5,404 matches
-
apoi mai avea și o mulțime de copii”. În acest context, sfatul fratelui mare, dat lui Dănilă de a-și schimba condiția, va constitui determinismul evoluției personajului. Astfel, Dănilă, posesor a doi boi, moștenire de la familia sa, “o pereche de boi dalbi (...) buni de ieșit cu dânșii în lume și de făcut treabă”, pornește la târg, după îndemnul fratelui său mai mare pentru a-i vinde ca să-și cumpere alții mai mici și un car. Drumul cunoașterii, constituit ca topos al
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
deci între categoriile temporale, spațiale si filosoficomorale, deoarece “omul nostru era un om de acela căruia îi mănâncă câinii din traistă și toate trebile câte le făcea, le făcea pe dos”. Trocurile păguboase ale lui Dănilă, care dă pe rând boii săi “mari și frumoși” pe un car, carul pe o capră, capra pe un gânsac și gânsacul pe o traistă goală, seria de schimburi catastrofale, mai întâi amuză, apoi, însă, scandalizează, stupefiază. Din personaj comic, Dănilă devine o victimă ca
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
le putem face la motivul lebedei (asociat cântecului acesteia), atunci acel simbol anunță “moartea lumii materiale”, asociată necunoașterii sau neinițierii prin încheierea etapei cunoașterii empirice, mărturisită chiar de erou: “ș-apoi ce mai atâta vorbă lungă; dintr-o pereche de boi m-am ales cu o pungă, ș-apoi și asta pute a pustiu, bădiță dragă”. Punga goală reprezintă vidul material, care este cauza ce se află la baza următoarei etape. Depășind latura tragică a situației, ea devine simbolul renașterii în
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
un nou împrumut, dar, și de această dată, încercarea de a-și depăși condiția se soldează cu un eșec, în aparență, însă, deoarece va constitui premiza necesară pentru continuarea drumului. Împrumutând carul fratelui pentru a aduce lemne, “fără a dejuga boii, începe a tăia copacul, să cadă în car deodată. Trebi de-a lui Dănilă Prepeleac!...Bocănește el cât bocănește, când brrr! Cade copacul peste car de-l sfarâmă și peste boi de-i ucide.”. Acesta este momentul hotărâtor care-l
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
carul fratelui pentru a aduce lemne, “fără a dejuga boii, începe a tăia copacul, să cadă în car deodată. Trebi de-a lui Dănilă Prepeleac!...Bocănește el cât bocănește, când brrr! Cade copacul peste car de-l sfarâmă și peste boi de-i ucide.”. Acesta este momentul hotărâtor care-l va înscrie pe drumul cunoașterii gnoseologice, unde va trebui sa probeze ceea ce deprinsese: să facă diferența între minciună și adevăr, bine și rău, cantitate și calitate, concret și abstract, esență și
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
unei situații ce îmbracă forme tragice: “...de-i pocnește lui Dănilă un ochi din cap. Săracul Prepeleac! Se vede că i-a fost scris tot el să răsplătească și păcatele iepei frățâne său, a caprei, a gânsacului logodit și ale boilor uciși în pădure. Pesemne blastămul gâștelor văduvite l-au ajuns, sărmanul!” Finalul basmului valorifică din nou categoriile temporale și spațiale pentru ilustrarea ieșirii din planul ficțional, ireal, realizându-se, printro conjuncție adversativă, o relație de opoziție contingentală. Ceea ce reținem din
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
E un pic peste mînă, În sudul Londrei. Dar e destul de drăguț. Lissy și cu mine mergeam acolo cînd locuiam În Wandsworth. Are mese uriașe de pin și mîncare de nota zece, canapele și tot tacîmul. Și te lasă În boii tăi, să comanzi cînd vrei tu. — Pare perfect. Jack Îmi zîmbește, iar eu Îi Întorc zîmbetul, extrem de mîndră de mine. OK. N-ar fi trebuit să ne ia chiar atît de mult să ajungem din Clerkenwell În Clapham. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
n-ai spus mai devreme? - pufni el În râs și Îl chemă pe unul dintre mărunțeii lui N’jamo. Netrebnicul! Căra cu el o burtă dintr-un fel de vin amărui, pișcător. Am dat să sorb din el precum un bou Însetat, dar Logon mă opri: - Când am luat-o pe urmele tale, Îmi spuse el zâmbind galeș, am trecut și prin pădurile dese de la Miazănoapte, pe la niște neamuri de oameni Înalți și blonzi. Ei aveau un vin care semăna mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se Întinde cu tot satul, că nu vă mai satură Tatăl de carnea ei, netrebnicilor! Iar Îl plesni pe tânăr peste spate. - Unde vrei să ne duci, prostule? Unde? Între picioarele iepuroaicei de Fala, ‘ai? Să murim cu toții de sete, boule! Că toți ăștia, arătă el luntrele de jur Împrejur, toți se țin după luntrea lui Vishu, iar noi Îl mai ducem și pe stăpânul vorbei, iar tu vrei să-l omori, măi, ticălosule! N-au fost În stare să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
