spus că sunt cu ultima dintre ele, pe care o găsesc cea mai aproape de visul meu. Partea urâtă este că toate celelalte m-au părăsit, dispărând în neant. - Nimeni nu dispare
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]
-
drepților.” (Lumina crește în intensitate, iar când se revine la situația normală EA gândește cu voce tare) EA: Interesant, parcă acest individ ar fi un frate geamăn al meu, dar să vedem ce a mai însemnat în acest „jurnal de bord” al său. (Răsfoiește caietul și se oprește la altă pagină): (Lumina scade în intensitate,se intră din nou în semiobscuritate, iar pe un fond violet apare EL) EL: ,,Vremea a șters, acoperind cu praf și nisip amintirea cataclismului. Iar moartea
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]