e bună? ARTUR: Hm. CĂLĂUL (Ridică nivelul.): Așa? (Către GARDIAN.) Cam așa, ține minte... GARDIANUL (Bea.): Și în fiecare zi... Am să v-aduc flori! CĂLĂUL: Veți avea mii de flori la mormânt! Am să culeg în fiecare zi. Ochiul boului, coada șoricelului... GARDIANUL (Scoate o floare mototolită.): Eu deja am cules una... CĂLĂUL (O preia.): Cu această floare... vom șterge toată duhoarea... Vom fi mai buni și mai frumoși... Vom purta cămăși albe și cizme mai negre... (Bea.) GARDIANUL (Bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ah! Ah! M-au ucis! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Eu? Ce? Unde-ați lăsat drezina? Ce-ați făcut cu ea, blestemaților? IOANA: Tată, ți-e rău? Ți s-a-nvinețit piciorul? ȘEFUL GĂRII: M-am curățat, gata. M-au pus în mormânt, gata. Boul ăsta de Bruno mi-a pus capăt... IOANA: Ce s-a întâmplat, Bruno? CASIERUL (Depunându-l pe ȘEFUL GĂRII pe bancă.): Ușor... ușor... Așa... ȘEFUL GĂRII (Aruncându-i o privire furioasă lui Bruno.): Pui de lichea! (Către IOANA.) M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
durerea e altfel pentru fiecare, durerea de a fi, de a nu fi, ce să fii? Un nimic? O să le-arăt io ce e aia nimic! Trăzni-i-ar! Pe toți! Doamne! Și ce scârbă! Ce pustiu, Doamne! Nu pricep nimic, niște boi. Să se termine cu orăcăiala! Să se termine cu durerea asta grozavă de cap și de mădulare și cu uraganele astea care-mi bântuie măruntaiele! Sigur, toată lumea plânge de mila copiilor și chiar pentru haitele străzii, dar de mila nenorocitului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de prost, prost grămadă. Acum nu mai sunt bune de nimic, nici măcar de-o slujbă de pomenire. Acuma doar să aprinz focul în sobă cu ei. Arză-l-ar focu’ de prost! A trecut vremea proștilor, Sofronie! Gata cu prostimea, boule! Gata cu bordeiul, cu ziua de avans și de lichidare, cu viața ca-n palmă. Fă și tu ceva! De câte ori nu i-am spus! Cel puțin bine că s-a dus naibii și ne-a lăsat în pace. Se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
strigătul de o dulce jale care însemna că jocul de-a v-ați ascunselea se terminase, că cei ce se mai ascundeau încă trebuiau să iasă din ascunzători, că era timpul să plece acasă. Strigătul era: „Olé - olé - liber ești, boule“. Și eu, cel ce mă ascundeam de o mulțime de oameni care s-ar fi putut să-mi vrea răul sau să mă ucidă, tânjeam adesea ca cineva să-mi adreseze strigătul acela, să-mi sfârșească nesfârșitul joc de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
s-ar fi putut să-mi vrea răul sau să mă ucidă, tânjeam adesea ca cineva să-mi adreseze strigătul acela, să-mi sfârșească nesfârșitul joc de-a v-ați ascunselea cu un dulce și jalnic... — „Olé - olé - liber ești, boule.“ ***CAPITOLUL ȘAPTE AUTOBIOGRAFIE... Eu, Howard W. Campbell, Jr. m-am născut la Schenectady, în statul New York, la 16 februarie 1912. Tata, crescut în statul Tennessee, fiu de preot baptist, a fost inginer și a lucrat la Secția de Service pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
spus el, este să nu ți se frângă gâtul. Dar nu vei cunoaște niciodată momentul magic în care să fii absolvit de toate, în care America să te cheme să ieși din ascunzătoare cu un vesel: «Olé - olé - liber ești, boule!»“. CAPITOLUL UNSPREZECE SURPLUS DE RĂZBOI... Mama și tata au murit. Unii spun că au murit fiindcă durerea le-a zdrobit inimile. Au murit pe la vreo șaizeci și cinci de ani, în orice caz, la vârsta când inimile cedează ușor. N-au trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
jos la vraja de miniatură a părculețului particular, a micului Eden format din grădinile din spatele caselor. Acum acolo nu se juca nimeni. Nu era nimeni care să strige cum mi-ar fi plăcut să strige cineva: „Olé - olé - liber ești, boule“. Printre umbrele mansardei mele s-a auzit o mișcare, un fâșâit. Mi-am închipuit că era zgomotul făcut de un șobolan. M-am înșelat. Era fâșâitul făcut de Bernard B. O’Hare, omul care mă luase prizonier cu atâta timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
atâția ani fără unchiul, mai putem aștepta, până-l găsesc. Zău, nu vă enervați. - Ce să găsească dom’le. Nu ți-am spus? Gata! Lichidarea! S-a terminat cu groapa. S-a-nchis. Am nivelit-o, am semănat gazon. Panseluțe, ochiul boului, busuioc și tămâie, tot ce vrei. Tricolorul. Pionierii. Au mai rămas ăștia șase. Nu-ți place ăsta? Nici o problemă! Du-te dincolo, la oficiu, și ia alt săculeț, care-ți place. P-alese, cât mai avem, că nu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
către oglindă, o preducea-i un hectar de pământ să ți-l dea dacă a desființat ceapeul? Da’ nici acolo nu mai face chestii de-astea. Că nu ți-a mai dat atelajele. Lu’ tata trebuia să-i dea doi boi, o căruță, un plug cu trei brăzdare, rusesc, îl făcuse din tablă de-aia, dacă știi, cum era la cutiile de bombe. Da i-a dat? Și ce-au mai bătut la săracu tata până l-a lămurit să se-nscrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Ștanță, de-ți venea atunci să pleci la război cu rușii, dacă venea careva să ne atace țara. Mai punea și discuri cu marșuri! Uite că n-am uitat. Celularul se răsti de câteva ori din buzunarul șorțului cizmarului: „Răspunde, boule! Te sună un fraier!“ Studie telefonul concentrat, zâmbi și-l închise. Oftă: - Am auzit că a fost o chestie... Nu le-am trăit că eram prea mic. Dar credeam că a fost când atunci cu Cehoslovacia. Tata, cât a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fără el, e o chestie care merge la cititorii de-acuma, asta cu suflatul, răpiri, teroriști ascunși, și p-ormă s-o întorci cum acuma îl face și cetățean de onoare, eu mai și plătesc mascarada, că s-a-ntors oaia sau boul rătăcit cum zice și la Biblie, și-l plimbă ca pe Ceaușescu cu limuzina prefecturii, îți dai seama, și cu motocicliștii în față de la «Roata morții» și «Zidul curajului» de la circul lui Brandaburlea ăl Tânăr, scamatorii kaghebiste, să ții minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-se în față, ca, atunci când pungile se rup, cartofii să cadă între friteusă și perete, acolo unde e un spațiu de zece centimetri. Of, fir-ar să fie, a exclamat și pupilele i-au dispărut o clipă sub pleoape, ce bou sunt. Pe urmă s-a zgâit la mine, a îmbrăcat geaca pe care o agățase de o margine a plitei și a ieșit. Ne-am uitat cu toții la ușa trântită în urma lui, unii cu o sclipire complice în ochi, alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
șerpii unduiesc Când în sus când jos - furnica rostogolind un bob auriu Copil în iarbă - tot univesul este o buburuz Sub raza lunii doar buha pe ram - foșnește iarba-n grădină Număr stelele - urcă alene dealul alt car tras de boi Cosași în noapte se-nalță-n iarba foșnind - rugă sub stele Concurs estival - peste raza de lună sar greierii-n iarbă Cântec nesfârșit - brăzdând din zori tot cerul rândunelele Maci, salvii și grâu - curcubeul cerului căzut pe pământ Săgetați de
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Ieronim vorbește despre interpretările simbolismului celor patru animale și despre interpretările unor autori greci care văd o aluzie la cele patru puteri ale sufletului. Elementele care rezultă sunt foarte importante: omul reprezintă partea rațională a sufletului; leul, partea (apetitul) irascibilă; boul, partea (apetitul) concu-piscibilă; vulturul reprezintă o putere a sufletului superioară celor precedente, pe care grecii o numesc synteresis (συντήρησις), adică scânteia conștiinței. Potrivit concepției sale, această scânteie nu se stinge niciodată, ne avertizează că facem răul când ne lăsăm învinși
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
repede, urmele soarelui și așa slab, se șterse îndată. Stoluri de ciori venite de la marginea orașului, făceau a ninsoare. La ușa lui Iorgu, doi copii mărunței urau cu clopoțelul... ” Aho, aho, copii și frați... Stați puțin și nu mânați Lângă boi v-alăturați... Mâine Anul se’noiește Plugușorul se pornește Și începe a ura... Pe la case-a colinda... ” Afară tot cartierul fierbea de bucuria si voioșia urătorilor. Nu era casă fără urători... Asa-i datina din străbuni. Ei vesteau sosirea noului
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]